Totul e la locul lui. Dar tu unde ești?
Poate ți-ai construit viața așa cum ți-ai dorit, sau cum ai fost învățat că este „corect”,urmând exemplul celor din jur: ai un job bun, o relație stabilă, o casă, prieteni Ai reușit. Dar totuși, uneori, în liniștea unei dimineți aparent obișnuite, apare o întrebare provocatoare:
„De ce nu sunt mulțumit/ă?”.
Este o întrebare care izvorăște dintr-o stare greu de pus în cuvinte: faptul că nu te simți pe deplin prezent/ă în viața ta.
Perfectionismul și golul interior
Sunt oameni care vin în terapie convinși că ar trebui să se simtă bine. Unul dintre ei mi-a spus: „Mi-am atins toate obiectivele. Dar parcă viața mea e un proiect bine pus la punct, nu ceva care să mă facă să simt că trăiesc cu adevărat. ” Nu era deprimat și nu părea să fie nemulțumit dintr-o cauză evidentă. . Dar nu era nici prezent. Trăia pe pilot automat într-un peisaj al succesului, dar cu un gol înăuntru.
Adevărul este că, uneori, suntem atât de preocupați de a ajunge „unde trebuie”, încât uităm să ne întrebăm dacă acel loc este într-adevăr locul care ni se potrivește.
Perfectionismul poate juca un rol important în această dinamică. Mulți dintre noi ne dedicăm complet ideii de a fi „perfecți” – fie că e vorba de a fi un partener ideal, o persoană cu o carieră de succes sau un părinte exemplar. Însă, această căutare constantă a perfecțiunii ne poate face să ne pierdem pe noi înșine în proces. În loc să trăim viața în mod autentic, ajungem să trăim în funcție de așteptările altora sau ale propriei imaginații. În loc să ne simțim suficienți, ne agățăm mereu de un ideal greu de atins. Acesta devine un cerc vicios care ne epuizează mental și emoțional, lăsându-ne cu întrebarea: „Ce am realizat cu adevărat?
Teama de a nu fi suficient
Un alt factor important care poate contribui la sentimentul de gol interior este teama de a nu fi suficient de bun/ă. Această teamă se poate manifesta ca o auto-critică constantă, în care simți că nu ești destul de bun/ă. Chiar și atunci când ai obținut tot ce ți-ai dorit, acea frică te poate face să simți că nu „meriți” cu adevărat, iar acest sentiment poate lăsa loc îndoielii și nemulțumirii.
Frica de schimbare
Multe persoane rămân în starea de nemulțumire, dar nu reușesc să facă schimbări în viața lor din cauza fricii de schimbare. Frica de necunoscut sau de a părăsi zona de confort poate face ca oamenii să rămână blocati în aceleași tipare Totuși, frica de schimbare poate fi un semnal important că este timpul pentru o schimbare profundă. Schimbarea nu vine întotdeauna ușor, dar poate fi un prim pas necesar pentru a te regăsi cu adevărat și pentru a începe să trăiești viața la care ai visat.
Terapia ca spațiu de reflecție și reconectare
O femeie în jur de 40 de ani, aflată într-o etapă „împlinită” a vieții, mi-a spus într-o ședință: „Simt că am făcut totul ca la carte. Dar nu-mi dau seama dacă m-am aflat vreodată în povestea asta.”
Terapia nu i-a oferit un răspuns rapid. Dar i-a oferit un spațiu în care a fost în regulă să nu știe, să se întrebe, să se îndoiască. Să nu mai fie doar mamă, parteneră, profesionistă. Ci o femeie care nu mai voia să trăiască doar ca să bifeze lucruri pe o listă.
A început, ușor-ușor, să se reconecteze cu bucăți din ea pe care le îngropase. A redescoperit ce înseamnă plăcerea, curiozitatea și visarea. A început să caute, în fiecare zi, ceva care o face să se simtă acolo – prezentă, vie, reală.
Golul interior și refacerea echilibrului personal
Pentru unii, acest sentiment de neliniște apare după perioade de schimbări mari – un divorț, un succes profesional major, o mutare sau un job nou.. De fapt, apare când dispare zgomotul. Și rămâi doar tu, cu viața pe care ai construit-o – și întrebarea: E a mea cu adevărat?
Să te simți gol nu e o problemă de rezolvat. E un semnal. Un punct de pornire. Nu înseamnă că e ceva greșit cu tine. Poate, din contră, e primul semn că începi să asculți cine ești dincolo de ce se așteaptă de la tine.
Gând pentru tine, cel care citești:
Poate nu trebuie să adaugi mai mult în viața ta. Poate trebuie doar să te regăsești în ea. Nu tot ce e „corect” e și potrivit. Iar întrebarea „Când va fi suficient?” este, de fapt, o invitație: să-ți dai voie să trăiești și altfel – nu mai mult, ci mai autentic.
