Simona Chirilă: Schimbarea reală începe acolo unde renunți la certitudini

Există un moment, adesea tăcut, în care oamenii își dau seama că nu mai pot funcționa doar din rațiune, disciplină și control. Că performanța nu mai este suficientă. Că, dincolo de rezultate, apare nevoia de sens, de coerență interioară, de o relație mai onestă cu sinele.

Conversația cu Simona Chirilă pornește exact din acest punct. Nu din teorii, nu din promisiuni de schimbare rapidă, ci din întrebările reale care apar atunci când mintea cere certitudine, iar viața cere curaj. Vorbim despre convingerile care ne țin pe loc înainte să facem primul pas, despre rezistența firească în fața necunoscutului, despre ce înseamnă prezența autentică în lucrul cu oamenii și despre responsabilitatea profundă pe care o implică acest rol.

Este un dialog despre schimbare fără garanții, despre maturitate emoțională și despre acel spațiu fragil în care omul începe să se miște nu pentru că știe exact ce urmează, ci pentru că a înțeles că nu mai poate rămâne unde este.

Revista Psychologies: Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?

Simona Chirilă: Nu pot spune că am ales conștient această profesie de la început. La origine sunt economist și am lucrat într-o multinațională, într-un context foarte structurat și orientat spre rezultate. În 2011 m-am acreditat ca trainer și am început să susțin traininguri de specialitate, iar acela a fost momentul în care am realizat cât de mult îmi place să lucrez direct cu oamenii.

Din dorința de a mă dezvolta ca trainer a apărut primul meu contact cu Programarea Neuro-Lingvistică/ NLP-ul care m-a fascinat aproape imediat. Asta pentru că este o formă de psihologie extrem de practică și m-a ajutat să înțeleg de ce oamenii fac ceea ce fac, cum se formează tiparele subconștiente, cum gândurile și emoțiile influențează comportamentele și, mai ales, cum pot fi produse schimbări reale, nu doar la nivel teoretic.

Iar odată cu aprofundarea NLP-ului, interesul pentru psihologie s-a amplificat și mai mult, astfel că am urmat Facultatea de Psihologie, apoi două formări de lungă durată: una în psihoterapia sistemică de familie și alta în hipnoză clinică.

Coachingul a fost prezent în activitatea mea încă din perioada în care lucram exclusiv cu NLP, iar formarea în psihoterapie a adus, natural, și lucrul terapeutic în cabinet.

Privind înapoi, nu a existat un moment în care să spun „asta voi face”. Drumul s-a deschis pas cu pas, iar fiecare etapă m-a condus firesc către următoarea.

Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?

S.C.: Din experiența mea, una dintre cele mai mari provocări este dată de convingerile care ajung să fie confundate cu realitatea.

Observ frecvent aceste limitări chiar înainte ca oamenii să facă un pas real către dezvoltare. De exemplu, în momentul în care se gândesc să participe la un curs, apar rapid blocaje aparent raționale: lipsa timpului, a banilor, faptul că nu este în orașul lor, teama de necunoscut sau dorința de a avea garanții totale înainte de a începe. Toate acestea sunt expresii ale acelorași mecanisme interioare care caută siguranță absolută înainte de schimbare.

Mintea are nevoie de certitudine pentru a se simți în control, însă dezvoltarea personală presupune exact opusul: asumarea unui pas înainte chiar și în absența certitudinii. De aceea, pentru mulți oameni, procesul se blochează înainte să înceapă cu adevărat.

Interesant este că cei care reușesc să treacă de aceste prime limitări și ajung efectiv într-un curs, de exemplu, descoperă ulterior cum funcționează aceste mecanisme mentale și emoționale, și atunci relația lor cu propriile limitări se schimbă radical.

Același lucru îl observ și în cabinet. Înainte de a intra într-un proces terapeutic, apar frecvent aceleași convingeri legate de teamă, control sau incertitudine. Odată ce există un spațiu sigur în care aceste tipare pot fi explorate și înțelese, oamenii încep să își recapete libertatea interioară de a alege diferit. De-abia din acel punct schimbarea devine autentică și sustenabilă.

