Împreună în faţa vulnerabilităţii. Cum se formează noile generaţii de psihologi

Există momente în care psihologia își depășește graniţele cabinetului și devine prezenţă umană autentică în mijlocul comunităţii. În spitale, în școli sau în contexte de criză, intervenţia psihologică înseamnă mai mult decât tehnică și evaluare. Înseamnă capacitatea de a rămâne aproape de oameni în momentele lor de vulnerabilitate și de a crea spaţii de siguranţă și reconectare.

Aceasta este și direcţia în care se dezvoltă activitatea Laboratorului de Psihologie Clinică a Copilului, Adolescentului și Familiei din cadrul Facultăţii de Psihologie și Știinţele Educaţiei, Universitatea din București. În ultimii ani, Laboratorul a devenit un spaţiu viu de întâlnire între cercetare, practică clinică, mentorat și implicare comunitară, în care masteranzii învaţă nu doar să înţeleagă suferinţa psihică, ci și să își păstreze umanitatea în contact cu ea.

Când psihologia se construiește împreună

Într-o perioadă în care dificultăţile emoţionale ale copiilor și adolescenţilor devin tot mai complexe, psihologia nu mai poate fi practicată izolat. Colaborarea dintre psihologi, medici, profesori și organizaţii sociale devine esenţială pentru dezvoltarea unor intervenţii adaptate nevoilor reale ale oamenilor.
Un moment reprezentativ pentru această direcţie a fost cea de-a III-a ediţie a Conferinţei Naţionale cu participare internaţională „Asistarea psihologică a copiilor, adolescenţilor și familiei. Vulnerabilitate și rezilienţă: intervenţii, provocări și bune practici”, desfășurată la București în mai 2026. Conferinţa, realizată în parteneriat cu Asociaţia de psihologie clinică și psihoterapie pentru copil și familie, a reunit specialiști din psihologie, psihoterapie, psihiatrie și medicină într-un dialog interdisciplinar despre vulnerabilitate, relaţii și resurse de adaptare.
Dincolo de dimensiunea academică, evenimentul a devenit un spaţiu al întâlnirilor autentice între profesioniști preocupaţi de aceeași întrebare: cum putem susţine oamenii în momentele lor cele mai fragile?

Fragilitatea începutului de viaţă

Unul dintre cele mai emoţionante momente ale conferinţei a fost simpozionul dedicat perioadei pre și perinatale. Invitaţi din România și Franţa au vorbit despre maternitate, atașament, prematuritate și relaţia timpurie părinte-copil.
Dr. în psihanaliză Daniela Luca a explorat rolul tatălui în triada mamă-tată-bebeluș, iar Bertrand Schneider, președintele Collectif Francophone de Maternologie Clinique, a adus în atenţie dimensiunea profund umană a suferinţei psihice perinatale. Dintr-o perspectivă integrată, Conf. Univ. Dr. Anca Maria Panaitescu și Conf. Univ. Dr. Elena Otilia Vladislav au abordat vulnerabilitatea emoţională asociată sarcinilor cu risc și resursele psihologice care susţin rezilienţa maternă. De asemenea, Dr. Corina Datu a adus în atenţie dimensiunea profund umană a îngrijirii neonatale, psiholog Oana Nica a explorat relevanţa observării psihanalitice a bebelușului, iar Lect. Univ. Asoc. Dr. Camelia Cheţu a prezentat un proiect inovator dedicat susţinerii atașamentului materno-fetal la gravidele cu sarcini obţinute prin reproducere umană asistată.
Workshopul dedicat prematurităţii, susţinut de Psih. Dr. Diana Iordăchescu, Asist. Univ. Dr. Daniela Marincaș și Dr. Françoise Dutray, a evidenţiat impactul emoţional al nașterii premature asupra relaţiei părinte-copil și importanţa intervenţiei psihologice timpurii.
Evenimentul a oferit un spaţiu valoros de reflecţie și dialog profesional, subliniind importanţa sănătăţii mintale perinatale și a intervenţiilor psihologice centrate pe prevenţie.

