Mama bolnava…
Va scriu pentru ca ma simt in imposibilitatea de-a ajuta pe cineva drag mie. Mama mea sufera de o depresie majora de cativa ani, depresie care a fost ameliorata cu ajutorul medicilor, dar care nu s-a vindecat niciodata si reapare in crize acute de mai multe ori pe an… In momentul de fata mama mea e sub presiunea unui stres permanent, se simte urmarita, tremura din toate incheieturile. Si-a pierdut sensul vietii, nu o mai bucura nimic, nu o mai intereseaza nimic… Am incercat sa-i fim alaturi, noi, cei dragi, sa-i aratam partea frumoasa a vietii dar e zadarnic. Nu o mai motiveaza nimic. Un motiv intemeiat nu are pentru starea asta intrucat in general avem o viata linistita, suntem o familie implinita… Am mers si mergem la medici… dar dincolo de pastile simt ca e nevoie si de altceva… dar nu gasesc acel ceva… Nu stiu cum sa o ajut! Ei ii lipseste increderea si stima de sine, se simte criticata de cei din jur, inferioara tuturor. Va rog sa ma ajutati cu un sfat ca nu stiu incotro sa o apuc….
Intrebare pusa de: DELIA, 22
Raspunsul psihologului:
Mama dvs ar trebui sa inceapa o psihoterapie. Important este insa ca ea sa-si doreasca un asemenea demers, pentru ca, daca l-ar face doar de dragul dvs, fara ca ea sa aiba o motivatie solida, am mari indoieli ca starea ei se va imbunatati prea mult.
Va inteleg ingrijorarea pe care o simtiti, dar este totusi vorba despre viata ei. Ati putea incerca sa acceptati faptul ca uneori nu avem cum sa-i ajutam pe cei din jur, niciodata, daca nu-si doresc sa fie ajutati. As mai adauga ca de obicei un simptom – aici vorbesc despre depresie – are si efecte secundare pozitive – prin el o persoana isi implineste o dorinta sau o nevoie nu tot timpul asumate.
De pilda in cazul mamei dvs in acest fel ea capata atentia si ingrijorarea altora, devine o preocupare majora pentru cei din jur. Din acest motiv simptomul este greu de inlaturat, o particica din mama dvs isi doreste ca lucrurile sa ramana la fel. Stiu ca suna foarte cinic, in fond cine si-ar dori sa se simta deprimat ? Din pacate totusi asa stau lucrurile, exista mereu o particica ascunsa din noi care e dispusa sa plateasca un pret foarte mare pentru a obtine satisfactie (de multe ori pe seama altuia).
Incercati sa va concentrati pe viata dvs si, cine stie, daca dvs veti avea parte de bucurii sau de succese, poate si mama dvs va incerca sa va urmeze exemplul.
Am nevoie de sfaturi cum as putea sa-mi ajut mama, care e in depresie profunda cred, anxietate, lipsa de interese si cu reprosuri si ranchiuna? Sunt departe de ea si ma ingrijoreaza starea ei psihica. Am ajuns sa o evit, ceea ce o face si mai irascibila si inraita pe copiii ei, pe viata si pe toti cei din jur, care, zice ea, nu o mai suna si n-o viziteaza.
Totul a pornit de cand a decedat tata si a ramas singura. Noi, copii, suntem plecati departe… As da mai multe detalii, dar e prea mult dintr-o data, cred. Cum sa ma comport, cum sa-i vorbesc, cum o ajut…?
Multumesc anticipat.