Dezvoltare personală
Dezvoltarea personală – aspect important în viața fiecărui om. Cum să evoluăm în permanență, cum să ne autodepășim limitele și să obținem rezultate maxime în tot ceea ce ne propunem. Echipa Psychologies a adunat o sumă de informații utile în domeniul dezvoltării personale pentru a veni în ajutorul cititorilor.

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Când vorbim despre asertivitate, ne referim la calea sănătoasă de comunicare, prin care știm să ne exprimăm opiniile fără a deveni agresivi, știm să ne susținem un punct de vedere și să ținem cont de noi înșine în interacțiunile cu ceilalți, dar și să știm să refuzăm, renunțând la sentimentele de vină sau rușine. Totuși, atunci când trebuie să punem în practică toate sfaturile bune în acest sens, ne regăsim în sintagma frecvent utilizată „da, dar…” și aducem argumente pentru a justifica limitarea asertivității sau nepracticarea ei.

Teama de respingere se formează din copilărie, de regulă în relație cu părintele de același sex. Acesta ne învață cum să iubim, cum să ne iubim și să dăruim iubirea. Poate apărea și în relație cu părintele de sex opus care ne învață cum să acceptăm iubirea altora. Atunci când nu avem o relație armonioasă cu părinții, ne simțim respinși, dezvoltând un comportament de evitare sau fugă.

Tulburarea de personalitate narcisică sau narcisismul patologic este o patologie în care toată atenția cade asupra subiectului, celelalte persoane din jurul acestuia fiind percepute ca obiecte. Sună dramatic? Iată mai multe informații despre această tulburare atât de intens vehiculată în ultimul timp.

Deseori să ții pasul cu viteza în care trăim azi înseamnă suprastimulare. Suntem dependenți de dispozitivele electronice – doar avem nevoie de ele! -, suntem multitasking – poate ne-om impresiona șeful – și suntem complet deconectați de noi înșine (cine mai are timp și pentru asta?). Iată câteva informații despre stresul muscular, anxietate și degradarea psihică datorate suprastimulării.

Pentru ca o relație să meargă (prietenie, cuplu, colegialitate), printre alte ingrediente mai ai nevoie și de încredere. Pur și simplu o acordăm sau se câștigă în timp? Ce putem face atunci când, în nenumărate rânduri, încrederea ne-a fost înșelată, iar acum ne este foarte greu să mai acordăm credit cuiva?

Epuizarea emoțională rareori o conștientizăm. Suntem mai irascibili, mai triști, nemulțumiți, incapabili să ne recâștigăm controlul asupra propriei vieți. Îngrijim pe cineva bolnav, avem o relație de cuplu nesatisfăcătoare sau de lovim de o schimbare majoră, și, pur și simplu, parcă nu mai avem resurse să investim emoțional. Ce e de făcut?