De ce vrem cu adevărat un copil? O întrebare care luminează

În luna iubirii, aleg să vorbesc despre o formă de iubire rar pusă sub lupă: cea care precede venirea unui copil pe lume. Nu despre instinct, nu despre presiune, ci despre întrebarea care poate schimba destinul a două vieți: de ce vrem cu adevărat un copil?

Scriu aceste rânduri dintr-un loc în care am stat ani întregi: între întrebările nerostite ale părinților și durerile tăcute ale copiilor. Cartea pe care am publicat-o anul trecut nu a apărut dintr-un impuls, ci dintr-o acumulare. Din priviri obosite, din conversații care se terminau cu un oftat, din copii care încearcă să fie „destul” pentru adulți care nu știu ce caută. A apărut din momente mici, dar grele, care mi-au rămas în minte mult după ce ușa cabinetului s-a închis.

De multă vreme văd copii care poartă poveri ce nu le aparțin. Copii aduși pe lume ca soluții, ca scuturi, ca proiecte de salvare. Copii crescuți nu neapărat în absența iubirii, ci în prezența unor așteptări care îi strivesc. Și văd părinți care nu s-au întrebat niciodată de ce vor un copil, ci pentru care „pur și simplu s-a întâmplat”. Părinți care confundă dorința cu nevoia, iubirea cu frica, maturitatea cu conformismul.

Societatea ne spune că dorința de a avea copii este naturală, instinctivă, universală. Dar instinctul poate fi distorsionat de traume, de presiuni, de nevoia de apartenență. Ce se întâmplă când „a face un copil” devine o bifă pe lista vieții, nu o alegere asumată? Ce se întâmplă când copilul devine răspunsul la o lipsă, la o rană, la o frică nerostită? Când îl aducem pe lume pentru că „așa se face”, „așa trebuie”, „așa e normal”?

În toți acești ani, am întâlnit și părinți care au adus pe lume un copil cu speranța că el va salva o relație. Este una dintre cele mai dureroase dinamici pe care le-am văzut. În loc să confrunte adevărul — distanța, tăcerile, nevoile neîmplinite — speranța este proiectată într-un viitor care nu le aparține în totalitate: copilul. Iar copilul simte. Întotdeauna.

Abonează-te la Psychologies și primește revista direct acasă — un ritual de lectură pentru minte și suflet.