Ridicata la fileu de feministe, educatia unisex si-a demonstrat limitele. Pentru a se construi, un copil are nevoie, de foarte devreme, sa fie confirmat in identitatea sa sexuala.
Cum sa ii ajutam pe copiii nostri sa devina femei si barbati confortabil instalati in pielea lor?
Cum sa corijam excesele unei ideologii feministe putin extremiste, care spune ca fetitele si baietii sunt la fel?
Si cum sa pastram achizitiile bune ale acestui tip de educatie egalitarista?
ESTE DEZIRABIL CA O FETITA SA FIE CRESCUTA MAI „BAIETOS“?
Este imposibil, spune Catherine Brunschwig, psihanalista. Oricare ar fi intentiile constiente ale parintelui si idealurile sale parentale, el nu se va comporta la fel cu un baiat si cu o fata.
De ce? Simplu: pentru ca identificarile si proiectiile noastre inconstiente sunt diferite, inca de la nasterea copilului.
O femeie aflata in rivalitate cu un frate prea puternic si prea „macho“ va incerca inconstient sa repare acest prejudiciu sabotand virilitatea prezenta in fiul ei mic.
Al doilea motiv: reprezentarile sociale ale rolurilor masculin si feminin, atat de pregnante timp de generatii, induc, in ciuda intentiilor noastre, comportamente diferite.
DE CE UNII PARINTI AR VREA SA STEARGA DIFERENTELE?
In mod traditional si in toate culturile, barbatii au folosit diferentele de gen in favoarea lor, rezervand femeilor o pozitie supusa si submisiva. Contra acestei submisivitati lupta feministele dintotdeauna.
Aici se mai adauga si experienta subiectiva a fiecarui parinte.
De exemplu, o femeie careia familia i-a impus rolul de fetita model, va avea tendinta de a dezvolta la copilul ei partea hipermasculina, care ei i-a fost interzisa.
Citeste continuarea articolului in Psychologies ianuarie-februarie 2012
