Sănătatea nu este un lux

Când am început să considerăm firesc să ne îngrijim de sănătatea noastră abia atunci când ceva nu mai este în regulă?

Trăim adesea ca și cum trupul ar trebui să țină pasul cu noi, indiferent de ritmul pe care i-l impunem. Îi cerem să ne susțină în zile pline, să se adapteze unui program neregulat, grijilor, oboselii, nopților în care odihna nu este suficientă. Și, cât timp continuă să o facă, rareori ne oprim să ne întrebăm cum se simte, de ce are nevoie sau ce încearcă să ne transmită.

De cele mai multe ori, atenția noastră se îndreaptă spre corp abia atunci când ceva începe să se schimbe. Somnul nu ne mai odihnește ca înainte, digestia devine mai dificilă, apare o oboseală care persistă sau o tensiune care revine tot mai des. La început, aceste semnale pot fi discrete și ușor de integrat în cotidian. Ne obișnuim cu ele, ne adaptăm, compensăm, amânăm, convinși că vor trece sau că vom avea timp să ne ocupăm de noi mai târziu.

Uneori trec. Alteori, corpul începe să vorbească mai tare.

Poate că tocmai aici merită să schimbăm perspectiva. Grija pentru sănătate nu ar trebui să înceapă odată cu boala, pentru că prevenția nu înseamnă doar controale, analize sau intervenții atunci când apare o problemă. Înseamnă și felul în care ne raportăm, zi după zi, la propriul corp: cât de bine îi cunoaștem ritmurile, cât spațiu acordăm odihnei, alimentației, mișcării și echilibrului nostru interior și, mai ales, cât de repede observăm că ceva nu mai este așa cum era.

A ne asculta corpul nu înseamnă să trăim într-o permanentă supraveghere a lui și nici să transformăm fiecare senzație într-un motiv de îngrijorare. Înseamnă, mai degrabă, să construim o relație conștientă și liniștită cu noi înșine, în care să putem recunoaște schimbarea fără teamă și să-i acordăm atenția potrivită atunci când este nevoie.

Această atenție asupra omului privit în ansamblul său se regăsește de secole și în Medicina Tradițională Chineză. Prin limbajul său propriu — Qi, Yin și Yang, Cele Cinci Mișcări — aceasta pune în relație funcțiile organismului cu emoțiile, alimentația, anotimpurile și mediul în care trăim, într-o viziune în care echilibrul nu este o stare fixă, ci una vie, aflată într-o continuă transformare.

În centrul acestei viziuni există un concept care îmi este deosebit de apropiat: Yǎng Shēng (養生), arta de a cultiva viața. Este o expresie care vorbește despre grija acordată vieții înainte ca boala să ne oblige să ne îndreptăm atenția asupra ei; despre felul în care ne hrănim, ne odihnim, ne mișcăm și ne adaptăm ritmurilor firești ale organismului și schimbărilor prin care trecem.

A cultiva viața înseamnă, înainte de toate, a păstra sănătatea în atenția noastră atunci când ea este încă prezentă. Nu pentru a controla fiecare aspect al existenței și nici pentru a trăi cu teama de boală, ci pentru a avea grijă de ceea ce ne susține înainte ca starea de rău să ocupe tot spațiul. Înseamnă să acceptăm că echilibrul nostru se schimbă odată cu noi și că ceea ce ne face bine într-un anumit moment al vieții poate avea nevoie să fie regândit într-un altul.

Această perspectivă însoțește și felul în care lucrez prin Reflexoterapia Facială Italiană. Într-un tratament, atenția mea nu se oprește asupra unui simptom izolat, ci se îndreaptă către persoană în ansamblul ei. Lucrul asupra reprezentărilor reflexe ale organelor, aparatelor și sistemelor face parte dintr-un parcurs construit individual, pentru că fiecare persoană vine cu propria istorie, cu propriul moment de viață și cu un corp care exprimă nevoi diferite.

Nu există două persoane identice și, poate, uităm uneori că nici noi nu rămânem identici cu noi înșine de-a lungul vieții. Ne schimbăm odată cu vârsta, cu anotimpurile și cu experiențele pe care le traversăm; se schimbă felul în care dormim, ne hrănim, respirăm, ne mișcăm și ne trăim emoțiile. Tocmai de aceea, grija față de noi înșine nu poate fi o formulă rigidă, valabilă pentru totdeauna, ci un proces care ne însoțește și se adaptează acestor transformări.

Poate că prevenția începe tocmai din această disponibilitate de a rămâne în contact cu noi înșine, fără obsesia de a controla totul și fără să așteptăm ca organismul să ne oblige să ne oprim. Înseamnă să îi oferim sănătății un loc în viața noastră atunci când suntem bine, nu doar atunci când apare suferința.

Pentru că timpul și atenția pe care le acordăm sănătății nu sunt un lux și nici un premiu pe care ni-l oferim după ce am rezolvat tot ceea ce considerăm mai urgent. Sunt o investiție în propria stare de bine, iar a începe să privim prevenția în acest fel poate schimba relația pe care o avem cu noi înșine.

Sănătatea ar trebui să aibă valoare înainte de boală, nu doar atunci când riscăm să o pierdem.

Poate că, în cele din urmă, despre asta vorbește și Yǎng Shēng: despre a readuce sănătatea în centrul atenției noastre, cu mai multă prezență, respect și responsabilitate față de noi înșine. Nu din teama față de ceea ce s-ar putea întâmpla, ci din grija pentru ceea ce avem deja.

Pentru că sănătatea nu este un lux. Este o formă de grijă față de propria viață.

Corpul nu începe să ne vorbească atunci când apare simptomul. De multe ori, abia atunci începem noi să-l ascultăm.

Notă: Conceptele prezentate în acest articol aparțin perspectivei energetice a Medicinei Tradiționale Chineze și nu înlocuiesc evaluarea, diagnosticul sau îngrijirea medicală.