Relaţii

Dorinta de afirmare, de realizare pe plan profesional, de a face cariera, de a avea succes, de a „fi cineva“ impinsa la extrem, ca orice alt exces, devine o forta negativa in viata noastra, pana ajungem sa uitam cine suntem de fapt. Vorbim despre rolurile pe care ni le asumam in viata, de la cel de copil, de prieten, de iubit, de coleg pana la cel de angajat in centrifuga numita „job“, indiferent de titulatura detinuta. Pot coexista sau se exclud reciproc?

Dorinta noastra este, prin definitie, fluctuanta, insa tot mai putine cupluri consimt la aceasta realitate. Ei se ingrijoreaza pentru ca, daca nu mai fac dragoste, cred ca e un semn ca nu se mai iubesc. De ce anume dorinta se topeste? Si cum sa traim inevitabilele suisuri si coborasuri fara a pune relatia in pericol?
Sa spui,,te iubesc“ inseamna ,,vreau sa fiu cu tine, si cand nu sunt in prezenta ta, ma simt nefericit, imi lipsesti“. Sa spui ,,te iubesc“ inseamna ,,atunci cand te privesc, sufletul meu se incalzeste si vreau sa te strang in brate“. ,,Atunci cand facem dragoste, sunt transportat intr-o dimensiune pe care nu o cunosteam inainte si in care ma simt extraordinar de bine“.

Iubire eterna, barbatul ideal, sacrificiu feminin din dragoste, erotism coplesitor, senzatii coplesitoare, romantism inflacarat… Le cunoastem, suntem asediati cultural de aceste mesaje seducatoare. Astazi, insa, unele femei intuiesc in intriga ce cuprinde toate aceste elemente desprinse, parca, din basme cu cava-leri si domnite, un esafodaj tot mai subred.