Now Reading
Cu realism, despre optimism

Cu realism, despre optimism

Va marturisesc cu mana pe inima ca sunt o pesimista convertita. Adica nu am fost niciodata o mare vesela, entuziasmul ma loveste rar si bucuriile mele sunt destul de calme. Cu toate acestea, am nevoie de optimism ca de aer.

 

Sunt, asa cum imi place mie sa spun, o optimista facuta, nu nascuta. Si acest fapt e pretios.

Am invatat sa fiu optimista pentru ca, asa cum spunea Winston Churchill (un depresiv inteligent care s-a luptat mereu cu tristetea), nu are sens sa fii altfel. Pur si simplu, nu are sens!

Viata iti da destule motive sa te scufunzi in deprimare. Si nu e cazul sa ii dai satisfactie. Asta pentru ca tristetea si afectele negative te paralizeaza, te pun la pamant, te demobilizeaza si te fac praf. Si asta nu duce nicaieri.

Singura, subliniez singura sansa, de a face ceva bun in viata vine la pachet cu o atitudine optimista, luminoasa. Optimismul ne da energie, ne face sa ne urmam scopurile, sa mergem mai departe. No matter what.

Sigur, e foarte simplu sa spui asta si mai greu e sa faci asa cum spui. In cazul meu, e un efort zilnic. Efortul de a-mi curata mintea de balast, de ganduri negre, de a face sport (ajuta la sanatatea psihica mai mult decat orice), de a cultiva relatiile bune, nutritive, corecte, calde.

De a citi carti despre seninatate (Cristophe André si nimic mai mult), de a munci. Pentru ca munca e terapeutica.

In ultima vreme s-au intamplat atatea lucruri groaznice, incat optimismul pare o gluma, aproape ceva indecent. Cu toate astea, sustin ca e singura sansa de a ne salva si de a gasi sens in ceea ce s-a intamplat.

Pentru ca avem nevoie de sens, de o logica oarecare, altfel o luam razna. Va mai dura pana cand vom gasi acel sens.

Eu cred ca incendiul din clubul Colectiv ne-a traumatizat pe toti, prin empatie (nu mai spun ca am pierdut in acel club un fost coleg…) si trauma va persista o lunga vreme.

Da, e singura sansa de a nu lasa loc absurditatii, hazardului, accidentului stupid. Singura oportunitate de crestere personala, de inteleptire.

Cred ca traim vremuri grele, cu provocari fara precedent. Terorismul atat de aproape, incalzirea globala, sursa de anxietate difuza, permanenta, un val de tehnologie cu care nu stim ce sa facem (sa iti lasi copilul cu tableta toata ziua? Ne vor inlocui robotii cat de curand pe piata muncii?) si multe altele.

See Also

Dar tot cred ca optimismul e cheia. Pentru ca, daca ne lasam doborati, nu avem energia de a ne lupta cu ce vine.

Faceti tot ce tine de voi pentru a fi fericiti! Bucurati-va de cele mai marunte lucruri, de senzatii, de gustul unui ceai bun, de prieteni, de orice va poate procura bucurie si nu costa, de orice va incarca bateriile si va da energie! Sa aveti un an plin de optimism!

 

Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com

Foto: shutterstock.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top