Comunitate

Sunt eleva in clasa a 12 a la Col.Nat. Gh Sincai. Totul pare normal pana acum, insa de aproape 2 ani de zile ma tot afund intr o problema. Imi este foarte greu sa descriu toata situatia pentru ca de atatea ori am tot povestit-o… Am fost si la un psiholog al carui nume nu-l voi da, insa am fost profund dezamagita, acesta facandu-mi diverse propuneri deocheate si am pus punct comunicarii dintre noi. Totul a inceput acum aproximativ 2 ani cand am cunoscut un barbat de 34 de ani (35 in prezent) printr un priten comun. Mi-a placut de el, am pastrat legatura m-a impresionat prin felul in care vorbea si gandea, mi-a dat tot felul de carti interesante de citit. Se purta frumos cu mine, ajunsesem sa-l ador, sa nu mai pot sta fara el. Se facea 2 noaptea, plangeam acasa si plecam cu taxiul la el, efectiv nu mai puteam sta fara el nici cateva ore. Parintii mei nu au intels despre ce e vorba, ce poate face omul de asta de ma adusese in starea aceea, dar ma lasau sa plec pentru a scapa de : „crizele” mele. Pe atunci traia si tata, avea insa leucemie intr-o stare destul de grava, in iunie se face un an de cand a murit. Cu mama nu m-am intels aproape niciodata, mi s-a parut dominatoare, dorea sa controleze totul, sa stie totul si mie nu mi-a placut niciodata s afiu controlata.Tata era omul calm care imi facea toate capriciile si niciodata nu a ridicat tonul la mine. Inchizand aceasta mica paranteza despre familie tin sa va continui povestea cu pritenul. In 2 in care tot veneam pe la el si vorbea frumos cu mine, era tandru etc am luat hotararea de comun acord de a ne muta impreuna. De a sta cu el, pt ca statea singur. Totul bine pana aici, doar ca in cateva luni de zile cand am facut 18 ani parca totul s a schimbat. Dupa o saptamana de la ziua mea a plecat in club cu pritenii. Acolo in cercul lor era o fata, a venit abia a doua zi acasa pe la pranz. Mi-a spus ca au fost la ea acasa dupa club. Si a ineput sa mi povesteasca de ea. Am innebunit de gelozie, l-am intrebat ce are d egand sa faca. Mi-a spus ca nimic. Chinul a continuat. Pleca de acasa nu stiam ce face, ma chinuia gandul de a nu se vedea cu ea. I-am gasit si mesaje pe telefon. Mi-a dezmintit tot timpul. Mi-a spus ca nu e nimic intre ei. Ne certam, ma trmitea sa stau acasa la mine cateva zile. Apoi reveneam. In fine, intr o luna doua, totul a luat sfarsit cu el si cu fata aceea. Apoi am stat de vorba si mi-a spus ca el are o varsta si ca nu poate sta doar cu mine. Ca din 6 in 6 luni sau la un an el trebuie sa stie ca face sex si cu o alta fata. Atat doar, sex. Ca apoi sa faca sex la alt nivel cu mine, sa se „incarce”. Nu am putut sa inteleg asa ceva. Ba chiar mi-a spus ca ar trebui sa ii fiu recunoscatoare ca este sincer si-mi spune ce gandeste, ca alti barbati nu spun. Iar la el nevoia este pur fiziologica, el nu si face amante etc. La el daca se iveste ocazie actioneaza, altfel nu…ca nu sta sa le scoata in oras sau ceva de genul.Am trecut peste acets capitol..m i am spus ca e nebun..ca vrea s afaca pe interesantul cu mine…apoi a inceput sa fie din c in ce mai rece in relatia cu mine…sa nu mai accepte o strangere d emana, o imbratisare, un sarut..etc…ca in vara sa mi spuna ca de fapt s a culcat o data cu fata aceea dar ca a fost un dezastru total …a inceput s ao critice…am izbucnit,.,am plans 2 zile..apoi m iam luat lucrurile si iam spus ca eu plec definitiv ca nu mai vreau sa stau cu el ca nu pot accepta asta.Raspunsul lui: „mai bine mai devreme decat mai tarziu…ce vroiai sa stau cu tine vreo 5 ani si sa ma culc cu alta si tu sa mi dai papucii? sa pleci? crezi ca eu imi mai permit s apierd timpu si uc tine int ro relatie…destul am pierdut cu fostele…si cu ce m am ales?” Pana seara am fost inapoi la el, pentru ca am constatat cu