Comunitate

Am doua fete frumoase, una de 2 ani jumatate si una de 9 luni. Asta e partea buna… In schimb am o nevasta vesnic nemultumita, in sensul ca eu stau mai mult pe acasa, o ajut cu treburile zilnice, dau lapte la aia mica, o schimb am grija de ea, pe aia mare o duc la gradi, in schimb am parte numai de reprosuri ca nu fac nimica bine, ca sunt numai un baby sitter ce isi poate gasi oriunde… De o vreme imi tot spune ca pleaca, divorteaza ca nu sunt bun pentru ea, mai zice si ca ma iubeste cateodata. sunt foarte nefericit, i-am zis sa mergem la psiholog dar zice ca nu crede ca ne poate ajuta…. vreau si eu eu sfat. Inca o iubesc, imi iubesc copiii. Ce sa fac?

Buna ziua, poate o sa va surprinda intrebarea mea, insa vreau sa aud si parerea unui expert. Oricum tin sa va mentionez inca de la inceput ca eu chiar iubesc aceasta femeie si este un sentiment pe cat se poate de real chiar daca problemele de cuplu au fost serioase. Despre ce este vorba. Tocmai am incheiat o relatie de 2 ani jumatate in care la numai un an de la inceputul ei m-a inselat. Dupa o cearta in care nu ne-am vorbit o saptamana, am vrut sa ma impac cu ea, a fac eu pasul, numai ca am aflat ca ea e cu altul si ca deja s-a mutat la el si au facut sex din plin… Ma rog, sar peste amanunte insa ne-am impacat in cele din urma jurandu-mi ca nu va mai face o astfel de greseala etc. Acum cateva luni, de prin ianuarie mai exact, a inceput sa vina acasa foarte tarziu de la serviciu (iesea la 10 dimineata si ajungea acasa la 6 seara). In aceasi perioada cauta motiv de cearta din orice chiar si intrebarea „ce faci?” sau „ce ai facut azi?” era o parghie pentru o cearta cu jigniri crude si nefondate. In cele din urma nu am mai rezistat si am zis stop. I-am spus ca sunt convins ca are pe cineva si ca ma inseala din nou si din seara aia am pus punct. Nu ma inselasem, caci de a doua zi a plecat o saptamana la munte cu „amantul”. A fost ziua mea la cateva zile de cand ne-am despartit si nici macar la multi ani nu mi-a zis lucru care a durut enorm. Oricum cert este ca s-a tot plimbat cu el, s-a mutat cred deja la el. La o luna de cand ne-am despartit ma cauta si face scandal ca mi-am batut joc de ea toata relatia, ca sunt un om josnic si multe jigniri crunte. Au fost amenintari si chiar mi-a cerut bani pretinzand ca sunt bani pe care ii merita. Vreau sa va mentionez doua lucruri inainte de a pune intrebarea mea: 1 ca nu m-am purtat urat cu ea niciodata, si doi nu am inselat-o niciodata. Acum vine intrebarea: ma insel eu sau chiar a avut o relatie in timp ce era cu mine? Pentru ca mi se pare absurd cum spune ea ca a doua zi a cunoscut pe cineva si pur si simplu au plecat o saptamana la munte. Cert este ca m-a ranit enorm si nu inteleg de ce m-a mai cautat si de ce scandal? Nu poate sa stea cu celalalt si sa ma lase in pace? Cert este ca ma doare enorm ce a facut si modul cum s-a purtat mai ales ca recunosc o iubesc. Incerc sa nu ma gandesc si sa trec peste dar uneori doare foarte rau si chiar nu stiu ce sa fac.

Profesional vorbind, traversez o perioada cat se poate de complicata. Spun asta pentru ca am ajuns la plafonare si, pe alocuri, am ajuns sa imi detest munca pe care mai ieri o adoram. Sunt legata de maini si de picioare (financiar vorbind), iar senzatia in care ma complac este una cat se poate de cumplita: neputinta, lipsa increderii in fortele proprii, senzatia continua de compatimire si lipsa puterii de a o lua de la capat. Nu ma trage inima sa incerc noi orizonturi (cel putin, nu acum). Pe de alta parte, simt ca as putea face mult mai multe si mult mai mult decat sa astept o rezolvare care nu tine de mine. Cu toate astea, ma vad in fiecare zi in stand by, in asteptarea unei rezolvari si a unor zile mai senine. Si in tot acest timp, simt ca ma pierd pe mine, imi pierd calitatile, imi pierd abilitatile, imi pierd profesionalismul. Ce ar trebui sa fac?

Buna, am o problema. M-am intilnit cu un baiat, a fost bine pina intr-un timp, apoi ne-am despartit, eu eram prea rece, dar el era dupa o despartire care n-o putea uita. Cind ne-am despartit am inteles ca il iubesc si imi pare rau ca ne-am despartit in asa mod ca acum nici macar nu ne salutam. Am facut cunostinta in an de Pasti, si acum iarasi aceasa sarbatoare, simt ca imi ies din minti constientizind ca nu mai e linga mine. Cum credeti ca ar trebui sa procedez, poate cumva sa-i atrag atentia???

Cum pot sa-mi revin dupa un divort si dupa indiferenta lui fata de copil si de mine? Cu cine ar trebui sa vorbesc?