Now Reading
Vedetele, avem sau nu nevoie de ele?

Vedetele, avem sau nu nevoie de ele?

Revista Psychologies

Reality show-uri, emisiuni de scandal, tabloide, reviste glossy, filme, internet… vedetele si non-vedetele ajung la noi pe orice cale. Insa de ce vrem atat de mult sa aflam lucruri despre ele si in ce masura ne influenteaza viata?

 
Avem nevoie de vedete si nonvedete pentru ca exista in fiecare dintre noi nevoia de a fi „o stea stralucitoare“, pentru ca ne plac basmele si avem nevoie sa fim printi sau printese, pentru ca avem nevoie ca o parte (macar) din visurile noastre de copii, ale noastre sau cele induse de ceilalti, sa prinda viata.

Avem nevoie de sclipici. Pentru ca, de fapt, avem nevoie sa fim apreciati, iar aprecierea asta a venit la pachet de-a lungul timpului cu tot felul de conditionari. Iar „star-ul“ din re vista glossy sau de la un show tv, inconstient, ne implineste aceste dorinte profunde.

In plus, ne ofera iluzia ca stim reteta succesului. Asta, fiind partea mai romantica, sa-i spunem, a explicatiei. Dar chiar avem nevoie de acele vedete care sunt promovate? Ce este aceea o vedeta, ce anume o face pe ea sa fie considerata asa?

Este o vedeta doar pentru ca este intens promovata pe diverse canale media sau a ajuns sa fie promovata pentru ca anumite realizari, fapte o recomanda?

Si cine decide ce anume se promoveaza? Si nonvedeta, care isi expune „zbuciumarile“ sau „binecuvantarile vietii“ pe la tv sau in reviste, nu cumva se afla pe drumul de a ajunge, mai devreme sau mai tarziu, o „vedeta“?

Adica deserveste unor scopuri pur comerciale, cu alte cuvinte vinde bine, fie ea vedeta sau nonvedeta.
 

Emisiunile si nevoia de trivial

Daca toti ne dorim sa fim printi sau printese si cumva avem senzatia ca nu suntem in basmul potrivit, ce alinare mai buna decat o cearta in direct a „divei“ sau a „printului“? „Aha, uite, si ei au probleme pamantesti!

Uf, parca mi-e mai bine acum…!“  Sunt doua aspecte care merita puse in discutie: unul este legat de tehnicile de manipulare folosite de televiziuni pentru a atrage si a tine captiv telespectatorul – acela care face parte din segmentul de piata caruia i se adreseaza.

Pana afli de ce s-au certat si ce-au avut de impartit „vedetele preferate“, se termina emisiunea si eventual ramane putin si pentru editia de-a doua zi. Promo-urile acelea, de dinaintea, din timpul si dupa pauzele publicitare, sunt foarte bine gandite si isi ating scopul propus – rating cat mai mare.

Nu cred ca aceste emisiuni raspund unor nevoi ale telespectatorilor, ci creeaza si intretin aceste nevoi. Un alt aspect este legat de oferta de emisiuni de acest gen.

Adica, pentru el, telespectatorul care vine (sau doar este) si el obosit acasa si vrea sa vada ceva „relaxant“, conflictul interior se duce in termeni de „cat de scandalos“ vreau sa vad astazi, ma uit la o „ea“ sau la un „el“ sau „hai sa vad si pe alt post cine si-o mai spala rufele in public azi“.

Or, eventual, face zapping cu telecomanda printre posturile de profil, ca ceva samanta de scandal tot afla. Acesta este un principiu bine stiut, care spune ca „pofta vine mancand“.

Ce anume retine pe cineva sa schimbe canalul si sa afle despre cum traiesc vulpile argintii, de exemplu? Pentru ca este facil sa te uiti la o astfel de emisiune, iar cateodata scandalul mai estompeaza (pentru putina vreme) problemele, greutatile, intrebarile fara raspuns din viata proprie.

