Pentru multe persoane care trăiesc cu anxietate socială, telefonul nu este doar o sursă de divertisment. Devine, fără să își dea seama, un mecanism de protecție. În spatele orelor petrecute pe rețelele sociale se află adesea mai mult decât obișnuința sau plictiseala: există încercarea de a evita disconfortul pe care îl provoacă interacțiunile față în față.

Cercetările din ultimii ani descriu constant o asociere între anxietatea socială și utilizarea problematică a rețelelor sociale. Mai important decât timpul petrecut online este însă motivul pentru care cineva ajunge să prefere spațiul virtual în locul contactului direct.

De ce online se simte mai sigur

Anxietatea socială este alimentată de teama intensă de a fi judecat, respins sau evaluat negativ. În mediul online, multe dintre elementele care amplifică această teamă dispar: nu există contact vizual direct, există timp pentru formularea unui răspuns, mesajele pot fi rescrise sau șterse, iar reacțiile celorlalți nu sunt imediate.

Această diferență oferă senzația unui control mai mare asupra interacțiunii și reduce anxietatea pe moment.

În psihologie, acest mecanism este explicat prin Compensatory Internet Use Theory, potrivit căreia persoanele care întâmpină dificultăți în relațiile offline tind să folosească mediul online pentru a compensa ceea ce le este greu în viața reală. Pe termen scurt, strategia funcționează. Pe termen lung, însă, poate întreține exact problema pe care încearcă să o rezolve.

Capcana refugiului digital

Meta-analize care au inclus zeci de mii de adolescenți și tineri adulți arată o asociere constantă între anxietatea socială și utilizarea problematică a rețelelor sociale. Cu cât cineva se bazează mai mult pe mediul online pentru a evita disconfortul social, cu atât crește riscul ca această utilizare să devină excesivă și dificil de controlat.

Paradoxul este că persoanele cu anxietate socială relatează adesea că se simt mai relaxate, mai autentice și mai deschise atunci când comunică online. Totuși, pe măsură ce interacțiunile virtuale înlocuiesc contactul direct, starea de bine și satisfacția față de relațiile sociale tind să scadă.

Cu alte cuvinte, refugiul care calmează anxietatea astăzi poate contribui la menținerea ei mâine.

De ce evitarea nu rezolvă problema

Acest fenomen reflectă unul dintre mecanismele centrale ale anxietății: evitarea oferă o ușurare imediată, dar transmite creierului mesajul că situația evitată era într-adevăr periculoasă.

De fiecare dată când o conversație față în față este înlocuită cu un mesaj trimis de pe telefon, convingerea „nu m-aș fi descurcat” devine puțin mai puternică, chiar dacă persoana nu a avut niciodată ocazia să testeze dacă această teamă este justificată.

Același mecanism apare și în fobii: cu cât evităm mai mult ceea ce ne sperie, cu atât acel lucru pare mai amenințător. Nu pentru că pericolul a crescut, ci pentru că experiența care ar putea infirma frica nu mai are loc.

Semne care merită observate

Nu orice utilizare frecventă a rețelelor sociale reprezintă o problemă. Totuși, merită să acordăm atenție unor tipare precum:

• folosești rețelele sociale în principal atunci când ai putea avea o interacțiune reală, dar alegi să o eviți;
• te simți relaxat și dezinhibat online, dar experimentezi anxietate intensă în întâlnirile față în față;
• observi că, odată cu creșterea timpului petrecut online, anxietatea socială nu s-a diminuat, ci s-a accentuat;
• petreci tot mai mult timp conectat virtual, dar te simți din ce în ce mai izolat.

Ce poate ajuta

Nu este necesar să renunți la rețelele sociale. Mai util este să observi rolul pe care îl joacă în viața ta.

Întrebarea importantă nu este: „Cât timp petrec online?”, ci: „Ce evit atunci când aleg să mă refugiez aici?”

Expunerea treptată la interacțiuni reale, începută cu pași mici și repetată constant, rămâne una dintre cele mai eficiente modalități de reducere a anxietății sociale. La fel de important este să distingem între conexiunea autentică și consumul pasiv de conținut. A trimite un mesaj unui prieten apropiat nu este același lucru cu a derula fără scop ore întregi postările altor persoane.

Atunci când anxietatea începe să afecteze relațiile, studiile, cariera sau calitatea vieții, sprijinul psihologic poate face o diferență semnificativă.

Refugiul în online este, de multe ori, o încercare firească de a ne proteja de disconfort, nu un semn de slăbiciune. Însă tocmai pentru că oferă alinare rapidă, poate deveni o capcană discretă. Iar primul pas pentru a ieși din ea este să înțelegem că siguranța autentică nu se construiește evitând realitatea, ci redescoperind, treptat, că putem face față ei.

Referințe bibliografice 

Lee, B. W., & Stapinski, L. A. (2012). Seeking safety on the internet: Relationship between social anxiety and problematic internet use. Journal of Anxiety Disorders, 26(1), 197–205. 

Kardefelt-Winther, D. (2014). A conceptual and methodological critique of internet addiction research: Towards a model of compensatory internet use. Computers in Human Behavior, 31, 351–354. 

Valkenburg, P. M., & Peter, J. (2009). Social consequences of the internet for adolescents: A decade of research. Current Directions in Psychological Science, 18(1), 1–5.