Lumea, școala noastră fără ziduri
Dimineți de septembrie
Prima zi de școală miroase mereu a emoție. Curțile forfotesc de râsete amestecate cu pași grăbiți, îmbrățișări calde și priviri luminoase. Ghiozdanele noi lucesc în soarele dimineții, iar uniformele, călcate cu grijă, par armuri fragile. Copiii poartă un amestec de trăiri: sfială, entuziasm, curiozitate, nerăbdare… Chipurile lor inocente se lasă surprinse în primele fotografii ale anului școlar, imagini vii ce traversează anii.
În fiecare bancă, profesorii descoperă o poveste unică, cu întrebări nerostite și vise abia șoptite. Profesorul devine ghid și reper: ajută nesiguranța să capete încredere, sfiala – să se transforme în pași curajoși, iar curiozitatea – să deschidă drumuri spre descoperire. Cu calm și răbdare, dă formă începuturilor fragile și clădește alături de părinți un parteneriat de încredere.
Părinții trăiesc și ei bucuria acestui început, privind cu speranță spre viitor. Zâmbesc, mângâie umerii mici și așază în cuvinte simple siguranța ce prinde rădăcini în sufletele copiilor. Inimile lor bat în același ritm.
Cu inimă de mamă, într-o dimineață de septembrie, am descoperit un motto care mi-a mers direct la suflet: The world is my classroom…
Citește materialul integral în ediția de toamnă a revistei Psychologies, disponibilă la standurile de presă din toată țara.
Abonează-te la Psychologies și primește revista direct acasă — un ritual de lectură pentru minte și suflet.
