Dezvoltare personală
Dezvoltarea personală – aspect important în viața fiecărui om. Cum să evoluăm în permanență, cum să ne autodepășim limitele și să obținem rezultate maxime în tot ceea ce ne propunem. Echipa Psychologies a adunat o sumă de informații utile în domeniul dezvoltării personale pentru a veni în ajutorul cititorilor.
Din punct de vedere psihologic, zona de confort este o graniță mentală artificială în care…
Te interesează să descifrezi mesajele din spatele cuvintelor? Vrei să fii tu cel care controlează…
Cu toții ne dorim să fim fericiți chiar dacă știm că fericirea este o stare…
De ceva vreme, cochetez cu ideea de a scrie despre experiențele care m-au adus în…
Vorbim mult în această perioada despre emoții, însă puțini văd legătură dintre emoții și efectele…
Sâmbătă, 13 iunie, de Ziua Porților Deschise, Fundația Calea Victoriei vine în vizită la tine!…
Dintotdeauna părinții noștri și-au dorit ca noi, copiii lor, să creștem, să luăm note mari,…
Academic, Thomas Kuhn-deșteptul, în 1962 a scris o carte (The Structure of Scientific Revolution) formidabilă…
Omul este un animal social, așa cum spunea Aristotel, iar capacitatea de a se aduna…
Așa cum prezentarea evenimentelor atunci când scrii despre ele este important să fie făcută în…
Am avut norocul să intru in contact cu mulți străini: am învățat printre olandezi și…
Poate că cel mai greu, pentru femei, e să stea departe unele de altele… avem…
Acum poate mai intens ca niciodată ne rescriem povestea colectivă, dar mai devreme de asta…
Adesea, oamenii cred că o criză ne modelează caracterul, dar asta nu e adevărat: alegerile…
„ Veniți să primiți lumina!”. Cuvintele oficiantului au răsunat ca în fiecare an în noaptea…
Încă de când eram mică, am tot auzit o vorbă pe care o avea mama:…
Cum învață copilul meu? Ce se întâmplă în creier atunci când copilul încearcă să învețe…
O parte a creierului nostru e facut ca sa ne protejeze. S-a antrenat mii si…
Fiecare întâlnire cu un mentor a însemnat pentru mine o nouă etapă în evoluția mea…
„Cartea aceasta mi-a schimbat viața!” De câte ori nu ai auzit sau nu ai fost…
Nu este lansarea pe care o doream. Nu este cu întâlniri cu cititorii, cu cluburi…
Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.
Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?
Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.
În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.
Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?
Atacul de panică sau stările intense de anxietate sunt stări în care simțim o teamă foarte mare, ca o amenințare la adresa vieții noastre. Iată ce gânduri ne copleșesc în astfel de situații și ce stări fizice, pentru a le putea identifica în mod corect.
Când vorbim despre asertivitate, ne referim la calea sănătoasă de comunicare, prin care știm să ne exprimăm opiniile fără a deveni agresivi, știm să ne susținem un punct de vedere și să ținem cont de noi înșine în interacțiunile cu ceilalți, dar și să știm să refuzăm, renunțând la sentimentele de vină sau rușine. Totuși, atunci când trebuie să punem în practică toate sfaturile bune în acest sens, ne regăsim în sintagma frecvent utilizată „da, dar…” și aducem argumente pentru a justifica limitarea asertivității sau nepracticarea ei.
Teama de respingere se formează din copilărie, de regulă în relație cu părintele de același sex. Acesta ne învață cum să iubim, cum să ne iubim și să dăruim iubirea. Poate apărea și în relație cu părintele de sex opus care ne învață cum să acceptăm iubirea altora. Atunci când nu avem o relație armonioasă cu părinții, ne simțim respinși, dezvoltând un comportament de evitare sau fugă.
