Otilia Deac: Când „ai totul”, dar te simți gol pe dinăuntru
Există momente în viață în care, deși totul pare „așezat” la exterior, interiorul începe să strige după sens, adevăr și reconectare. Pentru Otilia Deac, acest moment de criză a devenit începutul unui drum profund de transformare personală și profesională. Întâlnirea cu metoda Louise Hay® nu a fost o alegere strategică, ci un răspuns la o nevoie viscerală de vindecare, de regăsire a vitalității și a bucuriei autentice. În acest interviu, vorbim despre golul interior ascuns sub aparența reușitei, despre rănile care ne conduc viața din umbră, despre blândețe, iubire de sine și curajul de a deveni întregi – nu perfecți – într-o lume care accelerează, dar uită să simtă.
Revista Psychologies: Ce te-a motivat să alegi metoda Louise Hay și să lucrezi cu oamenii?
Otilia Deac: Am ales această direcție dintr-o nevoie foarte profundă de a-mi înțelege vidul interior pe care îl simțeam în jurul vârstei de 30 și ceva de ani, într-un moment în care, din afară, viața mea părea așezată: familie, copil, casă, stabilitate financiară, o afacere care funcționa. Bifasem oarecum ceea ce societatea numește reușită.
Și totuși, în interiorul meu era un gol greu de pus în cuvinte și o voce care repeta obsesiv: Asta e tot? Despre asta este viața?
Corpul meu a început să vorbească înaintea minții. Au apărut oboseala cronică, insomnia, stările inexplicabile de rău, o tristețe difuză care nu avea o cauză clară. Zâmbetul devenise un efort, nu o expresie firească. Era ca și cum o parte din mine se stinsese, deși viața mergea.
Această criză nu m-a împins spre terapie și formare din dorința de a deveni „mai bună”, ci dintr-o nevoie viscerală de a supraviețui emoțional. Când am înțeles că ceea ce se întâmpla cu mine nu era de ordin medical, au început căutările mele de răspunsuri și soluții.
Metoda Louise Hay® și, mai târziu, psihologia și hipnoterapia mi-au oferit nu doar explicații, ci un cadru în care am putut să mă uit în profunzimea ființei mele, să-mi identific rănile, să le privesc cu blândețe și modalități prin care să oblojesc aceste răni. În momentul în care am întâlnit metoda Louise Hay® a fost, pentru mine, o schimbare de paradigmă: am înțeles că vindecarea reală nu este doar despre analiză sau corectare, ci despre relația pe care o ai cu tine însuți – cu corpul, emoțiile și dialogul interior.
Munca mea cu oamenii nu este despre a le spune ce să facă, ci despre a-i ajuta să se iubească pe ei înșiși, să-și accepte umbrele și să își recupereze puterea interioară.
Despre a ajuta oameni care „au totul” la exterior, dar se simt goi pe dinăuntru, să își regăsească vitalitatea, sensul și capacitatea de a simți din nou bucurie autentică. Să își vadă tiparele, rănile și convingerile cu onestitate, dar și cu compasiune.
Pentru mine, sensul muncii pe care o fac este: să creez spații în care oamenii pot deveni din nou întregi, nu perfecți.
Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?
O. D.: În general, oamenii vor să devină mai buni, mai disciplinați, mai performanți, să aibă mai mult și să fie mai mult, dar în spate rămân nevăzute rănile vechi, fricile și convingerile inconștiente care le conduc viața.
În metoda Louise Hay® conștientizăm că nu poți crea o viață nouă, dacă relația cu tine însuți rămâne aceeași. Poți să citești cărți, să mergi la cursuri, să îți setezi obiective, să te disciplinezi și să te motivezi, dar dacă în interior trăiești cu rușine, vinovăție sau sentimentul că nu sunt suficient ori nu merit, vei ajunge, inevitabil, să te autosabotezi.
În munca mea văd oameni inteligenți, muncitori, sensibili, care își doresc să evolueze, dar care sunt, de fapt, blocați într-o luptă tăcută cu ei înșiși. Adevărata provocare este să ai curajul să să te oprești din această luptă, să te uiți la rănile/ traumele care strigă în adâncul ființei tale și să începi un proces de vindecare, nu doar de optimizare.
