Analia Selis: „Vocea este o parte din mine. Prin ea duc mai departe emoția, sensul și echilibrul”

Foto credit: Naomi Guttman, Dana Eliza Șerdean - Proiect „Women from different cultures through the eyes of make up”

Vocea Analiei Selis este adesea descrisă ca fiind caldă, profund emoțională, purtătoare de dor și sens. Dincolo de tehnică și scenă, ea devine un spațiu de adevăr interior, de vindecare și de reîntoarcere la sine. În acest interviu, Analia vorbește despre relația intimă cu propria voce, despre muzică drept instrument de trăire și procesare emoțională, despre credință, scenă și echilibru, dar și despre turneul „Volver” – un proiect care înseamnă, pentru ea, mai mult decât muzică: o revenire la forță, sens și dăruire colectivă.

Revista Psychologies: Vocea ta este adesea descrisă ca fiind „emoțională”, „caldă”, „profundă”. Ce relație ai tu cu propria voce? Este doar un instrument artistic sau și un barometru al stării tale interioare?

Analia Selis: Pe de o parte este „relația cu vocea” ca ea fiind o parte din mine. Dar asta cred că se aplică la toți. Vocea, fiind o parte din noi, o cunoaștem cu adevărat, avem cu ea o relație intimă, dar și publică, pentru că prin ea comunicăm.

Pentru mine, cântăreața, vocea este și un instrument de dezvoltare în toate aspectele, drumul meu fiind unul de căutare constantă a cântecelor care să aibă un conținut care să merite dus mai departe, un mesaj de transmis, o stare de oferit. Iar pentru asta nu doar că îți trebuie piese cu texte pe măsură, dar și o stare personală anume, nu oricare, care să îți permită să duci mai departe mesajele pieselor.

Muzica ta poartă mult dor și melancolie. Ce crezi că ne atrage, psihologic, către acest tip de emoție? De ce avem nevoie, uneori, de muzică „tristă” ca să ne simțim mai bine?

A. S.: Pentru că avem nevoie să plângem, să trecem prin întuneric, iar muzica tristă ne ajută să simțim emoțiile care ne fac să plângem. Trăim într-un moment în care prea mult gândim și prea puțin simțim. Muzica este un instrument fantastic de ajutor atunci când avem nevoie să simțim ceva.

Eu, de exemplu, când am nevoie să mă conectez cu un moment anume din viața mea sau cu o emoție anume, știu exact ce muzică să ascult ca să simt ce am de simțit.

Ai trăit între două culturi și două limbi. Cum s-a transformat vocea ta odată cu această experiență? Simți că muzica te-a ajutat să-ți păstrezi identitatea sau să o reconstruiești?

A. S.: Vocea s-a transformat de-a lungul vieții mele în bine, s-a dezvoltat datorită carierei, folosirii ei corecte, zilnice, s-a maturizat în cursul ei natural.

Da, absolut, muzica pe care am cântat-o și muzica pe care o cânt m-au ajutat tot timpul să fiu aproape de rădăcinile mele, de ceea ce sunt, de identitatea mea – 100% latino, 100% latino-argentiniană – pentru că muzica cântată în spaniolă, muzica latino și ulterior tangoul au fost pașaportul meu de intrare în scenă.

Tango-ul, ca muzică, vorbește mult despre pierdere, iubire, așteptare. Ce crezi că ne învață acest gen muzical despre relațiile noastre și despre felul în care gestionăm emoțiile intense?

A. S.: Ne învață, desigur, prin textele lui, dar mai mult decât atât, ne ajută, pentru că tangoul aduce povești de viață de zi cu zi – lucruri nostalgice, dramatice, vesele sau triste – și ne face să privim situațiile noastre cu mai puțin dramatism.

După momente personale dificile, ai ales să continui să cânți. Ce rol a avut muzica în procesul tău de vindecare? A fost refugiu, eliberare sau formă de înțelegere?

A. S.: Mai mult decât muzica, scena. Scena este acel loc unde intru și uit de tot. În procesul meu de vindecare sunt trei lucruri care au jucat un rol esențial în viața mea de zi cu zi:

Noa și Tiago, la pachet și împreună cu credința în Dumnezeu, care a venit la mine într-un moment în care am avut nevoie, pentru că nu găseam o altă sursă de a avea încredere că ceva mă poate ajuta.
Scena, unde uit de absolut tot – probleme și lucruri bune – ca să mă conectez cu ceea ce am de oferit publicului.
CrossFit-ul de dimineață, care este esențial în viața mea, în fiecare zi, cu o pauză duminica.

La un moment dat, Tiago, când era mai mic, m-a întrebat: „Mamă, dacă vine cineva și îți spune că îți dă casa pe care ți-o dorești atât de mult, dar pentru asta ar trebui să renunți pe viață la CrossFit, ce ai alege?” Abia atunci am realizat cât de important este. Aș fi renunțat, evident, la casă.

Într-o lume foarte grăbită, muzica ta invită la încetinire și ascultare. Ce se întâmplă, din punctul tău de vedere, cu psihicul nostru atunci când ne acordăm timp să ascultăm cu adevărat?

A. S.: Atunci se întâmplă o realizare a faptului că viața este scurtă și că poate fi și mai scurtă, și că merită trăită așa cum se întâmplă în acel moment în care ascultăm cu adevărat: prezenți.

Ce ai descoperit despre tine, ca om, prin cântat? Există o lecție emoțională pe care muzica ți-a oferit-o și pe care o porți cu tine în viața de zi cu zi?

