Interviu cu Psih. Cristina Irina Budurin – Zborul este nelimitat

1.Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?

Cristina Irina Budurin: Personal m-a atras foarte mult partea umană a acestei profesii, fiind cumva o continuare fireasca a celorlalte doua domenii in care am profesat anterior celei de psiholog: Filologie (Romana – Engleza) si Formare Profesionala pentru Adulti.

Îmi place să ascult oamenii, să înțeleg prin ce trec și să îi ajut să își găsească propriile soluții. 

Pentru mine este foarte motivant să văd că o persoană face progrese și că, în timp, începe să aibă mai multă claritate și încredere în ea. 

Si m-a mai motivat ceva, mai mult decat orice altceva: propria poveste de viata si copilul meu.

Dupa ce am trecut de pragul de 30 de ani am intrat intr-o ”pestera” in care mi-era teama sa intru initial, dar in care se afla izvorul a ceea ce cautam…raspunsuri despre mine.

Pestera era sufletul meu sau cum ar spune Carl Jung: ”Cunoasterea propriului tau intuneric este cea mai buna metoda pentru a face fata intunericului altor oameni”

2. Care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor?

C.I.B.: In ultimii ani, atat in cabinet cat si in activitatile paralele, fie ca este vorba de formare profesionala sau consigliere psihologica in scoli, de multe ori, provocarea ”castigatoare” am observant ca este chiar SCHIMBAREA. 

Oamenii își doresc să evolueze, dar schimbarea poate fi inconfortabilă și uneori apare teama de eșec sau de necunoscut. 

Din pacate ”Sindromul broastei fierte”  nu este doar un mit, nici macar in secolul XXI.

3. Cum te asiguri că rămâi obiectiv și imparțial?

C.I.B.: Ma straduiesc, înainte de toate, să ascult fără să judec și să nu pornesc de la ideea că eu știu ce este mai bine pentru client. Vorba lui Socrate : Stiu…ca nu stiu nimic.

Deci…invat si eu continuu.

Fiecare persoană are propria poveste și propriul context. 

Eu, la fel.Dincolo de usa cabinetului, sunt tot un om, perfect imperfect.

In cabinet, secretul il reprezinta întrebările potrivite , pentru a-l indruma pe client să își clarifice singur situația și să ia deciziile potrivite pentru el.

4. Există o tehnică pe care o consideri esențială?

C.I.B.: Pentru mine, ascultarea activă este esențială. 

Uneori avem impresia că trebuie să oferim imediat un răspuns, dar de multe ori este mai important să ascultăm cu adevărat. 

Și întrebările potrivite pot face o persoană să privească o situație dintr-o perspectivă nouă.

In principiu, mai multi psihologi pot face aceleasi scoli de psihologie, mai mult sau mai putin, si nimeni nu inventeaa roata, dar in cabinet fiecare o invarte in stilul propriu, in interesul clientului, bineinteles.

5. Cum gestionezi stresul sau emoțiile negative după sesiunile cu clienții?

C.I.B.: Mentinerea unei limite sănătoase între munca mea și viața personală, nu este o treaba usoara, dar nici imposibila.

După o terapie sau o zi intensă, ma ajută foarte să îmi acord timp pentru mine si familia mea, să mă relaxez și să fac lucruri care îmi fac plăcere. Iubesc sa gatesc si sa prajituresc pentru cei dragi si pentru prieteni, sau sa conduc cu muzica la maxim.

Este important să nu plec acasă cu problemele fiecărui client si sa fiu foarte atenta la posibilele situatii in care as putea sa-mi pierd obiectivitatea, prin transfer sau contra-transfer.

6. Ce sfat ai pentru cineva care vrea să înceapă o carieră în domeniul tău?

C.I.B.: Sa uite de expresia: ”Cerul este limita!”. Limita este mintea lui, dar zborul este nelimitat!

Apoi i-aș spune să fie FOARTE foarte curios și să fie dispus să învețe permanent. 

Nu este suficient să faci o facultate sau un curs și să consideri că știi totul. 

Este un domeniu în care înveți foarte mult, constant și din experiență. 

Și, mai ales, trebuie să îți placă sincer să lucrezi cu oamenii si sa nu ai pretentia unei imbogatiri rapide. 

Acum este un miraj, o frenezie cu Facultatea de Psihologie, dar drumul este lung si presarat cu multe provocari si momente in care iti vine sa fugi, dar si foarte multe momente pentru care merita fiecare resursa investita, fie ca este financiara, de timp sau energie.

