Când nu te mai simți acasă în tine: între vechiul Eu și noul Eu
Sunt momente în care nu ne mai recunoaștem în propria viață. Lucruri care altădată ne aduceau bucurie par străine, relațiile nu mai au aceeași vibrație, iar imaginea din oglindă ne privește cu o tăcere ciudată. Nu e depresie, nici apatie, ci o tranziție psihologică profundă: desprinderea de vechiul sine și formarea unei identități noi.
În psihologie, această etapă este descrisă ca stare liminală – o zonă de trecere între două forme de identitate. Nu mai suntem cine am fost, dar nici cine urmează să devenim. Este o fază firească în procesele de transformare personală, în care structurile vechi (convingeri, roluri, atașamente) se dizolvă, iar noile repere nu s-au consolidat încă.
Această perioadă poate fi însoțită de dezorientare, oboseală emoțională, sentiment de gol interior sau chiar vinovăție: „Ce e în neregulă cu mine? De ce nu mai simt la fel?”. În realitate, nu este nimic „greșit”. Este un proces natural de restructurare internă – psihicul își rearanjează prioritățile și își caută o formă mai autentică de a exista.
Cei mai mulți oameni trec prin astfel de momente în perioade de schimbare majoră: după o despărțire, o pierdere, o reorientare profesională sau o experiență de vindecare profundă. Vechile mecanisme de supraviețuire nu mai funcționează, dar nici cele noi nu sunt încă dezvoltate. Este ca și cum ai sta între două lumi – un spațiu inconfortabil, dar fertil, în care se nasc sensuri noi.
Abonează-te la Psychologies și primește revista direct acasă — un ritual de lectură pentru minte și suflet.
