Oana Hagiescu & Laura Ion: La Parentropolis formăm gânditori, nu doar consumatori de conținut
Într-o lume în care copiii sunt expuși tot mai devreme la suprastimulare digitală, ritm alert și informație consumată rapid, nevoia de educație conștientă, relațională și profundă devine esențială. Parentropolis nu este doar un centru educațional, ci un spațiu în care copiii sunt învățați să gândească, să se cunoască și să își descopere propriul potențial, dincolo de etichete sau performanță de suprafață. În acest interviu, Oana Hagiescu și Laura Ion, mediatori Feuerstein și fondatoarele Centrului Educațional Parentropolis, vorbesc deschis despre parcursul lor profesional și personal, despre provocările copiilor în era digitală, despre importanța relației educaționale și despre cum putem forma gânditori autonomi, nu doar consumatori de conținut. Este o conversație care aduce claritate, speranță și soluții concrete pentru părinți care își doresc mai mult decât „rezultate” pentru copiii lor: își doresc echilibru, sens și dezvoltare autentică.
Revista Psychologies: Ce v-a motivat să alegeți această profesie și să lucrați cu copiii?
Oana Hagiescu: Am ajuns să lucrez cu copiii în mod natural. Când am născut-o pe fetița mea, am început să fiu curioasă despre cum să o susțin să se dezvolte cât mai frumos. Și atât de mult mi-a plăcut să citesc, să mă informez, să învăț despre acest subiect, încât mi-am dat demisia din redacția de știri de la PRO TV, după peste 20 de ani de activitate, și am creat un blog de „mămiceală”. Apoi, când fetița mea a mai crescut, am aflat despre Metoda Feuerstein. Așa am devenit mediator Feuerstein, din dorința de a o sprijini pe ea să învețe CUM să învețe. Pentru că aceasta este magia Metodei Feuerstein, prin instrumentele acestei metode se realizează o fundație solidă, pe care copiii pot să construiască și să adauge orice informație.
Laura Ion: Înainte de a deveni mamă, parcursul meu profesional s-a desfășurat timp de mai mulți ani în două mari corporații din domeniul IT. Tehnologia și lucrul cu cifrele au fost primele mele pasiuni, însă odată cu venirea copiilor mei în viața mea, aceastea s-au împletit firesc cu interesul profund pentru educație și pentru modul în care cei mici pot crește în siguranță într-un mediu digital tot mai complex.
Astfel a început drumul meu în educația copiilor, cu un accent special pe siguranța online, dar și pe sprijinirea proceselor de învățare, dezvoltare cognitivă și emoțională. Pe măsură ce copiii mei au crescut, am înțeles tot mai clar cât de important este să le cultivăm gândirea critică, autonomia și echilibrul interior, nu doar acumularea de informații.
Motivația mea de a lucra cu copiii vine atât din experiența profesională, cât și din cea personală de părinte. Misiunea mea este să îi sprijin pe copiii cu care lucrez să își atingă potențialul maxim de învățare, să le ofer inspirație și încredere și să contribui, chiar și într-o mică măsură, la schimbarea traiectoriei lor educaționale și de viață.
Din experiența voastră, care considerați că este cea mai mare provocare pe care copiii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?
O. H.: Zilele acestea cea mai mare provocare când vine vorba despre copii este menținerea unui echilibru sănătos între viața digitală și cea reală. Copiii preferă tot mai mult lumea digitală pentru că ea le oferă stimulare rapidă, recompense imediate și control personal – trei elemente extrem de atractive pentru o minte aflată în dezvoltare. Să ne înțelegem, lumea digitală nu este „rea”, dar atunci când devine principala sursă de plăcere, conectare și învățare, poate afecta dezvoltarea emoțională, cognitivă și socială.
L. I.: Vedem lucrul acesta la Centrul Educațional Parentropolis: copii cu capacitate de concentrare scăzută, dificultăți în a-și menține atenția la sarcini simple, copii care se plictisesc repede de activitățile offline sau care au dificultăți în a urma instrucțiuni sau a finaliza o sarcină fără întreruperi. În ceea ce privește planul emoțional și cel social observăm că acești copii evită joaca cu alți copii sau nu au interes pentru activitățile sociale.
Cum vă asigurați că rămâneți obiective atunci când lucrați cu copiii?
L. I.: Pentru noi, obiectivitatea și imparțialitatea sunt principii esențiale în lucrul cu copiii care ne frecventează centrul. Având în vedere diversitatea nevoilor – de la copii cu ADHD, întârziere cognitivă, până la cei cu potențial intelectual peste medie, dar cu dificultăți socio-emoționale – ne concentrăm pe o abordare personalizată și empatică, centrată pe copil.
Punem accent pe un mediu educațional sigur, incluziv și lipsit de discriminare, în care individualitatea fiecărui copil este respectată. Încurajăm relațiile autentice, dezvoltarea socio-emoțională și formarea unei imagini de sine pozitive. Astfel, fiecare copil simte că este valorizat, sprijinit și înțeles.
O. H.: Cum facem lucrul acesta?
- evaluăm nevoile fiecărui copil, pe baza observației directe, a instrumentelor validate și a colaborării cu familia;
- adaptăm conținutul, metodele și strategiile de predare astfel încât fiecare copil să se poată dezvolta în ritmul său;
- monitorizăm progresul fără a face comparații între copii, ci raportându-ne la evoluția individuală;
- oferim sesiuni unu la unu pentru cei cu dificultăți de concentrare sau întârziere cognitivă, și intervenții de susținere emoțională în grupe pentru cei sensibili, retrași sau reticenți în fața schimbării.
