Dezvoltare personală
Dezvoltarea personală – aspect important în viața fiecărui om. Cum să evoluăm în permanență, cum să ne autodepășim limitele și să obținem rezultate maxime în tot ceea ce ne propunem. Echipa Psychologies a adunat o sumă de informații utile în domeniul dezvoltării personale pentru a veni în ajutorul cititorilor.
Am o fetita de 4 ani care m-a intrebat de ce nu are bunica din partea mea. I-am povestit ca are, doar ca este undeva, acolo, sus si are grija de noi sa fim fericite. Reactia ei a fost : „Pai si atunci tu de ce nu esti fericita?”. N-am stiut cum sa reactionez, am ezitat putin si am intrebat-o de unde stie ea ca eu nu sunt fericita. Iar ea mea raspuns: „Pentru ca esti tot timpul obosita.”.
Realitate, fictiune – traim la granita dintre acestea doua, intr-un perpetuu borderline. Pe internet poti fi cine vrei, in orice caz mai altfel decat in realitate. Traim tot mai mult flexati asupra tastaturii, ne virtualizam tot mai tare?
Sunt un fapt economic, dar, ca orice creatie umana, banii au si mari implicatii psihologice. Care? Ce rol au ei in societate? De ce normeaza banii aproape totul? Trebuie sa fie invatati copiii despre valoarea lor? Cum?
Maestru ZEN, scriitor si filozof, Dokusho Villalba este fondatorul Comunitatii Budiste Soto Zen din Spania, Roshi, fiind unul dintre cei mai cunoscuti militanti pentru reconcilierea spiritualitatii orientale cu cea occcidentala.
Relatia ta cu banii – modul de a-i cheltui sau de a-i economisi – spune mult despre personalitatea ta. Suport al fanteziilor tale inconstiente, este nervul razboiului dintre dorintele tale si realitate. Iata o zona de razboi unde e necesara pacea.
Te urasc: deloc! Dar niciodata putin de ajuns pentru ca „deloc” e inca prea mult! Vreau bratele tale in jurul meu, dar niciodata nu imi vor ajunge, nici daca m-ai imbratisa mereu!
Sa iei cuvantul in public, sa oferi sfaturi, sa critici un prieten… Exista anumite situatii in care indrazneala de a vorbi ne lipseste. Eric Albert, psihiatru francez, propune o analiza a acestor „dovezi“ cotidiene si ne da sfaturi pentru a le depasi.
Sa zburam ca fluturii si sa ne bucuram de efemer, Sa plangem de fericire, iar lacrimile sa ude trandafirii Doamne, Doamne cat de frumos au inflorit ! Sa stam sub lumina cerului de Azi, niciodata in umbra zilei de Ieri si sa plutim intr-un suflu de vant catre Maine.
Am fost casatorita in Romania. Am doua fetite care sunt tot ce am mai de pret pe lume, dar soarta a vrut sa nu ma pot bucura de zambetul lor in fiecare zi, deoarece in 2001 am hotarit sa plec in necunoscut fiind fortata de lipsuri si neinpliniri.
Am realizat niste lucruri azi.Cu putin ajutor, ce-i drept. Increderea de sine nu pica niciodata din inertie sau din cauza persoanei care o detine. Pica din cauza persoanelor din jur si a lipsei de feedback pe care o ai.
Iubire, prietenie, slujba, viata interioara: pe ce plan ma aflu in relatiile cu ceilalti si cu mine? Patru experti in dezvoltarea personala ne ajuta sa ne stabilim propriul diagnostic.
M-am hotarat sa-mi scriu povestea vietii pentru a mai descarca o parte din vina si regretele enorme ce ma apasa acum, la varsta de 32 de ani. Chiar daca unele femei, la aceasta varsta, abia isi incep viata, isi intemeiaza o familie sau se indragostesc cu adevarat, eu sunt deja batrana, mai batrana decat isi poate imagina oricine imi priveste doar exteriorul…
Are aproape 30 de ani, este psiholog si lucreaza cu unii dintre cei mai dificili pacienti posibili. Cristina Fierbinteanu povesteste pentru Psychologies cum se deruleaza munca unui voluntar in Asociatia Romana Anti-Sida.
Cu trecerea anilor, am observat ca frumusetea, ca si fericirea este frecventa, dar depinde numai de noi sa ne aflam in imbratisarea ei. Frumusetea se poarta. ….frumustea naturala, frumusetea prefabricata, orice tip de frumusete. Societatea in care traim indeamna catre o modelare continua a frumusetii.
M-am indragostetit de un barbat cu 15 ani mai mare ca mine. Eram o liceanca frumoasa, iar el un profesor non-conformist. Ne-am intalnit inainte de ziua lui de nastere si am vorbit ore-n sir despre viata. Aveam aceleasi idei, ne placeau aceleasi carti, intalnisem amandoi un suflet pereche, la fel, dar diferit.
Exista in aceasta intreaga lume doi ochi negri, profunzi si oblici. Nu sint decit doi. Ce ciudat! Sint alti ochi mai frumosi, mai negri, mai profunzi. Dar toti acestia nu ma privesc.
Asa pe zi ce trecea prietenia noastra se construia si se consolida in timp ce din partea apropiatilor nostrii, familii si chiar prieteni, incepusem sa avem reprosuri si probleme. Asa au trecut 4 ani. In toamna lui 1998 ne-am luat inima in dinti si ne-am mutat impreuna, cu chirie, departe de ceilalti, si chiar impotriva vointei acestora.
Ne-ar placea sa o putem face, dar rareori se intampla: sa vorbim „pe sleau“. Cu atat mai mult, celor apropiati. Este un exercitiu adesea destinat esecului. Ce ne impiedica, asadar, sa vorbim clar despre ceea ce simtim?
Azi… Am trecut intr-o etapa in care am inteles ca razboaiele interioare nu se dau decat pentru cauze marete si am incheiat armistitiu cu sufletul meu, alegand sa dau trecutului ce e al trecutului, nu inainte insa de a trage invatamintele de rigoare.