Cum te asiguri că rămâi obiectiv și imparțial atunci când lucrezi cu clienții tăi, având în vedere diversitatea problemelor cu care se confruntă?
O. D.: Chiar dacă problemele cu care se confruntă oamenii sunt diverse, la un nivel profund ele pornesc cam din aceleași răni: traume din copilărie, lipsa iubirii de sine și lipsa acceptării/ iertării (față de sine sau față de alții).
Pentru mine, obiectivitatea nu înseamnă detașare rece, ci capacitatea de a rămâne prezentă fără să proiectez propria mea poveste peste povestea clientului.
În munca mea, creez un spațiu în care experiența clientului este mai importantă decât interpretarea mea. Nu caut să încadrez oamenii în tipare, etichete sau diagnostice și nici să îi copleșesc cu sfaturi, ci să îi ajut să își descopere propriile răni, adevăruri și emoții, în propriul lor ritm de vindecare.
Metoda Louise Hay® nu pornește de la ideea că terapeutul „știe mai bine” sau că deține un adevăr absolut sau un tratament minune, ci de la faptul că fiecare om are în sine resursele de care are nevoie. Rolul meu este să creez spațiul în care aceste resurse pot deveni accesibile, într-un mod sigur, conștient și respectuos.
Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta și care ți-a adus cele mai multe reușite?
O. D.: Nu aș vorbi neapărat despre o tehnică izolată, ci mai degrabă despre o abordare care stă la baza metodei Louise Hay®: relația pe care omul o are cu sinele său – cu propria voce interioară și cu copilul său interior.
Indiferent că vorbim despre relații, bani, sănătate sau carieră, la bază există aproape întotdeauna o voce interioară care judecă, respinge sau invalidează. O voce critică, rușinată sau temătoare, care sabotează din interior tot ceea ce persoana încearcă să construiască la exterior.
În metoda Louise Hay®, aceasta este una dintre cheile fundamentale ale vindecării.
Lucrând cu subconștientul prin meditație, respirație conștientă și afirmații, oamenii ajung să își recunoască această voce și să o transforme. Nu punem gânduri pozitive peste răni, ci aducem la lumină convingeri foarte vechi, formate de obicei în copilărie, care continuă să modeleze viața adultului.
Cele mai mari transformări apar atunci când cineva începe, pentru prima dată, să se trateze cu blândețe în loc de critică, să nu se mai mintă, să-și accepte atât lumina, cât și umbrele. De aici se schimbă relațiile, limitele, alegerile profesionale și chiar felul în care corpul răspunde la stres și boală.
Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?
O. D.: Lucrul profund cu oamenii presupune, inevitabil, să intri în contact cu multă durere, traumă și emoție. De-a lungul anilor, am lucrat cu persoane care se confruntau cu cancer, depresii severe, traume din copilărie, inclusiv violuri nespune vreodată până atunci, oameni aflați în prag de suicid. La început, aceste povești de viață mă afectau mult, pentru că nu poți rămâne indiferent în fața unor suferințe atât de crude.
Destul de repede am înțeles însă că nu pot susține cu adevărat procesele de vindecare ale altora dacă nu îmi onorez propriul corp și propriul meu spațiu interior. De aceea, practic zilnic respirația conștientă, meditația și lucrul cu dialogul interior, exact așa cum le recomand și celor cu care lucrez. Îmi ofer timp pentru integrare după sesiunile intense și mă asigur că nu „car” emoțiile clienților în viața mea personală.
În metoda Louise Hay® pun mult accentul pe responsabilitatea și igiena emoțională: fiecare este responsabil pentru propriile trăiri, iar eu sunt responsabilă să creez un cadru sigur, nu să preiau povara celuilalt. Acest echilibru între empatie profundă și limite sănătoase îmi permite să rămân deschisă, prezentă și, în același timp, stabilă.
Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?
