Alexandra Segal: O pianistă strălucită
Alexandra Segal este câștigătoarea premiului I în finala de pian a Concursului Enescu 2022. Tânără, plină de viață, talentată, disciplinată, iată doar câteva dintre calitățile care au făcut să fie remarcată la multe concursuri din lume.
Pianista israeliană Alexandra Segal s-a născut la Kiev, în Ucraina, în 1995. A început să studieze pianul la vârsta de șase ani cu prof. Natalie Tolpygo. A absolvit studiile de licență la Școala de Muzică Buchmann-Mehta și masterul la Universitatea de Muzică Franz Liszt din Weimar. În prezent, studiază la Universitatea de Muzică și Artele spectacolului din Graz.
Alexandra a participat la cursuri și festivaluri internaționale de pian, între care Institutul European de Muzică de la Viena, Cursurile Internaționale de Pian Tel-Hai, Academia Miami Piano Festival, Piano Loop Academy, HummelFest și Bieszczady without Borders, cu muzicieni precum Michel Béroff, Murray Perahia, Andrzej Jasiński și Meng-Chieh Liu.
Am avut ocazia să stau puțin de vorbă cu ea despre muzică, alegeri, proiecte personale și vise.
Psychologies: Cine este Alexandra Segal? Cum ai decis că vrei să studiezi muzica?
Alexandra Segal: A fost o decizie naturală deoarece m-am născut într-o familie de muzicieni; am fost înconjurată de muzică întreaga mea viață și este probabil cea mai importantă parte a identității mele.
De ce pianul? Ce te-a atras la acest instrument?
A. S.: Atât mama, cât și sora mea sunt pianiste, cred că inițial a fost un fel de „vreau și eu să fac la fel”. Am început să cânt la pian imediat ce am fost suficient de înaltă pentru a ajunge la clape – și nu m-am oprit niciodată.
Cine sunt profesorii, mentorii sau modelele care te-au influențat ca pianist?
A. S.: Am fost înconjurată de artiști întreaga mea viață – familia mea, soțul meu, profesorii mei și prietenii mei, care sunt aproape exclusiv muzicieni. Ceea ce sunt astăzi ca muzician este rezultatul învățăturilor primite de la toți acești oameni.
Cum arată o zi tipică din viața ta?
A. S.: Unul dintre lucrurile minunate în viața unui muzician de concert este că nu există o „zi tipică”. Aș spune că mereu încerc să echilibrez practicarea, studiul, predarea, călătoriile și petrecerea timpului cu cei dragi, dar acest echilibru se schimbă drastic de la o zi la alta. Unele zile pot fi atât de intense încât mă găsesc cântând la pian de la ora 8 dimineața până la ora 10 seara.
Citește continuarea articolului în ediția de iunie 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!
