De unde vine spiritualitatea?

Spiritualitatea poate însemna lucruri diferite… de la credința în Dumnezeu, la descoperirea esenței altor culturi, sau evoluție emoțională continuă, dezvoltare personală… Indiferent de dimensiune, iată care este rolul spiritualității și semnificația ei.

 

Dacă cineva caută definiția cuvântului „spiritualitate“, găsește că se referă la a căuta sacralitatea, precum și la creșterea personală, experiența beatifică sau la o întâlnire cu propria dimensiune interioară.

Credința în Divinitate și comportamentul religios sunt văzute, cel mai des, ca o garanție a dezvoltării superioare a ființei umane și ca o garanție a moralității (vezi întrebările puse președinților în campania electorală).

Citește și:

Mai au oamenii nevoie de Dumnezeu?

Spiritualitatea laică există

Dacă, însă, începi să te documentezi, ajungi la concluzia că aceste descrieri sunt mai degrabă modul în care oamenilor religioși le place să se vadă pe ei înșiși decât adevărul (era să zic „științific“).

Da, m-am ferit să spun cuvântul „științific“ pentru că aceștia au dubii serioase privind știința. Și își afirmă aceste dubii scriind postări pe internet la tastatura laptopului sau a tabletei, care, probabil, au picat din cer sau au crescut în grădină, neavând, evident, nicio legătură cu știința și tehnologia.

Lăsând gluma la o parte, dacă ești cumva nou pe planeta asta și vrei să te lămurești ce sunt spiritualitatea și religiozitatea, descoperi o cu totul altă imagine decât definiția de mai sus.

Astfel, mai întâi, afli că cei care au analizat vreo 63 de studii întreprinse din 1928 și până în 2012, privind relația dintre religiozitate și inteligență, au găsit în 53 dintre ele o corelație negativă – adică cu cât oamenii sunt mai religioși, cu atât au un IQ mai scăzut. Deci, nu creștere personală și dezvoltare superioară?

Un alt studiu recent desfășurat în SUA și Canada a descoperit că nu sunt diferențe între oamenii religioși și cei atei din punctul de vedere al moralității. Și atunci, cum rămâne cu juratul cu mâna pe Biblie?

Alte studii au descoperit că oamenii, cu cât sunt mai religioși, cu atât mai mult nu tolerează incertitudinea, ambiguitatea și răspund la ele prin anxietate. Deci nu stau prea grozav la întâlnirea cu „propria dimensiune interioară“. Și atunci, ce e această spiritualitate?

Studiile realizate asupra creierului, folosind instrumentele neuroștiinței, au descoperit că oamenii încep să creadă în ființe supranaturale, care le pot controla viața, odată cu dezvoltarea unei rețele de neuroni implicată în gândirea socială.

Prin ea, oamenii realizează că alți oameni pot să aibă gânduri diferite de ale lor, pot avea intenții și sunt responsabili de propriile acțiuni.

Prin această rețea, oamenii simt emoțiile sociale și empatizează cu alți oameni. Dacă această rețea e dezvoltată normal. La cei cu autism, nu este.

De asemenea, ea favorizează gândirea intuitivă, simbolică, în defavoarea celei analitice. Creierul social este responsabil de o gândire de tipul „dacă această casă a fost făcută de un om, planeta a fost făcută tot de ceva ca un om, dar mult mai puternic.

Dacă tata se va supăra când va afla că am făcut o prostie, atunci o entitate superioară și invizibilă poate juca rolul unui tată atotcunoscător și atotputernic“.

Această entitate poate chiar să îmi trimită semne care să îmi confirme dacă sunt pe drumul cel bun sau nu. Iar studiile arată că această gândire apare spontan la copii, pe la opt-zece ani.

Deci, religiozitatea ține de modul în care este construit creierul. Până acum, nu s-au găsit dovezi cum că omul a fost creat de Dumnezeu, dar există dovezi că omul l-a creat pe Dumnezeu.

Zeii și ființele supranaturale sunt creația aceleiași părți din creier răspunzătoare de inteligența socială. Divinul este, de fapt, expresia maximă a mecanismelor minții care au permis oamenilor să se înțeleagă unii pe alții, să comunice și să coopereze. Iar Religia ar trebui studiată, de fapt, la ora de Psihologie.

 

De Dragoș Cîrneci, doctor în psihologie, specialist în neuroștiințe. Lucrează în cercetare aplicată, dezvoltând produse pentru sănătate, mediul de afaceri. Este interesat de evoluția omului, precum și de provocările cu care specia umană se confruntă în lumea tehnodigitală de astăzi, http://dragos-cirneci.blogspot.ro

Foto: shutterstock.com

loading...
Comentează și tu
Recomandări
Tu cine ești pe Facebook?
Tu cine ești pe Facebook?

Nu-i așa că și tu ai un profil pe Facebook? Dar ce se află în spatele lui? Și în ce scop îl folosești? Există și un revers al monedei când accesăm această mască virtuală? Răspunsuri de la psihoterapeutul Roxana Nourescu.

Citeste
Copleșită de emoții negative? Iată ce poți face concret.
Copleșită de emoții negative? Iată ce poți face concret.

Deseori ne simțim luate cu asalt de emoții negative, iar citatele motivaționale rareori ne sunt utile. Poate știm deja ce avem de făcut, dar oare cum facem ce știm că avem de făcut?

Citeste
Atenție la laude. Lăudăroșii ajung să-și piardă prietenii
Atenție la laude. Lăudăroșii ajung să-și piardă prietenii

Modestia e bună, dar nu în exces, e ok să îți cunoști propria valoare, dar cine suportă lăudăroșii? Auto-ironia poate fi amuzantă uneori, dar ai grijă să nu cadă de fapt în extrema laudei. Cum?

Citeste
Ce sunt și cum apar ticurile
Ce sunt și cum apar ticurile

Ticurile sunt comportamente iraționale, aparent fără vreun scop, compulsii pe care o persoană se simte obligată să le facă. Iată din ce motive apar.

Citeste
4 obiceiuri sănătoase pentru o viață împlinită
4 obiceiuri sănătoase pentru o viață împlinită

Cu toții căutăm fericirea, satisfacția sau… sensul vieții. Dar depinde de noi cum punem lucrurile în perspectivă și cum știm să ne ajutăm singuri să obținem ce vrem. Iată câteva obiceiuri sănătoase pentru a avea o viață împlinită.

Citeste
Trasaturi de personalitate care determina isteria
Trasaturi de personalitate care determina isteria

Cu totii trecem prin situatii care ne genereaza stari de nervozitate. Iata totusi ce este isteria si cum o putem gestiona.

Citeste