Now Reading
Sunt un sensibil – de Sorin Lavric

Sunt un sensibil – de Sorin Lavric

Tot incerc sa-mi explic sugestibilitatea de care sufar. Caci stiu prea bine ca am momente cand sunt cu mult mai impresionabil decat de obicei. In aceste cazuri, sansa de a-mi fi insinuate convingeri nefiresti creste. Se produce o crestere a receptivitatii gratie careia devin un medium predispus sa ma incarc cu emotiile alto­ra. Iata, de pilda, doua amintiri.

In liceu, o colega mi-a trecut unghiile pes­te piele ca o atinge­re in fuga, ca atunci cand vrei sa inlaturi niste scame de pe haina. Gestul a durat cateva secunde si mi-l a­mintesc si azi. Senzatia aceea tactila mi-a provocat o tresarire interioara a carei intensitate a fost ra­va­si­toare: un efect dis­pro­por­tio­nat de ma­re in comparatie cu gestul care il produsese. Asta m-a facut sa inteleg ca teoria hazardului nu e vor­ba in vant: bataia aripilor unui fluture poa­te provoca o furtuna.

A doua amintire: scancetul unui caine cu coloa­na frac­turata care s-a chinuit pana in zori sa moara. Scancetul acela m-a facut sa su­far. Ambele amintiri mi-au indus o stare de sporita vul­nera­bilitate. Un fel de slabiciune fizica in­sotita de o atentie di­fuza, de semitrezie, asemanatoare cu starile crepuscula­re ale constiintei. Eram treaz si totusi nu eram, si tocmai de ace­e­a puteam perce­pe amanunte pe langa care, in alte im­prejurari, as fi trecut indiferent.

Amandoua intamplarile au in comun trei trasaturi. Prima: au avut un grad ma­re de surpriza. Ceva neasteptat mi-a dat peste cap orizontul de asteptare. Imprevizibilitatea a nascut vulnerabilitatea psihica. Am lasat garda jos, si impresiile au venit peste mine tavalug. Un to­nus mental de expectativa hipnotica, un fel de asteptare nedefinita a ceva ce nu stiam cand se va termina.

A doua tra­sa­tu­ra a fost intarzierea cu care am re­ac­tionat. Efectul a aparut mai tarziu, ca o re­verberatie a amintirii. A fost ca in bolile infectioase: cu cat perioada de incu­batie e mai lunga, cu atat simptomele vor fi mai grave. Desi lovit, am ple­cat pe propriile picioare, ca sa ma pra­busesc mai tarziu, cand nu ma vedea nimeni.

A treia trasatura e natura. Trebuie sa ai o sensibilitate pa­­tologica ca sa poti reactiona ca un ba­lon intepat la intalnirea cu varful mi­­nuscul al unui ac.

De pe urma unor asemenea experiente de impresionabilitate patologica m-am ales cu mult mai mult decat am capatat din lectura unor carti celebre.

Educatia unui om se face prin episoade de sugestibilitate extrema: atunci ti se in­ti­pa­resc in memorie nu­an­te ce depasesc putinta lexicului de a le exprima.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top