timpul ca am o dependenta psihica fata de el.Cu mama nu ma inteleg, pur si simplu nu o suport.Nu pot locui in aceiasi cas acu ea.M am si obsinuit cu el, cu pritenii lui, cu felul sau.Chiar daca pleaca noptile de acasa, macar ramn singura…pe cand acasa..nu e acelasi lucru.Si imi convine mai ales financiar sa stau cu el , mama e pensionata medical, iar eu am doar pensia de la tata care nu este foarte mare.Nu stiu cum poate mama sa supravietuiasca.. Intorcandu ma la el, s a purtat frumos…initial a tipat a spus ca nu poate s acreada ca sunt a doau pritena care l dezamgaesc si plec…si ca m a lasta sa plec pt ca stia ca nu ma inteleg cu mama si ca va face urat si ma va da afara pt ca nu ma suporta si tot la el voi veni..apoi a inceput cu gesturi tandre…etc..m a cucerit …iar… Am reusit sa aduc si un pisoi la el in casa pe care l a inceput nu l a suportat, acum insa nu se dezlipeste de el …asta ca o paranteza.. Ceea ce ma nemultumeste si nu mi da pace este aceasta relatie a mea cu el….felul in care ma trateaza..de parca as fi o servitoare..tipa mai tot timpul…ma injura…daca ii eprosez mai coboara un pic totnul suaface si mai urat, bea,…dcaa eu nu sunt acsa si nu i ifacd e mancare incepe sa bea…sau daca are priteni care sunt in bucuresti si nu au alte ocuptii ies impreuna..pe mine nu ma ia cu el..de 2 sua 3 ori ma iesit impreuna si doar cu 2 priteni apropiati…Ma simt de parca i as fi straina..de parca ar sta cu femeia care ii face curat si mancare si cu care s emai culca din cand in cand..Norocul meu daca se poate numi asa este ca are un job mai lejer si l poate controla de acsa mai mult..nu trebuie s avie plecat…si castiga si destul de bine..cred ca asta ma mai tine langa el..In rest, in momentul in care pleaca pe usa afara..simt ca innnebunesc….imi este frica sa nu cunoasca o alta fata…sa nu se culce cu ea..sa nu agate…pritenii lui sunt de vreo 20….23…25..de ani..tineri…si singuri..il mai invita in cluburi..dar refuza..culmea..alteori ii trimite el in club sa „agate”…Pe mine ma innebuneste toata aceasta relatie pentru ca mereu dar mereu cand iese vine si incepe s ami spuna: ” si am fost la X acasa si in afara de pritena lui mai erau alte 3 pritene de ale ei..si una mi a zis asa..si pe dincolo..si toate sunt blonde..si fac poze pt reviste so nu stiu ce si nu stiu cum”…m innebuneste…sau ca a iesit pe starad si ca una nu mai stiu ce i a zis si el a intrebat o de idu l de mess si i a dat id ul unui priten de al lui…si toate scneariile pe care le face..in momentul in care si a schimbat masina…am facut o alta criza de nervi..ca daca acum va agata tipe cu noua masina….Fiind bineinteles alimentata si de el care la toti pritenii lui la teleon le spunea” sa vezi acuma ..imi umplu masina de fete si merg la mare” sau ” prin statiile de tramvai e imposibil sa nu se urce vreo tarancuta”.Aceste lucruri mi se par penibile si de cea mai joasa speta si nu intelg cum el se complace in ele.Daca ii fac scene ajungem sa ne certam atat de tare incat ma trimite acasa…Acasa este pedeapsa suprema pt mine pt ca stie ca nu pot rezista cu mama in casa „. Nu mai pot …nu stiu ce s afac…ma tot chinui sa rezist pana in bac..si facultate..apoi nu stiu..efectiv nu stiu..Ma gandesc ca daca ma intorc acasa imi vor lipsi multe…si el….Dar el? El n uetse deloc nbarbatul pe care l am visat…nu ma lasa s al ating macar….incepe sa tipe ..imi spune s ama dau mai incolo..ca c e prostia asa cu iubirea…ca el nu mai are varsta mea…ca cu ce il ajuta iubirea in viata…si la un moment dat i am zis: dc mai stam impreuna? ne despartim…Si mi a raspuns ca nu e chiar asa…ca eu mereu vad altfel lucrurile..ca sunt nebuna…etc.Norocul meu daca se poate numi asa este ca pritenii lu isunt toti de sex masculin si n uare nici o femie in lista de mess sau in