Mamele care duc prea mult: burnoutul maternal explicat

Burnoutul maternal este o formă de epuizare profundă care nu dispare după somn, vacanță sau câteva ore pentru tine. Deși multe mame continuă să funcționeze „normal” la exterior, în interior se simt goale, copleșite și fără resurse. Acest articol explică ce este burnoutul maternal, cum îl recunoști, de ce apare mai frecvent la mame și ce este important să știi dacă te regăsești în această stare.

Ce este burnoutul maternal, dincolo de stresul firesc al maternității

Stresul parental face parte din viața oricărei mame, este comun, normal și uneori necesar.

Burnoutul maternal apare atunci când acest stres nu mai este temporar, ci devine cronic, iar resursele emoționale, fizice și relaționale nu mai sunt suficiente pentru a face față cererilor continue ale rolului de părinte.

Diferența esențială nu ține de intensitatea unei perioade dificile, ci de durata dezechilibrului dintre cât oferi și cât primești înapoi: sprijin, odihnă, sens, recunoaștere.

De aceea, burnoutul maternal nu apare peste noapte. Se instalează lent, adesea tocmai la mamele implicate, responsabile, conștiincioase, la cele care trag de ele și nu se plâng.

Cum recunoști burnoutul maternal

Burnoutul maternal nu apare brusc. Este un proces gradual, care se construiește în timp, adesea tocmai pentru că mama continuă să funcționeze, să se adapteze, să „ducă”.

Cercetările ne arată că se manifestă prin 4 simptome de bază care apar în mai multe etape.

1. Epuizarea fizică și emoțională intensă, copleștoare

Nu mai e vorba doar despre lipsă de energie. Este senzația că rezervorul tău fizic și emoțional este gol și că funcționezi pe pilot automat, în „modul de supraviețuire”. Aflată la capătul puterilor, gândul la „încă o zi” în rolul de mamă devine copleșitor. Nu pentru că nu-ți iubești copilul sau că nu-ți pasă, ci pentru că pur și simplu nu mai ai de unde.

Cum o descriu unele mamele:

• „o epuizare atât de intensă încât nu reușesc să mă trezesc dimineața”
• „dorința de a muri doar pentru a mă odihni în sfârșit sau de a mă îmbolnăvi pentru a fi internată într-un spital și pentru a avea ocazia să dorm zile întregi”.
• „aș vrea să dispar sau să evadez undeva pentru o vreme, pentru a-mi trage sufletul” 

Aceste gânduri nu exprimă o dorință reală de moarte sau de abandon a copilului, ci nevoia de a suspenda temporar rolul de mamă, atunci când epuizarea cronică a depășit considerabil capacitatea de a mai susține zi de zi această responsabilitate.

2. Distanțarea emoțională față de copil

Aceasta este una din cele mai grele fațete ale burnoutului maternal: îți iubești copilul, dar nu mai reușești să fii prezentă emoțional pentru el.

Relația cu el se reduce treptat la rutine: mâncare, teme, somn… nu din lipsă de iubire, ci din nevoia psihicului tău de a se proteja și de a conserva ultimele resurse de energie.

3. Saturația și pierderea plăcerii în rolul de părinte

Aceasta este o etapă în care rolul de mamă nu îți mai aduce bucurie. Apare sentimentul de „prea mult”, de „nu mai pot”, de „nu mai vreau”, „nu mai suport”.

Nu copilul este problema, ci presiunea constantă a rolului de mamă dusă fără suficiente resurse emoționale, fizice și relaționale. Nu mai ai spațiu interior pentru reglare, pentru pauză, pentru reîncărcare. Cerințele sunt aceleași sau chiar cresc, însă energia, răbdarea și disponibilitatea ta emoțională sunt deja consumate.

4. Contrastul cu sinele parental de dinainte

„Nu mai sunt mama care eram.” Această conștientizare aduce sentimente copleșitoare de rușine, vinovăție, eșec. Te compari cu felul în care erai mamă înainte sau cu alte mame și concluzionezi că ceva este profund în neregulă cu tine.

Nu este necesar ca toate fațetele de mai sus (epuizare, distanțare, saturație și contrast) să fie prezente. Este suficient ca aproximativ 60% din simptome să fie suficient de severe și de frecvente pentru a vorbi despre burnout maternal.

De ce mamele sunt mai vulnerabile la burnout maternal

Burnoutul parental apare mai frecvent la mame nu pentru că ele ar fi mai „slabe”, ci pentru că:

• internalizează mai mult responsabilitatea
• sunt supuse unei presiuni culturale uriașe de a fi „mame perfecte”
• cer mai greu ajutor având un driver interior care le cere să fie puternice
• se suprainvestesc emoțional și logistic
• se sacrifică mai des pe termen lung

Burnoutul maternal nu apare din lipsă de implicare ci tocmai, din prea mult efort și responsabilitate, prea mult timp și prea puțin împărțit.

Ce este important să știi dacă te regăsești în burnout maternal

Burnoutul maternal nu spune nimic despre valoarea ta ca mamă. Spune ceva despre condițiile în care încerci să fii mamă, despre o confruntare prelungită între cerințe mari și resurse insuficiente.

De multe ori, la baza acestui dezechilibru se află factori invizibili din exterior: perfecționismul, suprainvestirea, lipsa sprijinului real în co-parenting, dificultatea de a cere ajutor sau convingerea profundă că „trebuie să pot”.

La fel de real este însă și contrariul: burnoutul poate fi prevenit și ameliorat atunci când responsabilitatea nu mai este dusă singură, când există susținere, pauză, împărțirea poverii și permisiunea pe care ți-o iei de a fi o mamă „suficient de bună”, nu perfectă.

Într-un articol viitor, vom merge mai adânc pentru a explora rădăcinile burnoutului maternal și pentru a înțelege de ce unele mame ajung să ducă prea mult.

Recunoașterea burnoutului maternal nu este un eșec. Este primul pas spre schimbare.

Pentru mai multe articole și psihoterapie, mă poți găsi pe site-ul meu Erika Jurescu și pe pagina mea de Facebook.