A. S.: În acest moment din viața mea: că visul se construiește cu propria mână și forță, dar fără echilibru emoțional este foarte greu.

Pentru cititorii Psychologies: ce le-ai spune oamenilor care simt că s-au îndepărtat de emoțiile lor? Poate muzica să fie un drum de întoarcere spre sine?

A. S.: Depinde în ce stare gravă se află. Să nu renunțe la vis, să caute soluții, iar dacă problemele sunt la nivel emoțional – probleme de încredere, nesiguranțe, stări de depresie – să caute ajutor, ca să poată hrăni zilnic dorința de a fi bine.

Privind spre finalul lui 2025 și începutul lui 2026, în ce etapă te afli acum – artistic și personal? Ce îți dorești să lași în urmă și ce simți că începe să se contureze?

A. S.: Mă aflu în etapa turneului național care începe pe 2 februarie și se termină pe 8 martie, de Ziua Femeii. Se numește „Volver”, care înseamnă „a reveni”. Mi-a venit ideea titlului datorită uneia dintre piesele incluse în repertoriu, cu care deschidem concertul – vechiul tango „Volver”, devenit cunoscut în lume fiind coloană sonoră a filmului „Volver” de Pedro Almodóvar.

El vorbește despre reîntoarcerea acasă după 20 de ani, dar pentru mine a căpătat, pe parcursul pregătirii acestui turneu, un alt sens, care mă reprezintă în acest moment și în acest proiect: a mă reîntoarce la echilibru și forță. Echilibrul în toate aspectele ne aduce o stare de fericire, de bine și de încredere, iar forța ne face să mergem mai departe, construind.

Această stare de echilibru și forță a reapărut la mine undeva la mijlocul pregătirii acestui turneu, datorită tuturor lucrurilor care s-au întâmplat în timpul pregătirii. Și au început să apară idei diferite pentru turneu:

să dăruiesc și să promovez importanța „dăruirii colective” (cu un gest mic, în colectiv, facem un gest mare). I-am propus Asociației Umanitare „Speranța pentru România” să duc la toate concertele din turneu trei urne în care publicul să poată face o donație, cât poate, pentru a ajuta oameni de toate vârstele, din toată țara, cu probleme de sănătate, care nu își pot plăti tratamentele;
să facem un concert-cadou de Mărțișor pentru copii și oameni bolnavi, familiile lor și cadrul medical și administrativ al Institutului Clinic Fundeni din București, unde vom merge și cu mărțișoare oferite de partenerii mei;
să promovez educația, incluzând o latură educațională în proiect: turneul începe cu un workshop educațional de două zile, oferit gratuit chitariștilor și pianiștilor Colegiului Național de Muzică „George Enescu”;
să duc concertul în formulă simfonică în două localități unde ador să cânt, dar care nu au orchestră: Lugoj și Jimbolia, unde voi ajunge cu Orchestra Filarmonicii din Arad și dirijorul Radu Popa;
să închid turneul cu un concert dedicat și dăruit femeilor (și bărbaților de lângă ele, dacă sunt). Va fi un eveniment în care voi dărui nu doar un concert simfonic de excepție, dirijat de marele dirijor Tiberiu Soare, alături de o orchestră de cea mai înaltă calitate, prezentat de minunata Andreea Marin, într-una dintre cele mai importante și frumoase săli de concerte din România – Ateneul Român – ci și cadouri cu care femeile vor pleca acasă, lucruri importante pentru o viață echilibrată, de la sănătatea fizică la cea emoțională. Cireașa de pe tort: o recepție după concert.

Totul într-un concert în care promovez frumosul și iubirea, în luna iubirii și la început de primăvară. Repertoriul ales pentru turneu cuprinde piese care mă reprezintă, din folclorul latino-american și tango, cu texte puternice, care ne lasă mesaje necesare, iar în unele piese voi cânta cu un bombo (instrument de percuție tradițional argentinian) între picioare.

Tot ceea ce v-am povestit nu ar fi fost posibil fără partenerii mei – presa, cum sunteți voi, și partenerii de logistică. Foarte important este să menționez că proiectul este cofinanțat de AFCN – Administrația Fondului Cultural Național – o cofinanțare fantastică, câștigată după multă muncă și încredere în acest proiect cultural „Volver”.

Vă las agenda de concerte și să știți, dragi cititori, că găsiți toate informațiile pe rețelele mele de socializare – Facebook, Instagram, X, TikTok, LinkedIn – și pe pagina mea: www.analiaselis.com.

-05.02 Satu Mare – Sala Filarmonicii Dinu Lipatti, 19:00

-08.02 Bistrița – Palatul Culturii, 19:00

-12.02 Arad – Sala Filarmonicii Arad, 19:00

-13.02 Jimbolia – Casa de Cultură, 19:00

-14.02 Timișoara – Sala Capitol, 18:00

-15.02 Lugoj – Casa de Cultură Traian Grozăvescu, 19:00

-17.02 Deva – Centrul Cultural Drăgan Muntean, 19:00

-18.02 Oradea – Muzeul Țării Crișurilor, 19:00

-20.02 Cluj – Cinema Teatru Florin Piersic, 19:00

-21.02 Alba Iulia – Sala Dietei, Palatul Principilor, 19:00

-23.02 Pitești – Sala Filarmonicii, 19:00

-24.02 Piatră Neamț – Sala Calistrat Hogaș, 18:00