De la Brăila la Praga: drumul către o carieră europeană și un nou început

O carieră europeană nu începe cu o schimbare radicală, ci cu un moment interior de claritate — acea clipă în care realizezi că ai nevoie de un alt spațiu profesional, de un loc în care experiența ta să fie cu adevărat valorificată. Nu e un miracol, nu e o întâmplare norocoasă — este, pur și simplu, clipa în care devii dispus să vezi ce ai ignorat mult timp.

Așa a început schimbarea pentru Cristi, un specialist IT de 43 de ani din Brăila, care nu își dorea să fie altcineva, ci să aparțină unui loc în care ceea ce știa deja să fie de ajuns. Nu a plecat ca să fugă de viața lui, ci ca să o regăsească. Și uneori, cele mai mari transformări se nasc exact dintr-o astfel de liniște.

Când viața nu e rea, dar nu te mai cuprinde

Cristi nu avea o poveste dramatică în spate. Avea o viață ordonată, un job stabil, o rutină care funcționa. Dar, în timp, simțea tot mai des că repetiția îl apasă. Nu munca îl obosea, ci monotonia. Zilele se succedau corect, dar fără direcție.

Într-o seară obișnuită, stând la masa din bucătărie, i-a spus soției — mai mult în treacăt decât ca o confesiune — că uneori simte că trăiește aceeași zi la nesfârșit. Ea a tăcut o vreme, l-a privit lung, apoi i-a răspuns cu blândețe: „Poate nu ești blocat. Poate ai ajuns la finalul capitolului acesta și trebuie doar să îl întorci.” A fost o frază simplă, dar a lovit exact acolo unde sufletul lui aștepta demult un semn.

Primul pas spre o carieră europeană nu este curajul, ci claritatea

Când a venit la mine, nu știa ce caută, dar știa foarte bine ce nu mai vrea. Nu era pregătit să își lase viața în urmă, ci doar să înțeleagă dacă există și altceva.

Nu a început prin a trimite CV-uri la întâmplare. Dimpotrivă, primul gest a fost să intre în programul de consiliere de grup — un spațiu în care informația capătă formă, iar haosul din minte se așază. Acolo a aflat cum funcționează selecția europeană, ce înseamnă fiecare tip de contract, ce presupun etapele și de ce nu are sens să pleci la drum fără hartă. Și abia atunci a realizat că nu valoarea îl ținuse pe loc, ci necunoașterea procesului.

După program, am lucrat împreună la pașii concreți: un CV adaptat standardelor europene, o scrisoare de motivație care nu repeta trecutul, ci deschidea viitorul, evaluarea corectă a pozițiilor potrivite, înscrierea la CAST Permanent, aplicări făcute cu sens și pregătire pentru teste și interviuri. Nu a fost o goană, a fost o construcție.

Nu a fost noroc — ci consecvență și o alegere corectă

La aproximativ un an de la primul pas, a primit confirmarea: fusese selectat de o agenție europeană din Praga. Nu a izbucnit în strigăte de bucurie; nu era felul lui. A simțit doar liniștea aceea rară pe care o ai când știi că ești exact acolo unde trebuia să fii. Soția lui a renunțat la job și l-a urmat, fără teamă, fără dramatism, cu o naturalețe care spune mai mult despre iubire decât cuvintele. Au găsit un apartament mic și luminos, într-un cartier liniștit, unde orașul le-a părut la început timid, apoi surprinzător de cald. Nu aveau copii, dar uneori vorbeau despre cei pe care nu i-au avut niciodată și cum, dacă ar fi existat, le-ar fi plăcut să îi crească într-un loc în care diversitatea este normalitate, nu lecție.

Când schimbarea se așază ca o apă lină

Praga nu l-a reinventat pe Cristi. A făcut ceva mai subtil: l-a relaxat. L-a dezgolit de graba fără sens. I-a oferit timp. Avea un program previzibil, weekenduri libere, spațiu pentru sine. Își făcea cumpărăturile fără să simtă presiunea minutelor, își bea cafeaua fără să își verifice compulsiv telefonul, descoperea orașul cu pasul încet al unui om care nu fuge de nimic. A spus la un moment dat ceva ce am simțit că rezumă tot: „Nu mi-am schimbat viața ca să par altcineva. Mi-am schimbat-o ca să mă pot recunoaște.”

Carieră europeană: realități pe care mulți români nu le știu

Cristi a aflat ceva ce mulți români încă nu știu: instituțiile europene nu caută perfecțiunea, ci claritatea. Nu doar tineri, ci oameni cu experiență. Nu doar IT, ci și inginerie, financiar, comunicare, poliție, juridic, sănătate, educație și atâtea alte roluri care cer profesionalism, nu spectaculos. Nu i s-a cerut să fie extraordinar. I s-a cerut doar să își asume cine este.

Vrei și tu o carieră europeană?

Cristi nu a avut un moment eroic. A avut un moment de sinceritate. Nu a plecat pentru că nu mai putea, ci pentru că putea mai bine. Nu și-a schimbat viața într-o clipă, ci a așezat-o altfel, cu răbdare.

Și poate de aceea finalul poveștii lui nu sună ca o victorie strigată, ci ca o revelație liniștită: „Nu am plecat ca să îmi schimb viața. Am plecat ca să o continui.”

Unora le lipsesc șansele. Altora, doar informația. Iar uneori, tot ce trebuie să se întâmple este să afle că pot.

Dacă vrei și tu să afli mai multe despre oportunitățile europene, te aștept să te înscrii la programul meu de consiliere în carieră instituții europene.