7. Ce resurse recomanzi?

C.I.B.: Aș începe cu cărți și materiale de specialitate, de preferat si din afara tarii, unde cercetarea in domeniul psihologiei este tratata cu interes sporit si constant, dar și cu formări si cursuri serioase,unde există și partea practică, nu doar teoria. 

Cursurile, workshopurile și evenimentele profesionale sunt foarte utile si indispensabile.

Aș recomanda, de asemenea, verificarea întotdeauna a formarilor și dacă acestea sunt recunoscute si acreditate.

8. Cum te dezvolți continuu ca profesionist?

C.I.B.: Nu mă opresc niciodată din învățat, din experimentat, din creat, din scris, si din lucrat la propria mea versiune din ce in ce mai buna, ca om intre oameni.

Citesc, particip la cursuri și workshopuri și discut cu alți profesioniști. 

Cel mai important lucru este,ca după fiecare experiență, să mă gândesc ce am făcut bine și ce aș putea face diferit data viitoare.

9. Ai avut vreun moment „aha!”?

C.I.B.: Da, au fost multe AHA-uri.

 Unul a fost acela că nu trebuie întotdeauna să-i dau omului soluția, chiar daca ma plateste. Clientul confunda sfatul, solutia, cu munca pe care el trebuie sa o depuna dincolo de cabinet, intre sedinte si dupa incheierea drumului nostru impreuna.

Uneori este mult mai valoros să îi pui întrebarea potrivită și să îl ajuți să își găsească singur răspunsul. Din acel moment am început să pun mai mult accent pe proces și pe nevoile reale ale persoanei.

Alt AHA care a facut diferenta, a fost munca in echipa si implicarea in proiecte in afara cabinetului, la firul ierbii, mai ales in scoli.

Parteneriatul cu colegul si prietenul meu de suflet, psihologul organizational Vlad Dumea, a fost si este  unul dintre cele mai creative si valoroase. 

Programele psiho-educationale create si implementate in scoli, REZILIENTA CU SENS – De la strss la echilibru in sala de clasa si PARADIGME INTEGRATIVE IN EDUCATIE, au fost un succes si au contribuit real si palpabil, la schimbarea perceptiei si imbunatatirea calitatii actului educational, dar si organizational.

Si nu in ultimul rand, experienta de trainer de formatori,  in formare profesionala pentru adulti, mi-a adus multe momente de inspiratie si motivatie pe termen lung, intr-o tara in care in ciuda celor doua viteze, incet si foarte incet, oamenii potriviti la locul si momentul potrivit, pot urca muntii, nu neaparat sa-I mute din loc, schimband perceptii si credinte invechite.

10. Care este cea mai mare recompensă a muncii tale?

C.I.B.: ”Iti multumesc pentru TOT ce si cum sunt astazi, si datorita tie, Cristina!”.

Asa arata cea mai mare recompensa muncii mele.

Fără îndoială, să văd progresul oamenilor cu care lucrez. 

Nu este magie, dar este inaltator să vezi că cineva care la început era nesigur sau blocat, ajunge usor usor să aibă mai multă claritate și să facă pași concreți, mai intai spre el insusi, apoi spre exteriorul zonei de confort.

Faptul că știu si simtt, că am contribuit,la această schimbare este foarte satisfăcător si da adevaratul sens al meseriei mele.

11. Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client?

C.I.B.: Un lucru stiu sigur: Nu încerc să îl conving cu orice pret de nimic. Nu pentru asta ma plateste.

 Prefer mai degraba săma straduiesc a  înțelege, de unde vine scepticismul lui. 

Îl las să pună întrebări și să își exprime îndoielile, emotiile.

Cred că încrederea se construiește în timp și printr-o relație bazată pe respect și transparență.

Noi suntem intr-un fel croitori de suflete, asa cum un profesor este unul de minti, sau ar trebui sa fie. Lucram cu materialul clientului. Daca ne aduce stofa, lucram cu stofa,nu e correct sa ne ceara costum de matase la final.

12. Cum vezi viitorul domeniului, având în vedere tehnologia?

C.I.B.: In primul rand nu o vad ca pe un dusman, ci ca pe o relatie cu limite si reguli, echilibrata si deschisa, nu de dependenta.

Cred că tehnologia și inteligența artificială vor deveni tot mai prezente și pot fi instrumente foarte utile, dar partea umana in domeniul psihologiei si a dezvoltarii personale, va rămâne foarte importantă. 

Efectele perioadei pandemiei COVID19 inca mai au ecouri in noi si nimic nu mai este la fel ca inainte.

Oamenii au nevoie să fie ascultați, înțeleși și să simtă că au în față o persoană care le înțelege contextul.

Cred că viitorul va însemna, probabil, o combinație între tehnologie și relația umană.