Cum te asiguri că rămâi obiectiv și imparțial atunci când lucrezi cu clienții tăi, având în vedere diversitatea problemelor cu care se confruntă?

S.C.: Pentru a păstra un grad cât mai mare de obiectivitate, caut să fiu prezentă în proces fără a proiecta propriile mele convingeri, valori sau experiențe asupra clientului. Fiecare om are propria hartă asupra realității, iar rolul meu nu este să o corectez, ci să o înțeleg și să o explorez împreună cu el.

Un prim element esențial în acest sens este lucrul meu personal continuu – atât prin formare, cât și prin supervizare și auto-reflecție. Acest demers constant mă ajută să îmi cunosc propriile tipare, sensibilități și limite, astfel încât ele să nu interfereze cu procesul clientului și să rămân acorată în present. Iar pentru a fi aici și acum mă raportez constant la ceea ce este observabil: limbaj, comportamente, emoțiile exprimate aici și acum, nu la interpretări sau presupuneri personale. Acest lucru creează un cadru clar și sigur, atât pentru mine, cât și pentru client.

Este adevărat că diversitatea problemelor cu care vin oamenii este foarte mare, însă unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat în timp este să renunț la așteptări. Această atitudine mă ajută să rămân într-o poziție de curiozitate autentică și respect față de persoana din fața mea. Schimbarea apare atunci când omul se simte văzut și acceptat, nu evaluat. Iar această postură – de prezență conștientă, fără judecată – este, pentru mine, una dintre cele mai importante condiții ale unui proces eficient.

Din punctul meu de vedere, obiectivitatea reală apare din echilibrul dintre structură profesională și prezență umană: să fii implicat în proces, fără să fuzionezi cu el.

Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta și care ți-a adus cele mai multe reușite?

S.C.: Cred că răspunsul de la întrebarea anterioară se potrivește foarte bine și aici, pentru că este exact abordarea care mă susține constant în cabinet și care stă la baza muncii mele cu oamenii.

În ceea ce privește trainingurile, abordarea este ușor diferită, deși pornește din același principiu. Și acolo sunt extrem de prezentă la ceea ce se întâmplă în sală, la reacțiile oamenilor, la dinamica grupului și la nevoile care apar în timp real. Diferența este că, în traininguri, această prezență se îmbină cu multă structură și pregătire în prealabil. Conținutul este foarte bine organizat, dar rămâne flexibil, astfel încât să pot adapta ritmul și exemplele în funcție de grupul din fața mea.

Indiferent dacă sunt într-un curs, într-o sesiune de coaching sau în cabinet, pornesc de la ideea că fiecare comportament are o logică internă și o intenție pozitivă pentru persoană, chiar dacă la suprafață pare disfuncțional. De aceea, atunci când lucrez cu oamenii, caut mereu intenția din spatele comportamentului. Această perspectivă mă ajută nu doar să nu judec, ci să pot ghida procesul într-un mod mai clar și eficient.

Atunci când omul începe să înțeleagă ce se află în spatele propriilor reacții, schimbarea devine mult mai accesibilă. Fie că vorbim despre un cadru individual sau despre un grup, această abordare – combinația dintre prezență, structură și înțelegerea profundă a mecanismelor interioare – este cea care, în timp, mi-a adus cele mai multe reușite.

Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?

S.C.: Îmi amintesc foarte clar o idee pe care am auzit-o în perioada în care m-am certificat ca trainer de NLP și care este extrem de valoroasă în practică: atunci când ești în fața oamenilor, nu ai voie să fii în capul tău. În momentul în care începi dialogul interior, pierzi conexiunea cu cei din fața ta.