O. D.: În metoda Louise Hay® există 4 niveluri de formare: Facilitator, Coach, Corporate și Trainer, iar eu le-am parcurs pe toate. Dar atunci când am făcut primul nivel, cel de Facilitator, nu am făcut-o din dorința de a-mi schimba profesia, de a salva oameni sau de a face bani din asta, ci dintr-o nevoie autentică de a mă cunoaște, de a-mi vindeca rănile și de a fi bine eu cu mine.
Acest domeniu nu este despre a oferi răspunsuri, ci despre a putea sta cu întrebările, cu emoțiile și cu fragilitatea umană — inclusiv cu a ta.
Le spun adesea celor care vor să devină Facilitatori sau Coach în metoda Louise Hay® că propria lor vindecare este cea mai importantă formare. Poți învăța tehnici, metode și protocoale, dar dacă nu ți-ai privit propriile răni, proiecții și tipare, ele vor intra inevitabil în relația cu clientul. Dacă nu îți continui zilnic munca cu tine și dacă nu îți faci zilnic igiena emoțională și mentală, nu ai cum să îi susții cu adevărat pe alții.
Metoda Louise Hay® este despre iubirea de sine, iertare, vindecare, prezență și adevăr. Atunci când o trăiești zilnic în propria viață, devine natural și simplu să o duci mai departe către oameni.
Așadar, sfatul meu major este: fă acest drum, în primul rând, pentru propria ta vindecare.
Ce resurse (cărți, cursuri, seminarii) recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul terapiei, coaching-ului, consultanței sau training-ului?
O. D.: Înainte de orice titlu sau diplomă, recomand o resursă care nu apare în nicio bibliografie: lucrul real cu tine însuți. Nicio carte și niciun curs nu pot înlocui experiența de a sta față în față cu propriile tale emoții, frici și tipare.
Din domeniul terapiei, metoda Louise Hay® este pentru mine o metodă de suflet și rămâne una dintre cele mai solide fundații pentru cine vrea să lucreze cu oamenii, pentru că oferă un cadru clar de lucru cu subconștientul, convingerile limitative și relația cu sinele.
Cărțile Louisei Hay, în special Poți să-ți vindeci viața, sunt esențiale nu doar ca teorie, ci ca practică zilnică.
Dincolo de cărți însă, recomand cu tărie experiența directă – un workshop intensiv „Poți să-ți vindeci viața!” sau o Tabără Arta Vindecării bazată pe metoda Louise Hay®. Am avut în tabere participanți care citiseră toate cărțile lui Louise Hay și au fost surprinși să descopere cât de diferit și profund este atunci când teoria devine trăire. Modul în care Louise Hay a transpus în practică ceea ce a scris este cu adevărat transformațional și unic.
În final, recomand orice formare cu care cineva rezonează și care produce schimbări reale în propria viață. Alegerea resurselor ar trebui să vină nu din foamea de diplome, ci din dorința autentică de a te aprofunda ca om.
Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist și rămâi la curent cu cele mai recente tehnici și metode din domeniul tău?
O. D.: Pentru mine, dezvoltarea profesională nu este un capitol separat de viața mea, ci o parte din felul în care trăiesc. Continui să studiez, să particip la formări, conferințe și supervizări, dar adevărata mea școală este felul în care îmi privesc propriile emoții, relații și limite.
Fiind trainer oficial Louise Hay® pentru România&Moldova și fiind în contact constant cu Master Trainerii din SUA, am acces permanent la evoluțiile metodei și la cele mai bune practici din acest domeniu.
În același timp, rămân ancorată în psihologia contemporană — în special tot ce ține de traumă, atașament și reglarea sistemului nervos.
Dar, dincolo de toate acestea, mă întreb mereu: Unde sunt eu cu mine? Ce mai este nevindecat? Ce mai cere atenție?
Aleg așadar ca, dincolo de tehnici, să rămân vie, curioasă și prezentă. Cred că în acest domeniu, instrumentul principal nu este metoda, ci omul care o aplică.
Ai avut vreodată un moment „aha!” sau o revelație în timpul muncii tale care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea? Dacă da, ne poți povesti despre el?