telfon..daca ar avea..cred ca as innebuni..Mereu sunt atenta la telfon cu cine vorbeste….sa nu fie voce de femeie…etc..cand a fost voce de femeie am crezut ca e clar ma inseala ca in final sa aflu ca era doar o clienta de la firma.Daca nu ii stiu fiecare pas nu pot sta..nu pot dormi noaptea pana cand nu vine acasa…am pierdut zeci si sute de nopti asa..asteptandu l sa vina acasa de prin cluburi sua pe unde era..si verificandu i telefonul, messul sa vad daca sunt barbati cei cu care vorbeste. Nu inteleg de ce vrea sa ma faca geloasa, cu ce il ajuta asta, pentru ca daca eu incerc sa l fac gelos…face extraordinar de urat si mi spune ca am gresit enorm fata de el si ca ne despartim etc…Plus ca mi am dat seama ca este o persoana care vorbeste foarte mult si aiurea.Nu face nimic din ceea ce spune sau isi proupne. Nu poate respecta un program si situatii , intamplari pe care le cunosteam amandoi dint ro sursa, in momntul in care le povesteste pritenilor lui mai adauga ceva de la el….tot timpul…si ma gandesc oare toate scenariile pe care mi le face cu diverse femei ba ca era una nu stiu unde si a zis nu stiu ce ba asa si pe dincolo..nu ucmva sunt inventate? dar ce castiga daca ma face geloasa? nu vede ca ma indeparteaza de el? se hraneste cu energia mea? ce are de gand sa faca? As putea oare sa l schimb? sau sa l fac sa fie innebunit dupa mine? Sau macar sa accepte niste gesturi tandre intre noi, firesti?De ce este sau vrea sa para atat de rece? Nopatea insa cand doarme mai profund…..isi pune ba un picior peste mine…ba ma atinge cu mana…inconstient…cand se trezeste incepe sa tipe: da te mai mai incolo…dc vi peste mine..nu pot dormi din cauza ta… Pritenii lui, unii dintre ei care ne sunt mai apropiat ma suna pe mine…ma mai intreaba ce fac..am ajuns s ai sun si eu sa le cer sfaturi si mi au spus ca asa a facut mereu …asa s a purtat tot timpul cu toate pritenele ca ei nu l inteleg si nici nu se mai chinuie ca tot timpul face pe interesantul fata de toti…Acum unul dintre acesti prieteni si a cerut iubita de sotie….Motiv de barfa pt pritenul meu care a inceput sa i spuna ca este la finalul vietii ca nu vede ca este manipulat de ea? ca ea nu l iiubeste? ca vrea s al distruga? Celorlalti priteni le a spus acelasi lucru ca a innebunit daca se casatoreste cu fata aceea…ca ce bine ii pare sa vada cum este distrus…Sunt lucururi pe care nu le inteleg.. Nu pot nici sa ma concentrez la invatat, acum in prag ed examene preocuparea mea principala este el…DC? Ce pot face sa schimb asta? Imi fac mii de scnearii care de care mai ingenioase cu ce ar putea face…femei pe care le ar putea cunoaste…etc…Sunt contienta ca lucrurile acestea nu sunt normele si imi este frica sa nu dau in patologic daca nu cumva deja am facut o. Va rog din suflet ajutati ma. Astept un raspuns din partea dvs cat mai repede si scuzati mi eventualele greseli de ortografie, am scris in graba de frica sa nu ajunga el acasa…si de recitit nu pot reciti… Va multumesc anticipat, Gabriela T.

Am un copilas foarte scump in varsta de 1 an si 4 luni. Problema mea este legata de el. Nu stiu ce sa mai fac poate nu procedez bine in legatura cu el. Este foarte nervos, trebuie sa il las sa faca ce vrea daca nu vreau scandal si crize de isterie, da ati citit bine, daca mergem la magazin si nu ii convine ceva se tranteste pe jos si incepe sa urle si imi este rusine ca se uita lumea la noi pentru ca e foarte mic sa faca asa ceva. Peste tot unde mergem aceeasi poveste. Daca suntem acasa incerc sa ii explic ca nu e frumos ce face si daca se tranteste il las in pace si nu il mai bag in seama dar e tot mai rau pe zi ce trece. Spuneti-mi va rog unde gresesc si ce anume ar trebui sa fac in acest caz. Cum ar trebui sa ma comport cu el? Este singurul copil. Va multumesc.

