Despre copii și tații lor
Editura Frontiera propune cititorilor mari și mici mai multe titluri atrăgătoare, care au în centru tatăl și relația acestuia cu copiii. Am stat de vorbă cu Ileana Achim, fondatoarea și directoarea editurii, pentru a afla ce o mână în luptă și cum face selecția cărților pe care le oferă publicului. Ileana, ea însăși mamă a cinci copii, ne-a dezvăluit câte ceva din bucătăria muncii editoriale
Psychologies: Cine este Ileana Achim? Care a fost parcursul dvs. personal și profesional până în prezent?
Ileana Achim: Sunt editor de carte pentru copii la Editura Frontiera și totodată fondatoarea editurii. Am absolvit Facultatea de Litere și am urmat studii aprofundate de teorie literară, studii culturale britanice și apoi literatură medievală la Bristol, Marea Britanie. M-am ocupat ani buni de familie și am așteptat să se facă mari copiii pentru a-mi relua treptat activitatea profesională. În continuare caut să găsesc un echilibru între familie și meserie și asta îmi ocupă tot timpul.
Toți am crescut cu povești și ele ne încântă, deseori, chiar și după ce devenim adulți. Marele absent din aceste povești este tatăl. Editura Frontiera a publicat mai multe cărți care își propun să umple acest gol. Cum le selectați? Și, din perspectiva studiilor dvs. de literatură, cum vedeți acest gol din poveștile care ne marchează copilăria?
I. A.: N-aș zice că tatăl este marele absent din poveștile copilăriei. Poveștile clasice cu care am crescut, și aici mă refer la basme, au aproape întotdeauna reprezentată figura tatălui. În schimb, pe măsură ce ne apropiem de vremurile noastre, descoperim că în cărțile pentru copii se pune foarte mult accentul pe latura feminină a copilăriei. Așa se face că mama este personajul fundamental al poveștilor (și pe bună dreptate!). Iar, odată cu mama, cărțile pentru copii au căpătat o preocupare insistentă față de emoții și gestionarea lor.
Totuși, în acest moment, aș zice că avem un exces de emoționalitate pe piața de carte pentru copii. La Editura Frontiera, ne-am poziționat mereu ca scepticul de serviciu. Când toate lucrurile merg într-o direcție, luăm un pic de distanță și ne punem întrebări. Am evitat până acum unicornii, pirații și dinozaurii. Am zis pas temelor „adorabile” și nu ne-am ferit de teme mai delicate sau mai puțin abordate (de pildă, moartea unui bunic, ca în cartea Îngerul bunicului de Jutta Bauer, sau deportarea copiilor în Siberia, ca în romanul grafic Haiku siberian de Jurga Vile).
În aceeași linie, ne interesează recuperarea figurilor masculine din viața copiilor. Tații sau bunicii sunt cei care aduc de multe ori simplitate, claritate și fermitate, ba chiar puțin umor în relațiile cu copiii, mai ales dacă mamele se iau prea mult în serios.
Citește continuarea articolului în ediția de iunie 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!
