Aureliana Corcodel: când știința întâlnește energia vie a omului

Curiozitatea din copilărie și dorința de a face bine oamenilor au condus-o pe Aureliana Corcodel de la farmacie la acupunctură — o transformare firească spre un mod de a înțelege omul în întregul său. În cabinetul ei, vindecarea devine o conversație între corp și suflet, între logică și intuiție, între știință și natură. Prin experiența și sensibilitatea ei, Aureliana readuce echilibrul acolo unde pare pierdut, oferind o perspectivă în care emoțiile, energia și conștiința lucrează împreună pentru a reda omului starea de bine autentică.

Revista Psychologies: Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?

Aureliana Corcodel: De mică am fost curioasă și mi-am petrecut mult timp în natură, mai exact în curtea părintească și a bunicilor. Aveam un vis secret de a schimba lumea, de a o face mai bună. Am migrat de la meseria de farmacist, unde îmi plăcea tare mult partea de conexiune cu oamenii, la cea de acupunctor, unde nu doar că am redescoperit Mama Natură cu toate legile ei, dar îmi și trăiesc dorința secretă de a schimba lumea.

Motivația cea mai mare de a fi acupunctor și de a lucra cu oamenii este că am văzut că face „minuni”! Asta până am înțeles care era logica acelor minuni. Am văzut-o direct aplicată pe mine, apoi pe pacienții profesorului meu de acupunctură ani la rând, la partea de practică obligatorie din cadrul școlii de acupunctură. Vedeam cum oamenii nu doar că se simțeau mai bine, fiecare rezolvând ce problemă fizică avea, dar deveneau alți oameni — oameni mai puternici, mai încrezători, mai bine în relație cu familia, care gestionau mai bine stresul și provocările vieții și care câștigau, ca efect secundar al acupuncturii, un alt fel de a fi. Evoluau, se dezvoltau personal și profesional mai repede și mai aliniați cu ce își doreau de fapt, cu ce își dorea sufletul lor.

Astfel, mi-am dorit sincer să fac și eu „minuni” și să schimb lumea, oamenii, susținându-i cu o artă medicală total integrată în și din natură.

Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?

A.C.: Consider că netrăirea, neintegrarea, neînțelegerea emoțiilor lor, fuga de ele, este cea mai mare provocare pe care o au oamenii. Cred acest lucru pentru că și eu nu am dorit să simt, la rândul meu, emoții dintr-un anumit spectru emoțional, nu am fost onestă cu mine, am fugit să simt. Ceea ce acupunctura face cu succes este că te pune față în față cu emoțiile tale și te ajută, îți dă resurse, „aripi” să le poți simți, gestiona.

Altfel spus, educația emoțională, dar și — foarte important — sinceritatea de a fi corecți cu ei înșiși și de a merge în viață pe drumul lor, pe linia sufletului lor, nu pe ceva impus de familie, părinți, societate, cutume. Dacă sufletul ne vorbește prin emoții, iar noi fugim de ele, obstacolele și provocările prin sănătate, financiare, relaționale apar la tot pasul.

În opinia mea, consider că atunci când ne aliniem dorințele reale — fie că este vorba de alegerea unui job, meserii, de a avea hobby-uri, de a merge la munte, a dansa, a râde mai mult, mai mult cu timp noi, cu familia, prietenii, orice ar fi — cu ceea ce ducem în lume ca și comportamente, păreri, opinii, și lăsăm deoparte comparația, atunci dezvoltarea personală și profesională este mult, mult mai lină.

Cum te asiguri că rămâi obiectiv și imparțial atunci când lucrezi cu clienții tăi, având în vedere diversitatea problemelor cu care se confruntă?

A.C.: Cu adevărat, nu rămân vreodată total obiectivă și imparțială cu clienții mei, pentru că este relativ imposibil, în viziunea mea. Ceea ce m-a ajutat și mă ajută să fiu cât mai obiectivă este lucrul cu mine — adică lucrul la „ochelarii”, filtrul prin care văd lumea, clienții, oamenii care apelează la serviciile mele — și orele multe de practică din cadrul școlii de acupunctură.

Lucrul cu mine, adică rezolvarea și vindecarea traumelor mele, a emoțiilor netrăite din copilăria mică, studiul regulat, tratamentele de acupunctură pe care le primesc, ședințele de psihoterapie pe care le-am făcut și încă le mai fac, toate cursurile, cărțile, podcasturile, workshopurile de medicină alternativă și complementară m-au ajutat să îmi conturez o perspectivă unică.
Și anume aceea că fiecare om are lecțiile lui de trăit, de simțit, de integrat; că toți oamenii au cam același tip de probleme, în doze mai mici sau mai mari, în perioade de viață diferite; că, mai mereu, există cel puțin o rezolvare dacă persoana este deschisă și vrea.
Am descoperit pentru mine, atât în terapia proprie, cât și văzând în practica mea de acupunctor — ca student, dar și apoi ca profesionist — că, deși problemele par să fie foarte complexe, la bază lucrurile sunt mult mai simple, atâta timp cât se ține cont de integrarea atât a planului fizic, cât și a celui emoțional, energetic și spiritual.

Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta și care ți-a adus cele mai multe reușite?

A.C.: Da, cel mai mult m-a ajutat să rămân curioasă față de problemele, dezechilibrele, simptomele întâlnite la clienții mei, să perseverez, să rămân creativă în abordarea tratamentelor și strategiilor și să nu uit imaginea de ansamblu. Cred cu tărie că îmbinarea acestor patru elemente, în doze diferite, într-adevăr, mi-a adus cele mai multe reușite.

A fi acupunctor înseamnă a te obișnui cu ideea că înveți până la sfârșitul vieții, că totul este dinamic și nimic nu este bătut în cuie — exact ca mișcarea lui Yin și Yang — că un simptom poate avea mai multe cauze, straturi și că este nevoie de creativitate și determinare pentru a ajuta omul să se ajute singur. Pentru că, în final, inteligența biologică a corpului fiecărui om face treaba: repară ce este de reparat, echilibrează și redă starea de sănătate.

Un alt aspect care mi-a adus reușite, sau altfel spus îmbunătățiri și ameliorări ale sănătății oamenilor, a fost educația energetică — sau înțelegerea pe care clienții mei o deprind, mai mult sau mai puțin, legat de corpul lor, după ce le explic cum funcționează din punct de vedere al medicinii chineze organele lor energetice, Qi-ul în corp pe meridiane și ce miraculoase sunt micile puncte de acupunctură.

Înțelegerea, logica, sensul simptomelor pe care le au, al corpului care exprimă cum poate, din punctul de vedere al medicinii chineze, este un ajutor constant pentru clienți în a recăpăta starea de sănătate și vitalitate.

Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?

A.C.: În cadrul ședințelor de acupunctură pot spune, cu mâna pe inimă, că nu am parte prea mult de așa ceva, pentru că, în primul rând, această muncă, această profesie mă împlinește la un nivel profund, îmi aduce satisfacție și bucurie. Iar, în al doilea rând, stresul și emoțiile negative pot apărea doar din punct de vedere mai degrabă logistic. Pentru că modul de abordare al acupuncturii este total diferit ca perspectivă, nu rămân cu stres sau emoții negative nici eu, nici clienții, pentru că tot ce simțim are sens — doar găsirea lui este importantă și punerea într-un context care ajută.

Sincer, atunci când lucrez efectiv în ședințele 1 la 1, la cabinet, nu consider că „lucrez”, fiind parte din vocația mea. Așadar, stresul vine doar din lucrurile mici de organizare, când și dacă se întâmplă. Clienții descoperă că viața poate să însemne și mai puțin stres în viețile lor prin acupunctura emoțională și prin înțelegerea medicinii chineze aplicate rapid, simplu, direct în viețile lor.

Emoțiile negative își transformă și ele haina și devin emoții care acum pot fi procesate, înțelese, simțite — și care își găsesc ecou apoi în a face ceva diferit, fiecare client, în viața lui. Orice furie, tristețe, dezamăgire își poate găsi sensul și rezolvarea. Pentru că, conform medicinii chineze, toate emoțiile sunt sănătoase și normale — doar cantitatea și frecvența lor duc la echilibru sau dezechilibru.

Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?

A.C.: Sfatul meu principal este să testeze pe propriul corp ce înseamnă acupunctura și medicina chineză. Să fie curios/curioasă să descopere filozofia metafizicii chineze, teoriile ce îi stau la bază, cum văd chinezii lumea, să primească tratamente de acupunctură, să simtă dacă rezonează cu acest mod de vindecare, această artă medicală veche de 3000 de ani. Și, așa cum profesorul meu spunea, nu înveți să fii acupunctor, ci devii acupunctor.

Devii un alt „tu”, un „tu” care este ok cu ideea că există multe stiluri de acupunctură, că înveți continuu, că unele teorii se contrazic, că există confuzie în rândul oamenilor și puțină cunoaștere de masă legat de ce este acupunctura și ce poate face cu adevărat.

Și cred că mai este necesar să descopere dacă acest domeniu îi aduce bucurie și împlinire sau este doar o curiozitate.

Ce resurse (cărți, cursuri, seminarii) recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul acupuncturii si medicinii chineze?

A.C.: Recomand studierea autorilor, ca de exemplu Jeffrey Yuen, Ann Cecil-Sterman, Yvonne Farrell, Heiner Fruehauf, participarea la congresul de la Rothenburg (Germania), lectura lucrărilor lui Giovanni Maciocia și a cât mai multor cărți, cursuri de acupunctură în stiluri diferite, pentru a simți cu ce rezonezi.

Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist și rămâi la curent cu cele mai recente tehnici și metode din domeniul tău?

A.C.: Exact cum, ca și farmacist, aveam nevoie să fiu în temă cu ultimele medicamente și noutăți farmaceutice, așa și acupunctorul studiază continuu — fie prin ceea ce descoperă și observă în practica clinică, fie participând live sau online la cursuri, fie citind și aprofundând o carte, abonându-se la newslettere de medicină chineză sau participând la congrese. Un bun profesionist știe că și punctele de acupunctură au nevoie de repetare continuă a localizării acestora, pentru că uitarea apare firesc, iar, conform zicalei „Repetiția este mama învățăturii!”, și noțiunile au nevoie de revizuire constantă și actualizare, la nevoie.

Ce mă ajută, în afara repetării noțiunilor, este citirea blogurilor de specialitate, a jurnalelor de medicină chineză și acupunctură, urmărirea podcasturilor și a conținutului acupunctorilor din întreaga lume.

Ai avut vreodată un moment „aha!” sau o revelație în timpul muncii tale care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea? Dacă da, ne poți povesti despre el?

A.C.: Da, au existat. Mi-am permis să fiu creativă cu tratamentele și instrumentele folosite (nu doar ace, ci și moxe, gua sha, ventuze) și am descoperit unele abordări pe care nu le regăsisem la profesorul meu. Ceea ce este normal să se întâmple, pentru că curiozitatea și creativitatea, așa cum am mai spus, sunt unelte necesare în lucrul cu o bijuterie biologică, energetică, așa cum este corpul uman.

Cea mai recentă descoperire, care a dus într-o abordare diferită, este integrarea gua sha-ei în munca mea mai des, pentru rezultate mai rapide. O doamnă cu dureri cervicale a beneficiat de tratament cu moxe și apoi gua sha pe zona dureroasă, iar efectul de ameliorare al durerii a fost mai rapid decât practicasem până atunci.

Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale cu clienții?

A.C.: Recompensa cea mai mare este atunci când văd că se modifică/ schimbă lucruri în om, în viața lui, cu el, cum abordează viața, relațiile lui într-un fel profund așa cum nu aș fi putut din rolul meu de farmacist.

Când, după simple aplicări de ace sau moxe, mi se comunică drept feedback, de către client, la următoarea sau următoarele ședințe, că a putut pune limite în viața lui, că a putut spune ceva ce îl apăsa de mult la job, că a avut mai multă încredere în el într-o anumită situație, că o femeie a rămas însărcinată acolo unde medicina alopată a spus „nu”, că cineva este mai puțin furios și supărat pe viață, că se rezolvă probleme cronice — de exemplu infecții urinare recurente — sau că cineva, în sfârșit, simte mai mult că este „acasă” în corpul lui, acestea sunt câteva dintre „micile” recompense pe care le primesc cu bucurie în munca cu clienții mei.

Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client vis a vis de acupunctură?

A.C.: Sincer, îl cred, pentru că și eu eram sceptică la începutul terapiei mele și îmi era cel mai mult frică de ace și nu prea înțelegeam această abodare terapeutică. Sugerez să fie deschis să testeze și apelez la explicații, la educația corpului din perspectivă energetică, la logica pe care și eu am crezut-o complicată la început, dar care apoi a început să aibă sens. Să fie atent la ce simte, cum se ameliorează durerea, senzația, emoția etc. Pentru că acupunctura nu este placebo, iar în spatele ei există o înțelegere pe care chinezii au dezvoltat-o în cel puțin 5000 de ani de observare a naturii, a ritmurilor ei, a omului și a rolului lui în cadrul naturii.

Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?

A.C.: Viitorul îl văd foarte luminos în domeniul acupuncturii și al medicinii chineze, deoarece există din ce în ce mai mult avânt și recunoaștere a acestui domeniu. Fie că este vorba de varianta mai științifică a acupuncturii, fie de cea clasică, tehnologia și inteligența artificială vor fi asistenți foarte pricepuți — unele determinări, parametri vor putea fi realizati de către AI, să spunem, dar partea subtilă, emoțională, spirituală, care atinge sufletul omului, tot de oameni va fi realizată.

Sper sincer să se descopere cât mai curând tehnologia care va dovedi și atesta veridicitatea sistemului energetic de meridiane și puncte de acupunctură!

Accesibilitatea tratamentelor și a informațiilor legate de acest domeniu va fi mult mai ușoară, mai ales că inteligența artificială poate deja explica concepte relativ greu de cuprins ca unui copil de 10 ani — ceea ce este minunat!