Si, apoi, pentru ca omul e prins in capcana, el face parte din acest segment de piata si a fost bine profilat, ales, vanat si acum „hranit“. Si este asa de dulce iluzia controlului asupra propriilor alegeri, ca este greu sa-i rezisti…
 

Nonvedetele, copiii si valorile

Acesta este un aspect important si cu implicatii serioase. Noi, parintii, trebuie sa servim drept modele. Sa construim, pas cu pas, minut cu minut, relatii bune cu cei mici, cu fiecare dintre ei daca sunt mai multi copii in familie, inca de cand sunt foarte, foarte mici.

Nu functioneaza foarte bine mentalitatea conform careia „acum e mic, nu stie, il invat cand mai creste“. Pentru ca atunci cand va creste, va fi prea tarziu. Usile comunicarii au fost demult inchise si tot ceea ce vine de la parinti este blocat si respins.

Ce inseamna o relatie buna? Inseamna sa fii conectat la copilul tau, asa cum este el, unic pe lumea asta, conectat la nevoile lui reale, la capacitatile cu care a fost inzestrat, la ta lentele si interesele lui, in fiecare etapa a dezvoltarii sale.

Adica la copilul real din fata ta, nu la cel idealizat, imaginat, al carui viitor si traseu in viata sunt scrise inca dinainte de a se naste. O relatie buna inseamna iubire neconditionata, apreciere, sustinere, apartenenta la un sistem familial, valori, la o comunitate – din pacate, noi am pierdut acest simt al comunitatii, foarte important de altfel in cresterea si dezvoltarea copiilor.

Inseamna timp de calitate petrecut impreuna, multa rabdare, multa conversatie de calitate, impartasire. Inseamna sa faci „impreuna“ cu copilul, nu „pentru“ copil. Inseamna sa fii „vedeta“ copilului tau…

Nu cred ca in prezenta unei relatii bune, solide, securizante cu copilul, acesta isi va gasi deziderate in persoane care nu corespund valorilor familiei. Mai putem impiedica acest lucru si prin a-i invata pe cei mici sa aprecieze altceva decat rochitele de zane, printese, bijuteriile sclipitoare, cadourile la cerere, masinile de lux ori succesul vreunui om mai mult sau mai putin moral.

Ii putem invata sa aprecieze murdaria – atunci cand te joci liber, asta se cam intampla, prietenia, fluturii, gandaceii, o napolitana impartita, cataratul in copaci, muzica, desenul, sportul, cartile, discretia, increderea, pastrarea unui secret, unicitatea fiecarei persoane intalnite.

Adica sa aprecieze mai mult „ce e“ fata de „cum e“. Fondul, nu forma!  In ceea ce priveste vedetele „bune“, vreau sa subliniez ca a fi vedeta nu inseamna doar ceea ce apare in presa: succes, o poveste frumos scrisa, o tinuta in care totul e perfect, ci inseamna mult efort, perseverenta, renuntari, esec, oportunitati, calitati umane.

Daca copilul stie si aceasta parte si alege un astfel de model, e minunat. Daca alege doar partea stralucitoare, atunci inca mai e de lucru.
 

Modele pentru adulti

Da, unii oameni maturi fac operatii ca sa arate ca Angelina Jolie, asa cum apare ea in reviste sau pe covorul rosu! Nu stiu cate doamne nu ar dori sa-si faca operatii estetice pentru a arata ca Angelina, cand e la ea acasa, departe de orice aparat de fotografiat si eventual are o viroza sau un episod depresiv. Ne intoarcem la primul punct, avem nevoie sa fim printese.

O sa ma folosesc de un exemplu din desenele animate Frozen: nu cred sa existe acum vreo fetita intre trei si inca nu mi-e clar cati ani, care sa nu fie innebunita dupa Elsa. Din doua motive: pentru ca are puteri magice – wow, face zapada si castele minunate – si pentru ca are schimbarea aceea radicala de look pe la mijlocul filmului si arata fabulos.

