Adolescența prin metafore psihologice

În adolescență, dezvoltarea neurofiziologică transformă creierul într-o mașină de curse care ia fiecare curbă ca pe o provocare fascinantă și riscantă. Accelerația e apăsată: amigdala impulsionează emoțiile, în timp ce cortexul prefrontal, responsabil de autocontrol, abia învață să țină frâna.

Dar adolescența începe mult mai devreme, în copilăria mică, prin felul în care crești și menții relația cu copilul tău. Și de la kohai-ul de patru ani, care nu te scapă din priviri la primele antrenamente de karate, până la adolescentul care își dă ochii peste cap cu aerul unui Kancho, ai și tu nevoie de o centură neagră la răbdare.

Adolescentul este vaporul care iese prima dată în larg. Tu ești portul: îi oferi sprijin, siguranță și faruri care îi luminează calea. Nici blocat, nici nesupravegheat. Ești acolo, crescând autonomia și responsabilitatea, nu dependența. Îl crești pentru viață, nu pentru a sta cu tine permanent: îl lași să meargă singur la școală, în excursii, să participe la treburile casnice.

Regulile sunt fundamentul oricărei relații, iar la adolescență devin repere în furtuna vârstei: identitate, îndrăgostiri, social media, tentații, anxietăți. Unele sunt negociabile (cum se îmbracă), altele rămân nenegociabile (mișcare, somn, lectură). Alege un stil parental echilibrat.

Abonează-te la Psychologies și primește revista direct acasă — un ritual de lectură pentru minte și suflet.