Sunt intr-o relatie de 1 an si jumatate. Iubitul meu este fumator de 16 ani. Nu am fost de acord cu acest lucru inca de la inceput, i-am spus ca nu imi place ca fumeaza, ca nu este bine ceea ce face. Am acceptat insa situatia, desi imi doream enorm sa se lase. Din cauza faptului ca incepuse sa tuseasca foarte tare si din cauza banilor, la inceputul anului s-a lasat pana zilele astea cand a luat-o de la capat. S-a reapucat. Mi-a spus ca din cauza stresului, ca nu mai suporta stresul zilnic, ca il doare capul in ceafa si ca tremura; de aceea s-a reapucat de tigari. El este instructor auto si munceste multe ore pe zi, este exasperat de trafic, de telefoanele care ii suna la cateva minute, de toti elevii care ii distrug nervii, probleme cu banii…in fine…cam tot ce inseamna alergatura zilnica si griji. Faptul ca s-a reapucat de fumat pe mine m-a bulversat neasteptat de mult. Plang la fiecare tigara pe care o baga in gura si ma doare extrem de tare. Il iubesc foarte mult si nu vreau sa il vad distrugandu-se (fumeaza foarte mult si acest lucru se vede prin faptul ca a imbatranit prematur, dintii ii sunt galbeni, respiratia urat mirositoare si inca multe altele)… el stie foarte bine, si-a dat seama mai ales in perioada de 4 luni in care nu a fumat. Atunci s-a lasat presat de circumnstante, nu de mine. Si mi-a spus ca nu se va lasa pentru nimeni, nici pentru ca eu i-o cer, ci doar atunci cand va decide el. Nu reusesc sa nu ma gandesc ca el poate in momentul asta fumeaza de rupe, devin anxioasa, ma tulbura, nu mai am liniste. Nu este bolnav, nu stiu de ce sunt asa de trista si de disperata ca s-a reapucat. Sunt atatia oameni pe lume care fumeaza, dar eu nu vreau ca el sa fie unul dintre acele persoane. Va rog sa imi dati un sfat. Nu pot sa stau numai cu gura pe el si sa ii fac reprosuri pt ca simt ca se indeparteaza de mine. Nici sa ii arat toate riscurile la care se supune nu are rost deoarece stie foarte bine, el insusi s-a documentat. Este un barbat matur, insa intotdeauna a fost o fire nervoasa (desi in timpul in care nu a fumat s-a vazut diferenta, nu a mai fost asa nervos). Nu pot si nu vreau sa simta ca il controlez. Ma simt neputincioasa si stiu ca nu pot face nimic pt el. I-am spus sa nu mai fumeze macar in prezenta mea sau cand vb cu el la tel pt ca il simt imediat ca fumeaza. Si in cele 4 luni cat nu a fumat am stat mereu cu frica sa nu se apuce iar, mi-era frik sa il supar ca nu cumva sa recurga la tigari. Eu ma consum atat de mult iar el sta relaxat si savureaza tigarile fara sa ii pese de ce simt eu. Mi-a spus ca in afara de faptul ca simte k tigarile il calmeaza, ii si place sa fumeze. Este costient ca pe termen lung nu sunt bune si imi spune ca se va lasa. ma duce cu zaharelul. ce pot face eu sa nu ma mai gandesc atat de obsesiv la acest lucru? Sa fiu mai indiferenta si sa il las sa decida el pt el ca este destul de matur…cum sa ma comport cu el?