Există vreo tehnică sau abordare pe care o considerați esențială în munca voastră și care vă aduce cele mai multe reușite?
L. I.: Metoda valoroasă și eficientă pe care o folosim în cadrul centrului nostru este Metoda Feuerstein. De fapt, este mai mult decât o tehnică – este o filozofie educațională care pornește de la convingerea profundă că fiecare copil are potențial de dezvoltare, indiferent de punctul de plecare sau de provocările cu care se confruntă.
Personal, iubesc această metodă pentru că pune accent pe învățarea cum să înveți, nu doar pe acumularea de cunoștințe. Lucrăm pe procesele mentale din spatele învățării: atenție, memorie, comparație, analiză, formularea ipotezelor, iar totul se face într-un mod structurat.
O. H.: Știți copilul acela etichetat ca fiind „neatent” sau cel „slab la matematică”? Prin Metoda Feuerstein îi învățăm cum să-și îmbunătățească gândirea și să devină conștienți de propriul proces de învățare. Transformăm dificultățile în oportunități de creștere, prin exerciții care dezvoltă plasticitatea cognitivă. Copiii încep să creadă în ei înșiși, iar progresul devine vizibil nu doar în rezultate, ci și în atitudine, motivație și autonomie. Cum spuneam, aceasta este „magia” Metodei Feuerstein.
Ce sfaturi aveți pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în lucrul cu copiii?
L. I.: Un mediator Feuerstein lucrează cu mintea și inima copiilor, ajutându-i să-și descopere resursele interioare. Așa că este nevoie de răbdare, empatie și curiozitate autentică față de potențialul uman. Îmi vin în minte câteva sfaturi pentru un mediator Feuerstein la început de drum:
- Să fie pregătit să creadă cu adevărat că fiecare copil poate învăța să gândească mai bine, indiferent de nivelul, trecutul sau de diagnosticul său.
- Să își exerseze răbdarea, pentru că progresul nu este întotdeauna rapid. Uneori facem pași mici, alteori ne întoarcem din drum. Dar este important să fim acolo, prezenți și atenți, să vedem cum gândește copilul, nu doar ce răspuns dă.
- Să fie într-o permanentă dezvoltare. Nu poți cere copilului să fie flexibil, deschis, dornic să se îmbunătățească, dacă tu nu faci același lucru. Medierea este un proces bidirecțional: și tu te transformi în timp ce ajuți.
Ați avut momente „aha!” sau o revelație în timpul muncii care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea? Dacă da, ne povești despre ele?
O. H.: Îmi place să învăț de la copii, pentru că au o naturalețe și o creativitate care te scot din tipare și te obligă să vezi lucrurile din unghiuri noi. Sunt momente în care un copil dă un răspuns total neașteptat, dar perfect adevărat, și mă face să îmi dau seama că există mai multe feluri corecte de a ajunge la o soluție. Aceste momente sunt mici revelații pentru mine și îmi reamintesc că rolul meu nu este să impun o cale, ci să creez contexte în care copilul să-și descopere propriul mod de a gândi.
Care este cea mai mare recompensă pe care o primeți în urma muncii voastre cu copiii?
O. H.: Cea mai mare recompensă este să văd cum se transformă un copil. Un copil care spunea „nu știu, nu vreau să citesc” să ajungă să nu rateze niciun club de lectură organizat la centrul nostru. Un copil timid și retras, care nu îndrăznea să scoată un cuvânt într-un grup, să reușească să vorbească, ba chiar să își susțină părerile în fața celorlalți. Un alt copil, care nu reușea să stea concentrat câteva minute legate, să ajungă să lucreze cu drag, fără întrerupere minute bune. Acestea sunt momentele care mă emoționează cel mai mult.
Și mai sunt și feedback-urile părinților și profesorilor. Când un profesor declară „este mult mai atent” sau un părinte ne spune „a prins încredere în el și acum nu mai este victima bullyingului”, simt că ceea ce facem la centru trece dincolo de teorie și pătrunde în viața de zi cu zi a copilului.
Toate aceste schimbări mici, dar reale, sunt recompensele profunde care ne fac să continuăm.
Unde vedeți viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?
L. I.: Pe măsură ce tehnologia evoluează într-un ritm accelerat, devine tot mai clar că nu vom putem miza totul pe acumularea rapidă de informații. Lucrul acesta îl putem obține oricând cu un simpluk. Avem nevoie să formăm gânditori, nu doar consumatori de conținut. În acest context, metode cum este Metoda Feuerstein, care dezvoltă procesele de gândire și capacitatea de a învăța conștient, vor deveni esențiale. Este tot mai important să-i învățăm pe copii cum să învețe, cum să-și regleze emoțiile, să colaboreze, să analizeze, să ia decizii. Acestea sunt abilități care nu pot fi înlocuite de tehnologie și care îi vor ajuta să se adapteze într-o lume aflată în continuă schimbare.
O. H.: Într-o lume tot mai tehnologizată, nevoia de conexiune reală, empatie și gândire profundă nu va dispărea – dimpotrivă, va deveni fundamentală. Iar aici este locul nostru!