O. D.: Da, am astfel de momente aha în mod constant și adevărul este că multe dintre cele mai importante momente “aha” nu au venit din teorie, ci din viața mea reală. În fiecare tabără și în multe dintre sesiunile de grup, mă întâlnesc cu propriile mele răni la fel de mult cum se întâlnesc și participanții.
Una dintre rănile mele profunde a fost rana de nedreptate și trădare. Mult timp am trăit cu o armură: corectitudine, control, forță și credeam că asta înseamnă maturitate. Abia într-o tabără Arta Vindecării bazată pe metoda Louise Hay®, lucrând cu grupul pe această temă, am avut un moment „aha” care mi-a schimbat felul de a mă privi: mi-am dat seama că sub această forță se ascundea un mecanism de protecție, născut din experiențe vechi în care m-am simțit trădată și nedreptățită.
Atunci am înțeles că nu doar alții trebuie să învețe să lase jos armura, ci și eu. Mult timp am crezut că oamenii care-și arată vulnerabilitatea sunt oameni slabi. Nevoia mea de control, de corectitudine absolută și de a „fi puternică” era, de fapt, o formă de a nu simți vulnerabilitatea.
Din acel moment, ceva s-a schimbat real în viața mea: am devenit mai deschisă în relații, am început să pun limite fără agresivitate și să nu mai trăiesc fiecare conflict ca pe o amenințare. A fost o vindecare profundă, care a pornit dintr-un adevăr incomod. Acesta este genul de „aha” care îmi schimbă nu doar munca, ci și viața – pentru că sensul real al acestui drum nu este doar să ghidez procesele altora, ci să continui să-mi vindec propriul adevăr.
Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale cu clienții?
O. D.: Cea mai mare recompensă pentru mine nu are legătură doar cu ce se întâmplă cu alții, ci și cu ce se întâmplă cu mine în timp ce lucrez cu ei. Această muncă mă obligă să fiu vie, sinceră și prezentă. Mă ține conectată la ce este real, nu la ce este comod.
Prin fiecare om pe care îl întâlnesc, prin fiecare poveste de durere, de curaj sau de vindecare, sunt și eu chemată să mă uit la propriul meu adevăr – să nu fug de el, să nu mă prefac, să nu mă anesteziez. Pentru mine, acesta este un proces de inițiere continuă.
Recompensa mea se vede apoi în viața mea: în felul în care pot fi mai prezentă cu fiica mea, cu familia mea, mai deschisă în relațiile mele, mai capabilă să iert, să pun limite și să rămân în contact cu ceea ce simt.
În același timp, este profund mișcător să fiu martoră la transformările celorlalți: oameni care, după ani de relații abuzive, învață să spună „nu” fără vinovăție; oameni care ies din depresie nu pentru că viața lor devine perfectă, ci pentru că nu se mai părăsesc pe ei înșiși; oameni care își schimbă relația cu corpul, cu banii sau cu partenerii lor pentru că, în sfârșit, se simt suficienți.
Recompensa mea este să fiu martoră la aceste mici revoluții interioare, la clipa în care cineva își recuperează demnitatea, vocea și dreptul de a fi cine este. Acolo știu că munca mea contează.
Dacă ar fi să spun într-o frază, recompensa mea este aceasta: faptul că, prin ceea ce fac, devin și eu, zi după zi, mai întreagă.
Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client în procesul de coaching sau terapie?
O. D.: Nu lupt cu scepticismul și nu încerc să îl „corectez”. Îl includ în proces.
Atunci când scepticismul apare încă de la început, înainte ca omul să intre cu adevărat în proces, nu încerc să-l conving și nici să-i „vând” ceva. Nu îmi apăr metoda și nu intru într-o luptă de argumente, pentru că scepticismul nu este, de cele mai multe ori, o problemă de logică, ci una de siguranță. De obicei răspund simplu și uman: Este în regulă să nu crezi! Nu este nevoie să crezi! Singurul lucru de care ai nevoie este să fii curios și sincer cu ce simți!
