Il iubesc dar mama nu il vrea

V-as ruga sa-mi dati un sfat in ceea ce priveste problema cu care ma confrunt cu parintii mei, in special mama mea de ceva vreme! De un an si aproapte 2 luni sunt cu un baiat, pe care il iubesc mult si si el ma iubeste la fel de mult . Mama mea a aflat de el dintr-o simpla intamplare. In fiecare zi este aceeasi poveste. Nici nu vrea sa auda de el, considera ca nu este suficient de "bun" pentru mine . Nu l-a cunoscut in persoana si nici nu vrea sa faca acest lucru, nici sa poarte o discutie cu el, absolut nimic. Pentru mine este un baiat foarte special, tine la mine, de fiecare data imi arata cat de mult ma iubeste. Insa mama mea si-a facut o parere prosta despre el, din cateva poze pe care le-a gasit in calculatorul meu. Nu pot sa inteleg ce a adus-o la concluzia aceasta. Ce pot sa fac sa o conving pe mama ca ne iubim foarte mult si nu am de gand sa renunt la el pentru nimic. Ea isi imagineaza un baiat pentru mine foarte frumos si cu multi bani. Nu are el foarte multi bani si nici foarte frumos nu e, dar e baiatul pe care il iubesc. Daca mama mea ne mai vede impreuna o sa faca tot posibilul sa ne desparta, iar noi nu ne dorim lucrul acesta. O alta problema ar fi ca baiatul se considera mai prejos mie din cauza situatiei financiare si a multor alte lucruri, insa eu il iubesc asa cum este. Din cauza aceasta nu prea vrea sa-mi arate ca ma iubeste. I-ar fi teama ca odata o sa-l parasesc si o sa-l fac sa sufere. Acest lucru care l-am aflat de la sora lui. Asadar am doua probleme acum: ce sa fac sa-mi conving mama si cum sa-mi impac prietenul sa nu se mai considere asa?

Raspunsul psihologului

Toata lumea in jurul tau pare sa te considere pe tine superioara lui. Tu te consideri asa? Tu cum il vezi pe el si ce-ti place tie la el? Cum te vezi tu impreuna cu el? Iti pun intrebarile astea pentru ca - cine stie - poate insusi faptul ca el se considera inferior iti place tie. Si atunci ai putea sa-ti pui problema "de ce"? Poate ca asa iti place tie o relatie sau poate ca e un mod de a te razvrati impotriva mamei tale. Si atunci problema ta devine cu totul alta.
Altfel... e o poveste complicata. Prietenul tau pare ca s-a "molipsit" de opinia mamei tale si atunci te sfatuiesc sa discuti cu el despre asta. In plus, pur si simplu sa-i spui cum il vezi tu. Poate il incurajeaza si devine mai sigur pe el. Iar in ce-o priveste pe mama ta, ar fi bine sa intelegi ca multi dintre parinti (nu doar ai tai) vor mereu tot ce-i mai bun pentru copiii lor. Problema apare, asa ca in cazul tau, cand opinia copilului despre ce anume e cel mai bun pentru el e diferita. Atunci, deseori cand copilul devine adolescent, toti cei implicati trebuie sa suporte dezamagirea, supararea, uneori chiar furia pe care conflictul de opinii le starneste in ei. Insa acest conflict (si altele de acelasi fel) reprezinta o modalitate prin care tu cresti si incerci sa-ti gasesti propria-ti cale in viata. Fie ca e alegerea unui iubit (care nu e al mamei tale, ci al tau), fie ca e o cariera. Minunat ar fi sa poti distinge daca tu, cu vreo actiune de-a ta, iti faci sau ti-ai putea face rau si aici parerea mamei tale conteaza (adica nu-i bine nici sa o respingi automat si nici sa o accepti fara sa te gandesti putin inainte).
Din mesaj reiese ca tu te-ai asteptat la o reactie de respingere din partea mamei tale cand i-ai ascuns relatia ta. Asa ai incercat sa impui o limita care nu ti-a iesit. Adica ascunzandu-i relatia, i-ai transmis mesajul "Nu vreau sa-ti spun ce fac eu intr-o parte a vietii mele" sau "Partea asta a vietii e doar a mea'. Eu as spune ca rolul tau de acum incolo este sa incerci sa impui unele limite, de pilda mici decizii legate de tine, dar pentru care este nevoie sa-ti asumi si responsabilitatea unui eventual esec.