Trauma nu se trăiește în singurătate

O altă direcţie importantă a activităţii Laboratorului o reprezintă proiectele cu impact comunitar. Un exemplu relevant este proiectul „Împreună suntem mai puternici”, realizat în parteneriat cu Fundaţia World Vision România și Liceul Teoretic „Dimitrie Bolintineanu”, după explozia produsă în cartierul Rahova în octombrie 2025.
În urma acestui eveniment traumatic, sute de copii și adolescenţi s-au confruntat cu anxietate și nesiguranţă. Echipa Laboratorului, alături de 33 de masteranzi și absolvenţi ai programului „Psihologia clinică și psihoterapia copilului și familiei”, a oferit suport psihologic pentru aproximativ 600 de elevi, părinţi și profesori. Proiectul a fost coordonat de Conf. Univ. Dr. Elena Otilia Vladislav, împreună cu Lect. Univ. Asoc. Dr. Gabriela Marc, Asist. Univ. Dr. Corina Paica-Stoian, Drd. Psih. Mirona Păun și Lect. Univ. Dr. Mariana Arnăutu, din partea World Vision România. Desfășurată timp de două luni, intervenţia a contribuit la reducerea stresului și anxietăţii, susţinerea reglării emoţionale și creșterea sentimentului de siguranţă în școală. Pentru masteranzi, contactul direct cu realitatea emoţională a copiilor și familiilor a devenit o experienţă profund formativă.

Spitalul: locul în care înveţi să rămâi aproape

Aceeași dimensiune formativă se regăsește și în colaborările dezvoltate cu instituţiile medicale. În cadrul Institutului Naţional de Endocrinologie C.I. Parhon, sub coordonarea psihologului clinician Mirela Maftei, masteranzii intră în contact cu o cazuistică complexă, care include tulburări de comportament alimentar, depresie, anxietate sau dificultăţi de adaptare asociate diagnosticului oncologic. Pentru mulţi dintre ei, aceasta este prima întâlnire reală cu vulnerabilitatea profundă a pacientului. Descoperă că în spatele simptomului există întotdeauna o poveste emoţională, marcată de rușine, teamă, fragilitate sau pierdere.
La Spitalul Clinic Filantropia, activităţile coordonate de Conf. Univ. Dr. Elena Otilia Vladislav și Psih. Dr. Diana Iordăchescu i-au adus pe masteranzi în contact cu experienţe sensibile precum sarcina cu risc, pierderea de sarcină sau prematuritatea. Practica desfășurată în secţiile de ginecologie, oncologie, obstetrică-patologică și postnatală a devenit pentru tinerii psihologi o lecţie despre fragilitate, dar și despre resursele emoţionale care pot apărea chiar și în cele mai dificile momente ale vieţii.

Mentoratul: transmiterea unei culturi a grijii

În toate aceste proiecte, mentoratul ocupă un loc central. Formarea unui psiholog nu se produce exclusiv prin manuale și cursuri, ci mai ales prin întâlnirea cu profesioniști care transmit, prin propria lor prezenţă, o anumită manieră de a înţelege relaţia terapeutică.
Pentru masteranzi, posibilitatea de a participa la proiecte clinice și comunitare reprezintă o experienţă esenţială de dezvoltare profesională și personală. Mentorii devin repere care transmit nu doar competenţe profesionale, ci și o cultură a reflecţiei clinice, a eticii și a responsabilităţii faţă de suferinţa celuilalt.
Poate că aceasta este una dintre cele mai importante mize ale formării în psihologie astăzi: nu doar pregătirea unor specialiști competenţi, ci formarea unor profesioniști capabili să rămână profund umani într-o lume tot mai vulnerabilă.

Acest material jurnalistic a fost redactat pe baza informaţiilor din cadrul Conferinţei Naţionale cu participare internaţională „Asistarea psihologică a copiilor, adolescenţilor și familiei” și a proiectelor derulate de Laboratorul de Psihologie Clinică a Copilului, Adolescentului și Familiei (FPSE, Universitatea din București).