Pentru mine, acest lucru a însemnat să învăț să îmi gestionez propriile stări emoționale astfel încât ele să nu îmi consume energia și atenția și să mă scoată din starea de prezență în timpul traingurilor. Tehnicile din NLP și Time Line Therapy® m-au ajutat enorm în acest sens – să lucrez cu emoțiile mele, să le înțeleg, să le reglez și să rămân conectată, clară și disponibilă în relația cu celălalt. Asta m-a făcut și pe mine să predau cursuri certificate de NLP.

Această abordare am dus-o, în mod firesc, și în munca din cabinet. E adevărat că în sesiunile individuale, există riscul ca terapeutul să fie copleșit de emoțiile dificile ale clienților, și acest lucru se întâmplă mai ales acolo unde sunt anumite teme personale nerezolvate.

Asta nu înseamnă că nu am emoții sau că sunt complet detașată. Din contră. Emoțiile sunt prezente, însă sunt bine contextualizate și rămân într-un registru funcțional astfel încât ele nu preiau controlul procesului și nu mă scot din rolul meu profesional.

Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?

S.C.: Să înceapă pur și simplu! Să nu mai stea prea mult pe gânduri, dar să facă acest pas într-un mod asumat și responsabil. Știu că mulți ar spune că este nevoie de o analiză profundă înainte de o astfel de decizie. Eu cred că dacă analizezi prea mult, s-ar putea să nu o mai faci. Este mai important să îți asumi decizia, cu tot ce vine la pachet.

Eu însămi am făcut o schimbare radicală de carieră și pot spune sincer că nu a fost ușor. Dar, în momentul în care am luat decizia, am făcut tot ce a ținut de mine pentru a merge în această direcție. De exemplu, ideea de a începe Facultatea de Psihologie am tot amânat-o câțiva ani. Când am decis, însă, să fac acest pas, l-am făcut cu toată responsabilitatea.

Mi-a fost greu? Da. Dar, întrebarea corectă nu este dacă este greu sau ușor, ci dacă merită. Iar atunci când simți că acest drum este în acord cu tine și cu valorile tale, efortul capătă sens.

Ce resurse (cărți, cursuri, seminarii) recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul terapiei, coaching-ului, consultanței sau training-ului?

S.C.: Nu prea sunt adepta recomandărilor generale, mai ales când vorbim despre cărți. Spun asta pentru că aceeași carte poate fi citită de o sută de oameni și înțeleasă în o sută de moduri diferite, în funcție de filtrele mentale, experiențele de viață și etapa în care se află fiecare. La fel ca în terapie sau coaching, contextul este esențial. O carte potrivită pentru cineva poate fi complet nepotrivită pentru altcineva, chiar dacă vorbim despre același domeniu.

Desigur, în cadrul cursurilor mele folosesc și recomand frecvent bibliografie sau citez diverși autori, însă acolo contextul este diferit: este clar, structurat și adaptat unui obiectiv precis. În afara acestui cadru, cred că nevoia de a citi o anumită carte apare natural atunci când omul este pregătit pentru ea.

În ceea ce privește NLP-ul, cu atât mai mult nu obișnuiesc să recomand lectura ca prim pas. Nu pentru că aceste cărți nu ar fi valoroase, ci pentru că multe dintre ele sunt tehnice și, fără experiență practică, pot fi greu de înțeles sau chiar interpretate greșit. Observ frecvent că oamenii care citesc despre NLP fără a avea contextul unui curs rămân confuzi sau cu impresia că „nu e pentru ei”. NLP-ul este un domeniu profund experiențial, care se înțelege mult mai bine prin exercițiu, practică și ghidaj. Abia după ce cineva participă la un curs și capătă această bază, limbajul și conceptele încep să se lege, iar cărțile devin cu adevărat utile.

În schimb, când vine vorba despre cursuri și seminarii, recomandarea mea este foarte clară: să fie atenți la cine este trainerul și la pregătirea lui reală în domeniu. În prezent, oferta este extrem de mare, iar acest lucru poate crea multă confuzie. Observ și din discuțiile cu cursanții mei cât de dificil este uneori pentru ei să aleagă între opțiuni și să își dea seama care sunt criteriile relevante.

