Ghid de despartire

Ionut Mogosanu ne spune ca „este important sa intelegem mecanismele psihice si sa intelegem cum sunt generate trairile negative: teama de necunoscut (cum e sa fii singur/singura?); ce pierd?; de ce a luat aceasta decizie?; cu cine ma «schimba» oare?

Aceste mecanisme genereaza trairile negative. In general, despartirea nu vine fara un tablou anterior de «incon­fort» – discutii, poate chiar si certuri intre parteneri.

Daca acest tablou lipseste, el se deseneaza acum prin analiza si reinterpretarea amintirilor recente. Este o perioda de trairi intense, in care gesturi, cuvinte, comportamente din trecut capata alte intelesuri.

Diferenta mare intre interpretarea din trecut si cea prezenta creste intensitatea si durata suferintei.  Toate acestea sunt traite foarte personal si depind in proportie covarsitoare de constructia psihica individuala.“

 

Cum sa imi potolesc suferinta?

Oricat ne-am dori sa depasim mai repede situatia… it takes time. Si oricat de urat ni se pare scenariul prezent, il vom depasi, firesc.

Daca, insa, gestionarea propriilor trairi devine dificila, iar acestea ne afecteaza, invalidandu-ne social, profesional, relational, atunci putem avea curajul de a cere ajutorul unui specialist, care sa ne insoteasca pe drumul regasirii de sine.

„Depresia este doar o directie in care putem evolua. O alta este furia. Pe situatie, pe par­tener/a, pe sine. Este important sa intelegem starea proprie si sa cautam sprijin specializat in cazul in care tulburarea depaseste nivelul de «stari depresive».

Pana la un punct, a apela la un psihoterapeut este o solutie. Daca depresia este majora, sustin cu tarie interventia psihiatrica condusa profesionist.

Ca adjuvante trebuie sa ne oprim la ceaiuri naturale, sedative. Automedicatia, chiar si cu «produse naturale» este o greseala“, afirma psihoterapeutul Ionut Mogosanu.

„Cu cateva luni in urma, m-am des­partit de iubita mea, initiativa apar­tinandu-i. Am trecut prin toate starile: de la furie, la exhibitionism emotional pe retele de socializare, la sarcasm… toate avand la baza propria-mi tristete.

Nu acceptam sa simt un impact atat de puternic al unei despartiri si am crezut ca pot gestiona situatia in acest stil… extrem de barbatesc.

O prietena apropiata mi-a recomandat un psihoterapeut si abia cand am acceptat ajutor exterior am putut sa ma reechilibrez si sa renunt la comportamentele de bravura mimata.

Am renuntat si la furie si mi-am recunoscut suferinta, fara sa ma simt slab sau inferior. Sentimente pe care le traiam din plin“, ne spune Laurentiu, 34 de ani.

„Decizia de a merge la psihoterapeut este benefica pentru aceste situatii. Prietenii, rudele, alte persoane din jurul nostru sunt nepotrivite in situatiile in care suferinta este foarte mare.

De ce? Din dragoste pentru cel/cea aflat/a in aceasta situatie, cei apropiati vor sa nu-l vada suferind. Incurajarile, minimizarea impactului, sublinierea avantajelor acestei situatii sau reamintirea lucrurilor negative din relatia care toc­mai s-a incheiat sunt elemente de «acoperire».

Demersul psihoterapeutic initiat si urmat profesionist este cadrul in care persoana gaseste resursa interna de a trece peste acest eveniment.

In cadrul sedintelor structurate, se parcurg anumite etape de identificare si interpretare a trairilor, suferintelor. Se identifica profunzimea trairilor negative, se gasesc modalitati reparative, de recladire.

Cel mai important beneficiu al demersului este intelegerea cauzelor si, concomitent, constientizarea resurselor proprii reparative care genereaza recastigarea respectului de sine si a integrarii experientei in noul sine“, ne spune Ionut Mogosanu.

 

Constiinta

In primul rand, orice tentativa de clarificare a ceea ce s-a intamplat se va produce unidirectional, fiind filtrata prin propriile credinte, convingeri si interpretari.

Nici daca celalalt ar fi prezent, nu am putea obtine certitudini, intrucat informatia ar fi deformata atat de intrebarile adresate, cat si de alegerile celuilalt de a raspunde.

Iar, de multe ori, raspunsuri prea multe fie nu exista, fie nu sunt pe cat de importante le credem noi pentru depasirea starii actuale.

Primul pas, cum ne spune si Ionut Mogosanu, este acceptarea, constientizarea ca „nimic nu mai poate fi facut pentru pasul inapoi si, chiar daca «intoarcerea» s-ar produce, ea ar fi una instabila, de inegalitate, adica intr-o situatie incorecta, in care una dintre parti este perdanta.

Este momentul in care decizi ce vei face mai departe“. Chiar daca o reintoarcere pare dezirabila si pare sa fie si raspunsul, si incheierea suferintelor, aceasta deschide calea neincrederii, a temerilor ca situatia se poate repeta, a frustrarilor.

Pe de-o parte, nu avem aceeasi pozitie de egalitate pe care o aveam inainte; pe de alta, nici nu putem ierta si uita cu totul ce s-a intamplat.

 

Intrebari utile

1. Cum e sa fii singur/singura? Aminteste-ti ca inainte de aceasta relatie, erai singur/a. Ce pierd? Aici este bine sa-ti amintesti ca cel putin in ultima perioada ai vazut o fata neplacuta a vietii in doi.
2. De ce a luat aceasta decizie? Este intrebarea care nu poate primi un raspuns real, motiv pentru care toate ipotezele sunt, de fapt, perceptia proprie (pe baza acestora se poate face analiza si reconstructia despre care vorbeam in cadrul interventiei psihoterapeutice).
3. Cu cine ma „schimba“ oare? La fel, aceasta framantare conduce la perceptii despre cele mai multe puncte „slabe“ ale propriei persoane. Este locul in care as zabovi mai mult si propun o solutie care sa permita psihicului sa lucreze in favoarea gasirii echilibrului interior. Iata daca sunt bruneta si cealalta e blonda; daca am parul cret si cealalta – parul drept; daca sunt scunda si cealalta este inalta; daca e mai tanara… Sau daca e mai atletic; daca e mai bine situat financiar; daca e mai tanar decat mine; daca e mai… Si va propun intrebarea: si daca e „asa“, atunci ce? Oricare dintre aceste situatii este mult in afara controlului, deci devine un loc periculos, in care se consuma cele mai multe resurse psihologice, secatuind psihicul. Iar asa cum il cunoastem in prezent, cand psihicul este lipsit de „energie“, resurse, alege sa respinga tot, in mod violent – furie, sau in liniste – depresie.
   Pe scurt, tot ce este intre cele doua extreme genereaza tabloul personalizat al trairilor cauzate de despartire.

Dr. Ionut Mogosanu – psihoterapeut integrativ, membru IRPI
(www.irpi.ro), tel. 0721221455.

E-mail: [email protected]