Cleopatra și Frankenstein: dragoste, singurătate și ce e dincolo de măștile afișate de oameni
Cleopatra și Frankenstein, romanul de debut al scriitoarei americane de origine britanică Coco Mellors, a fost considerat de importante publicații americane „cea mai tare carte din 2022” („the hottest book of 2022”). La numai un an de la lansarea pe piață, Cleopatra și Frankenstein, roman publicat de Editura Trei, a fost tradus în 14 limbi, iar Warner Bros. pregătește deja un serial inspirat de el. Deși autoarea în vârstă de 33 de ani pare să fi găsit o rețetă facilă a succesului, lucrurile nu au stat chiar așa. Într-un interviu pentru site-ul britanic Stylist, Mellors spune că a scris la roman vreme de 5 ani, în timp ce lucra pe post de copywriter și nu a fost niciodată sigură că va reuși să-l publice: „Eram într-o zonă foarte anonimă, fără agent, când l-am scris, așa că nu știam dacă-l voi publica. Avem câteodată griji de genul: Ce mă fac? Sunt oare nerealistă? Este aceasta doar o idee fantezistă?”.
Lucrurile nu au mers mai ușor nici după ce Coco Mellors a avut un agent, pentru că a primit 30 de refuzuri de publicare: 15 de la edituri din Statele Unite și 15 din Marea Britanie. Dar nici acest lucru nu a oprit-o. A mers mai departe cu formula sa îndrăzneață de a scrie, până când două edituri au acceptat-o. „Am scris despre ceea ce mă interesează și aceasta este natura umană și de ce facem lucrurile pe care le facem”. Sub aparența unui romance urban (sau a unui romcom), „noua voce elegantă și incitantă”, cum a fost numită Coco Mellors în presa americană, construiește personaje provocatoare, care scot cititorii din zona de confort, oameni ai secolului 21, cu probleme ale zilelor noastre: contrast puternic între aparență și esență, singurătate în mijlocul mulțimii, dorință disperată de conexiune și tot ce sunt capabili oamenii să facă pentru a o obține.
Despre dragoste, singurătate, adicții și cea mai bună terapie pentru ele
În Cleopatra și Frankenstein, Coco Mellors spune povestea lui Cleo, o tânără pictoriță britanică de 24 de ani, care îl cunoaște pe Frank, un bărbat de succes, cu 20 de ani mai în vârstă. Căsătoria care urmează aproape imediat pare garanția unei vieți fericite, însă lucrurile nu decurg astfel. În New York, metropola care are un efect aproape halucinant asupra locuitorilor, Cleo, Frank și prietenii din jurul lor par să trăiască aceeași dramă: a singurătății, adicțiilor de tot felul și incapacității de conectare cu ceilalți. Dincolo de aparențele strălucitoare afișate de personajele lui Coco Mellors, se ascunde un hău întunecat în care acestea riscă să se cufunde.
La numai 33 de ani, autoarea americană vorbește despre aceste lucruri din propria experiență: „Singurătatea este invizibilă pentru ceilalți de cele mai multe ori”, povestește Coco Mellors pentru publicația Stylist. „Eu am fost o persoană care nu părea neapărat că e singură – mă înconjuram adesea, în mod deliberat, de oameni – și nu am împărtășit adevărul experienței trăite mult timp. La 20 de ani, m-am luptam cu alcoolismul, care te separă de oamenii pe care îi iubești și, de asemenea, te separă de tine însuți, ceea ce este foarte dureros. Nu mai eram capabilă să-mi dau seama cine eram și de aceea a devenit important pentru mine să scriu despre asta”, mai spune scriitoarea.
Așa cum în lumea de azi, pe Social Media, spre exemplu, oamenii par în general fericiți, personajele romanului trăiesc și cultivă – până la un punct – o astfel de stare iluzorie. Criza psihologică prin care trece Cleo (dar și căsnicia ei) are de fapt, efect vindecător. Dărâmă zidul aparențelor și obligă personajele să se confrunte cu adevărul interior, să reconstruiască o lume în acel spațiu devenit un vid.
Acestei lumi glamouroase la prima vedere, dar care ascunde distorsiuni grave și suferință (comparată cu cea din „Marele Gatsby”), Coco Mellors îi opune viața aparent banală, dar plină de profunzime a personajului Eleanor. Odată cu intrarea în scenă a acesteia, scriitoarea schimbă și registrul stilistic – scrie la persoana 1, cu mult umor, deși nu acoperă astfel o anumită atmosferă melancolică a romanului. Acest personaj luminos obligă cititorii la reflecție. Conectarea între oameni nu se realizează atât timp cât fiecare joacă un rol și caută să pară cât mai interesant, ci mai ales în momentul când măștile cad, indiferent ce se ascunde dincolo de ele. Autenticitatea, fidelitatea față de vocea interioară este ceea ce deschide calea către ceilalți. De altfel, Coco Mellors mărturisește că acesta este motivul pentru care scrie. „Pentru mine, modul de a-i face pe oameni să se simtă mai puțin singuri a fost să scriu deschis despre părțile din noi înșine pe care le ținem ascunse și de care ne este rușine”, spune scriitoarea. Descrierile pot fi uneori șocante, dar autoarea romanului Cleopatra și Frankenstein sugerează că acesta este un pas necesar atât pentru vindecare, cât și pentru a pune bazele unui nou început.