Există profesioniști extrem de valoroși care nu sunt foarte vizibili în mediul online și, în același timp, există persoane cu strategii de promovare foarte bune, care atrag mult public, fără ca pregătirea profesională să fie pe măsură. De aceea, cred că este important să privim dincolo de marketing și să ne uităm la parcursul profesional, formarea reală, etica și experiența celui de la care alegem să învățăm.

Dacă ar fi să sintetizez totul într-o singură idee, aș spune așa:

Atenție pe mâna cui îți dai mintea!

Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist și rămâi la curent cu cele mai recente tehnici și metode din domeniul tău?

S.C.: Particip regulat la întâlniri de specialitate, traininguri și formări, atât din aria mea principală de lucru, cât și din domenii conexe. De asemenea păstrez constant contactul cu colegii mei traineri de NLP, cu psihologi și formatori asta pentru că schimbul de experiență este extrem de valoros.

Desigur, și lectura este un aspect important la care aș mai adăuga experiența practică în sine, care este poate cea mai bună sursă continuă de învățare. Fiecare client și fiecare grup cu care lucrez îmi oferă feedback, provocări și ocazii de rafinare a modului în care lucrez.

Ai avut vreodată un moment „aha!” sau o revelație în timpul muncii tale care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea? Dacă da, ne poți povesti despre el?

S.C.: Cred că fiecare dintr noi are cel puțin un „Aha!” – cel puțin îmi place să cred asta. Dacă l-aș povesti acum pe al meu, am ocupa tot acest spațiu. Mă gândesc că aș putea scrie un articol pe tema aceasta.

Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale cu clienții?

S.C.: Tot în NLP am învățat un principiu care mi-a rămas reper de-a lungul timpului: ne măsurăm rezultatele prin rezultatele clienților noștri. Din acest motiv, cea mai mare satisfacție pentru mine vine din reușitele și realizările lor.

Fie că este vorba despre o stare generală de bine, o relație de cuplu mai armonioasă, claritate emoțională sau evoluție profesională și în carieră, fiecare pas pe care îl fac spre o viață mai congruentă este o confirmare a valorii procesului.

Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client în procesul de coaching sau terapie?

S.C.: Rezistența este o formă de loialitate față de strategii vechi care au funcționat cândva. În momentul în care această perspectivă este înțeleasă și respectată, tensiunea se diminuează, iar omul începe să se simtă suficient de în siguranță pentru a explora alte opțiuni.

Un alt aspect pe care pun un accent deosebit este relația terapeutică – sau rapport-ul, așa cum este denumit în NLP. În clipa în care se creează această conexiune autentică, iar clientul se simte văzut, înțeles și respectat, rezistența își pierde funcția de blocaj și se transformă într-un aliat al procesului.

Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?

S.C.: Este clar că acest domeniu este puternic influențat de evoluția tehnologiei, însă nu cred că relația umană va putea fi înlocuită, mai ales atunci când vorbim despre coaching, terapie sau training. Tehnologia ne oferă acces la o cantitate uriașă de informație, în special în mediul online, iar acest lucru este, fără îndoială, un avantaj.

Provocarea apare însă din faptul că informația disponibilă online este fragmentată și lipsită de un cadru clar. Într-un training, de exemplu, există tehnici precise de structurare a conținutului, astfel încât participanții să poată înțelege, integra și aplica ceea ce învață. Acest lucru nu se întâmplă doar pentru că avem acces la o „bibliotecă infinită” de informații.

În plus, informația, oricât de valoroasă ar fi, nu va putea înlocui niciodată experiența personală. Una este să citești despre un proces, despre o tehnică sau despre o transformare și cu totul altceva este să trăiești acea experiență într-un cadru ghidat, fie că vorbim despre cabinet sau despre un training.

Este exact ca diferența dintre a citi despre un spectacol și a fi prezent în sală. Informația îți poate spune multe, dar experiența este cea care produce schimbarea reală. Iar în acest domeniu, relația umană și experiența directă vor rămâne esențiale, indiferent cât de mult va evolua tehnologia.