Dacă cineva nu este nici curios, nici deschis, respect asta. Nu toată lumea este pregătită pentru acest tip de muncă și nu toată lumea trebuie să lucreze cu mine. Metoda Louise Hay® nu funcționează prin forță, ci prin disponibilitate.
Dacă există însă o doză de scepticism, dar percep și o dorință de a încerca, iar un client îmi spune că nu crede, că nu simte sau că metoda i se pare ciudată, prima mea mișcare nu este să explic, ci să fiu curioasă: Ce parte din tine are nevoie să se protejeze acum? De ce este periculos să crezi?
Lucrez direct cu această parte. În loc să o forțez să dispară, o invit să vorbească. De multe ori, scepticismul ascunde o istorie de dezamăgiri, promisiuni încălcate sau terapii care nu au funcționat. Când această parte este văzută și respectată, rezistența începe să se înmoaie.
În metoda Louise Hay® nu cer nimănui să creadă în ceva. Cer doar să fie dispus să observe ce se întâmplă în interiorul lui. Folosesc exerciții simple de conștientizare, lucrul cu corpul, cu respirația și cu dialogul interior, astfel încât omul să aibă o experiență, nu o convingere.
Iar când cineva simte, fie și pentru câteva secunde, mai multă liniște, mai multă deschidere sau mai puțină tensiune în corp, scepticismul nu mai trebuie învins — devine irelevant. Am învățat că oamenii care sunt cu adevărat pregătiți nu vin pentru că au fost convinși, ci pentru că o parte din ei spune: Nu mai pot trăi așa! Iar când acel moment apare, scepticismul se transformă singur în dorința de a se întâlni cu propriul adevăr.
Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?
O. D.: Cred că viitorul acestui domeniu va fi profund influențat atât de tehnologie, cât și de schimbările prin care trece societatea. Este o transformare a felului în care oamenii trăiesc, iubesc și se raportează la ei înșiși. Trăim într-o perioadă de instabilitate emoțională colectivă: relațiile sunt mai fragile, ritmul de viață este mai rapid, iar oamenii sunt mai conectați digital ca oricând și, paradoxal, mai singuri ca niciodată. Vedem o lume care accelerează constant, dar în care inimile oamenilor rămân în urmă. Avem mai multă libertate, mai multe opțiuni, dar tot mai puțină capacitate de a simți, de a fi în relații stabile și de a rămâne conectați cu propriul nostru interior.
Deja vedem cum tot mai mulți oameni se confruntă cu anxietate, depresie, burnout, lipsă de sens, dificultăți de atașament. Modelele vechi de „a rezista” și de a merge mai departe prin forță nu mai funcționează. Oamenii nu mai vor doar să fie funcționali, vor să fie vii.
În acest context, tehnologia — inclusiv AI — va deveni un companion tot mai prezent în viața oamenilor. Oamenii vor vorbi cu AI, vor primi răspunsuri, validare, structură, poate chiar alinare. Și acest lucru nu este un pericol, ci un semnal: nevoia de a fi văzuți și auziți este enormă.
Dar cred că adevărata vindecare va deveni, în același timp, mai rară și mai prețioasă. Vindecarea care se întâmplă în corp, în emoție, în relație. Într-un spațiu sigur în care cineva își permite să simtă, să plângă, să se înmoaie. Aceasta este dimensiunea pe care niciun algoritm nu o poate înlocui.
Cred că viitorul terapiei va fi unul hibrid: tehnologia va susține procesul — prin acces, educație, instrumente de autocunoaștere — iar munca profundă de vindecare va rămâne una relațională.
Metoda Louise Hay®, cu accentul ei pe iubirea de sine, iertare și relația cu propria voce interioară, va deveni tot mai relevantă într-o lume în care oamenii sunt tot mai deconectați de ei înșiși. Cred că viitorul acestui domeniu nu va fi despre mai multe tehnici, ci despre mai multă conștiință. Nu despre a repara oameni, ci despre a-i ajuta să se întoarcă la ei.
Într-un fel, cu cât lumea va deveni mai artificială, cu atât nevoia de umanitate, autenticitate și vindecare profundă va deveni mai mare.