Buna, am si eu o problema! Si nu stiu cum sa procedez; am sa incerc sa fiu cat mai scurta ca altfel ar trebui sa scriu un roman si tot nu as termina :). Pe scurt: sunt cu cineva de 2 ani de zile, el a mai fost casatorit si are o fetita de 3 anisori. De 2 ani in fiecare duminica luam fetita la noi; pana acum au fost toate bune si frumoase in afara faptul ca de fiecare data cand plans de nepotolit si zicea mereu ca vrea la mami acasa. Am presupus ca ii place la noi pentru ca noi ii facem toate poftele; dar (si de aici incepe problema mea) duminica asta a inceput sa faca crize ( fetita): noi eram in camera ne jucam si din senin a plecat pe hol si a inceput sa planga ( am zis ca e obosita, si tre sa faca nani); dupa ce a dormit de ameaza am plecat la verisoara ei (care are 2 anisori si cu care se joaca in fiecare duminica). Cum era de asteptat sunt copii si se mai cearta pe jucarii, dar i-a prins fata cu amandoua palmele si o strangea si-i zicea printre dinti : „tu nu intelegi?”. Nu dupa mult timp noi 2 am lipsit pentru jumatate de ora, ramanand cu bunica si verisoara ei (nu ar fi prima oara cand ar fi ramas singura cu ele). Cand ne-am intors am aflat ca nu la mult timp dupa plecarea noastra a inceput sa faca o criza de nervi : unde e tati? Eu vreau la tati! Si tremura toata si nu se mai oprea din plans. Este normal comportamentul asta la un copil de 3 ani? Sau trebuie sa-mi fac probleme si sa mergem la un doctor?? Multumesc

Am fost impreuna un an, insa ne-am despartit din cauza parintilor mei care nu erau de acord cu relatia noastra.El acum este implicat intr-o alta relatie, insa isi doreste sa ramanem prieteni… Dar fiecare discutie a noastra duce la relatia ce a trecut si terminam prin a plange amandoi. Imi spune ca nu ma va putea uita niciodata iar povara pe care o duce zi de zi este prea grea. Considera ca el nu ar avea sa-mi ofere tot ce si-ar dori parintii mei pentru mine, fiind sigur ca merit ceva mai bun. As vrea sa stiu ce simte cu adevarat pt mine? Eu il iubesc enorm, avem deja doua luni de cand ne-am despartit iar pe zi ce trece imi este mai greu. O problema ar mai fi ca el este din Bucuresti iar eu din Galati si din acest motiv ne vedeam mai rar. In dorinta de a-l uita am incpeut de curand si eu o noua relatie, insa am realizat ca actualul iubit nu va reusi sa ma faca sa-l uit pe Cristi. Cristi a aflat deja ca am inceput o noua relatie si ma intreaba mereu cum ma inteleg cu acest baiat. Se intereseaza daca il iubesc… Nu stiu ce sa mai cred. Ma iubeste sau nu? Am nevoie de ajutorul dumneavoastra… Multumesc frumos.

Buna. Am si eu o mare dilema in viata mea. Am un prieten in varsta de 25 de ani, eu am 21. El sta la tara, eu la oras. Nu are o stare materiala foarte buna, cum nici eu nu ma pot lauda cum ca as avea avere. Asta nu conteaza pentru mine, conteaza ca el sa fie om si sa ma respecte. Ceea ce e foarte grav e ca parintii mei nu il accepta pentru simplul fapt ca nu are bani, avand si un credit la banca pentru masina. E adevarat ca a gresit de cateva ori fata de mine, in sensul ca a strigat o data la mine de fata cu parintii mei, si cateodata e foarte gelos, dar si-a dat seama de chestia asta si si-a cerut iertare. Am decis sa il iert si de aici a inceput scandalul cu parintii mei. Il suna incontinuu sa ii spuna sa ma lase in pace pentru ca el nu e de mine, ca e un coate goale, ca el nu ma iubeste si ca isi bate joc de fiica lor si multe alte injurii aduse asupra lui, ajungandu-se chiar si la amenintari din partea alor mei. In ciuda acestui fapt, el a hotarat sa lupte pentru relatia noastra sa faca sa fie bine. Ai mei nu il accepta deloc, el chiar a vrut sa vina sa vorbeasca cu ai mei si sa le explice ca de fapt el vrea sa fie cu mine si ca ma iubeste, ca nu vrea sa isi bata joc de mine si ca ii pare rau ca s-a ajuns la asa ceva. Nici in ruptul capului ai mei nu accepta, spunand ca ma reneaga ca si fiica lor daca mai umblu cu el, ca nu ma mai iubesc si chiar daca o sa fac un copil cu el nu o sa il iubeasca si cu mine nu o sa mai vorbeasca in veci. Ma doare foarte tare vorbele lor, spunand faptul ca eu ii imbolnavesc si ca ii usc pe picioare fara sa se gandeasca ca de fapt si pe mine ma doare enorm. Nu vreau sa ii ranesc, nu vreau sa plec de acasa si sa ma indepartez de ei, pentru ca is parintii mei, ii iubesc si ii apreciez pt tot ceea ce au facut ca sa ma creasca. Dar in acelasi timp sunt constienta de faptul ca nu permit nimanui sa ia decizii in locul meu. Am si eu o personalitate si consider ca daca e sa gresesc, gresesc pentru ca eu am luat decizia, nu altcineva. El ar vrea sa ne casatorim, eu inca nu sunt pregatita si el stie asta si imi respecta decizia. Stiu doar ca ne iubim si el e singuurul care imi da linistea de care am eu nevoie in situatia asta.
