Viata mea cu HIV

Intre cei care discrimineaza din ignoranta si prietenii adevarati, seropozitivii din Romania duc o viata… aproape normala. O fata de 19 ani se confeseaza pentru revista Psychologies despre cum e sa fii studenta, sa fii fericita si sa ai planuri de viitor.

Viata mea cu HIV…. Eu bine, eu sunt o adolescenta ca oricare alta. Sunt stundenta in anul intai la Facultatea de Jurnalism. Imi place la nebunie. Imi mai place sa ma plimb, oriunde, fie in parc fie pe strazile aglomerate ale Bucurestiului. Imi plac cateii, imi place sa citesc in metrou cu Ipod-ul in urechi, imi plac lucrurile simple, dar profunde, imi place sa iubesc si sa mi se raspunda la sentimente. Sunt o fire OK, nu imi plac limitele si nici oamenii rai. Urasc sa mi se spuna ce sa fac si nu imi place sa renunt la lucrurile care imi plac.

Iata cum am aflat: eram mica, avem noua ani, zice mama. La clinica de unde imi luam tratamentul, am cunoscut un baiat de aceeasi varsta cu mine si cu aceeasi problema. El mi-a spus despre ce e vorba, de ce vin eu la clinica si de ce iau tratament zilnic. Ne-am jucat cu cuvintele (AIDS) si am ramas prieteni. Nu am avut nici o reactie deosebita. Am privit totul cu o liniste intalnita doar la copii. Cum nu stiam nimic despre virus sau ce presupune el, am avut timp sa imi „explorez“, cu ajutorul mamei, problema, sa imi dau seama despre ce este vorba, sa aflu si sa imi asum responsabilitatea pentru sanatatea mea din acel moment ina­inte. Ca sa imi fie bine.

Cand mi-am dat seama ca sunt diferita si ca sunt tratata diferit am plans, m-am marginalizat singura din prostie, mama nu voia sa ma mai lase la scoala. Nu suport idea de a fi diferita. Acum insa, da. In general tinerii sunt mai toleranti si mai receptivi si vor sa invete. Ei discrimineaza mai putin. Colegii mei de liceu au fost foarte prietenosi si calzi cu mine atunci cand au aflat. Insa cei maturi nu au atata deschidere si intelepciune… Pe mine cel mai mult ma irita mila: „vai, e seropozitiv!“ „ce dramatic!“, dar e doar ceva pe fata. Ma irita falsitatea.

Mai sunt si oamenii curiosi, din lipsa de informatie. Eu am un iubit caruia i-am spus despre mine in primele doua luni ale relatiei noastre. El e sanatos dar sunt adolescenti care nu isi informeaza prietenul sau prietena despre aceasta problema. Intre cei seropozitivi, frica de a pier­de o relatie la care tii e foarte mare. Exista riscuri in a spune despre tine ca ai HIV. Nu stii cum reactioneaza oamenii, chiar cei la tii. Eu am avut norocul de a intalni un baiat care mi-a spus ca ma iubeste pentru ceea ce sunt. Si ii multumesc pentru asta.

Merita sa spui adevarul dar nu stii cand merita si ceilalti sa afle. Eu cred ca vina pentru imaginea noastra negativa o poarta media. De-a lungul timpului, ai vazut vreodata imagini cu seropozitivi care sa arate normal?

…

Material realizat de Iuliana Alexa, cu ajutorul Lowe&Partners
Foto: dreamstime.com
 

Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii din februarie.