Eu cred ca Anna este eroul principal din Frozen (Regatul de gheata), dar cine sa ma asculte acum despre greseli, asumare, efort sau daruire? Si mai sustin acest punct de vedere cu cele mai recente controverse legate de alegerea facuta de un fotomodel international de a aparea intr-o revista in poze 0% photoshopate, idee sustinuta si de o vedeta autohtona, ulterior.

See Also

Oamenii au nevoie de frumos, de poveste, de speranta, cand privesc catre reviste glossy, TV, evenimente mondene. Realitatea o traiesc si singuri. O alta fateta a acestei nevoi de a arata precum vedetele se gaseste profund in noi, in imaginea de sine si in stima de sine.

Si, desigur, in afara unor interventii chirurgicale pentru probleme reale, ce pot fi astfel corectate si care pot imbunatati semnificativ calitatea vietii, o operatie estetica nu va creste stima de sine, dimpotriva.
 

Cand photoshop-ul poate afecta imaginea de sine

In special cand stima de sine nu e una solida, cand imaginea de sine este „sifonata“ (si, revin: asta se datoreaza relatiilor cu persoanele semnificative din viata, inclusiv cele foarte timpurii), atunci cand pare ca trebuie sa fii „ca scos din cutie“ pentru a primi putina atentie sau apreciere.

Aceste vulnerabilitati ne fac sa uitam ca ceea ce vedem este un „produs“ bine prelucrat si ca traim o suferinta continua. Pe de alta parte, ca sa ne pastram optimismul, abdomenul plat si pectoralii unor vedete pot fi factori de motivare, cata vreme sunt fara Photoshop …
 

Ce se intampla cand visam cu ochii deschisi la viata starurilor

In ceea ce-i priveste pe tinerii fara repere, fara modele reale, fara intelegerea profunda a fenomenului, discutam de suferinta, lipsa de incredere, anxietate, depresii sau alte tulburari medicale serioase, de alegeri gresite in viata, de multa confuzie, compromisuri ingrijoratoare, uneori de drame.

Daca ne referim la tinerii de ieri, ca cei descrisi mai sus, ajunsi acum adulti, putem vorbi de frustrare, blazare, suferinta, transmiterea acesteia propriilor copii si de mentinerea unui cerc vicios care pare ca nu se mai sparge…

Persoanele care sunt bine cu ele insele, care stiu cine sunt, ce valoreaza si pentru cine, nu sunt interesate de o astfel de viata pentru ca o au pe-a lor si le place, sunt eroii propriilor vieti.
 

Nevoia de intimitate

Acum ducem lipsa de intimitate si, incet, incet, incepe sa ne supere acest lucru. A te uita la emisiuni in care unii se cearta, se bat sau se injura sau la un reality-show care-ti prezinta viata cuiva (aparent fara ascunzisuri) este o reflectare tocmai a lipsei de intimitate emotionala, fizica, psihologica din viata proprie.

Retelele de socializare si profilele pline de lucruri personale sunt si ele un strigat dupa relatii sanatoase, intime. Din pacate, nu foarte bine directionat. Gradul de intimitate din viata unei persoane, in mod special daca este persoana publica sau de interes public, sta in masura discretiei sale, pastrata cu efort.

Avem o generatie puternica, Millennials (cei nascuti intre 1980-2000), care are preferinte mult diferite fata de generatiile anterioare si care poate sa scoata de pe agenda consumul de vedete, asa cum le stim acum. Criteriile de „vedeta“ s-ar putea modifica fundamental, alegerile, si ele. Nu stiu cata nevoie de vedete avem, insa stiu sigur ca avem nevoie de modele adevarate.

 

De Roxana Agafitei, psiholog, psihoterapeut; roxana.d.agafitei@gmail.com, 0723.658.431

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top