Ce sa fac? Cum as putea sa ii fac pe ai mei sa inteleaga ca eu am crescut si ca e timpul sa ma lase sa decid eu ce sa fac? Multumesc anticipat.

De aproximativ 2 ani am inceput sa frecventez salile de jocuri electronice si majoritatea banilor se duc acolo, am ajuns sa ma gandesc la sinucidere. Ati putea sa ma ajutati?

Am doua fete frumoase, una de 2 ani jumatate si una de 9 luni. Asta e partea buna… In schimb am o nevasta vesnic nemultumita, in sensul ca eu stau mai mult pe acasa, o ajut cu treburile zilnice, dau lapte la aia mica, o schimb am grija de ea, pe aia mare o duc la gradi, in schimb am parte numai de reprosuri ca nu fac nimica bine, ca sunt numai un baby sitter ce isi poate gasi oriunde… De o vreme imi tot spune ca pleaca, divorteaza ca nu sunt bun pentru ea, mai zice si ca ma iubeste cateodata. sunt foarte nefericit, i-am zis sa mergem la psiholog dar zice ca nu crede ca ne poate ajuta…. vreau si eu eu sfat. Inca o iubesc, imi iubesc copiii. Ce sa fac?

Buna ziua, poate o sa va surprinda intrebarea mea, insa vreau sa aud si parerea unui expert. Oricum tin sa va mentionez inca de la inceput ca eu chiar iubesc aceasta femeie si este un sentiment pe cat se poate de real chiar daca problemele de cuplu au fost serioase. Despre ce este vorba. Tocmai am incheiat o relatie de 2 ani jumatate in care la numai un an de la inceputul ei m-a inselat. Dupa o cearta in care nu ne-am vorbit o saptamana, am vrut sa ma impac cu ea, a fac eu pasul, numai ca am aflat ca ea e cu altul si ca deja s-a mutat la el si au facut sex din plin… Ma rog, sar peste amanunte insa ne-am impacat in cele din urma jurandu-mi ca nu va mai face o astfel de greseala etc. Acum cateva luni, de prin ianuarie mai exact, a inceput sa vina acasa foarte tarziu de la serviciu (iesea la 10 dimineata si ajungea acasa la 6 seara). In aceasi perioada cauta motiv de cearta din orice chiar si intrebarea „ce faci?” sau „ce ai facut azi?” era o parghie pentru o cearta cu jigniri crude si nefondate. In cele din urma nu am mai rezistat si am zis stop. I-am spus ca sunt convins ca are pe cineva si ca ma inseala din nou si din seara aia am pus punct. Nu ma inselasem, caci de a doua zi a plecat o saptamana la munte cu „amantul”. A fost ziua mea la cateva zile de cand ne-am despartit si nici macar la multi ani nu mi-a zis lucru care a durut enorm. Oricum cert este ca s-a tot plimbat cu el, s-a mutat cred deja la el. La o luna de cand ne-am despartit ma cauta si face scandal ca mi-am batut joc de ea toata relatia, ca sunt un om josnic si multe jigniri crunte. Au fost amenintari si chiar mi-a cerut bani pretinzand ca sunt bani pe care ii merita. Vreau sa va mentionez doua lucruri inainte de a pune intrebarea mea: 1 ca nu m-am purtat urat cu ea niciodata, si doi nu am inselat-o niciodata. Acum vine intrebarea: ma insel eu sau chiar a avut o relatie in timp ce era cu mine? Pentru ca mi se pare absurd cum spune ea ca a doua zi a cunoscut pe cineva si pur si simplu au plecat o saptamana la munte. Cert este ca m-a ranit enorm si nu inteleg de ce m-a mai cautat si de ce scandal? Nu poate sa stea cu celalalt si sa ma lase in pace? Cert este ca ma doare enorm ce a facut si modul cum s-a purtat mai ales ca recunosc o iubesc. Incerc sa nu ma gandesc si sa trec peste dar uneori doare foarte rau si chiar nu stiu ce sa fac.