Now Reading
Iartă-te și trăiește: o pledoarie pentru blândețe față de sine

Iartă-te și trăiește: o pledoarie pentru blândețe față de sine

Ana Maria Luca
Iartă-te și trăiește: o pledoarie pentru blândețe față de sine

Trăim într-o lume în care alergăm neîncetat: după oameni, după scopuri, după confirmări. Uităm uneori să respirăm, să ne așezăm în liniște și să ascultăm bătăile inimii. Dar viața nu se măsoară în câte lucruri am făcut, ci în câte clipe am trăit cu sens. Poate că adevărata libertate nu înseamnă să ajungem mereu mai departe, ci să ne întoarcem — spre noi înșine, cu iertare, cu recunoștință și cu iubire.

Să ne imaginăm că suntem fluturi și avem libertatea să zburăm cu aripile noastre colorate prin orice grădină, alegând fiecare floare care ne atrage. Așa suntem și noi, oamenii — avem libertatea de a ne așeza în grădinile noastre interioare, reale sau imaginare, acolo unde sufletul și gândurile pot, în sfârșit, să se odihnească.

Oprește-te o clipă. Știu că e greu, dar oprește-te din alergarea după oameni, după prieteni, după gânduri și proiecții, după muncă și dorința neostoită de „mai mult”. Nu negăm nevoia de evoluție, profesională sau personală, dar uneori e nevoie de pauză — una fizică, emoțională și sufletească.

Pentru că, în mod natural, corpul nostru — acest liant fragil între trecut, prezent și viitor — se uzează încet, până când începe să strige. Când ajunge în punctul de epuizare, nu mai suntem fluturi, ci pansamente temporare pentru propriile răni: răni făcute de oameni dragi sau străini, de situații, de tăceri. Răni care dor în tăcere, dar continuă să sângereze prin amintiri.

În tot acest automatism al vieții, ajungem să fim suflete în cutii, purtătoare de sensuri străine. Ne grăbim dintr-un loc în altul fără să ne întrebăm: unde mă duce, de fapt, sufletul meu? Ce caut? Ce las în urma mea?

Când vom înțelege că viața este scurtă, poate vom învăța să o trăim mai conștient. Avem timp. Avem suflet. Și, mai presus de toate, avem darul divin al iertării și al iubirii. Iar tu, om simplu și minunat, îți împarți timpul fără să-ți dai seama că, la sfârșitul zilei, esența nu este că ai bifat încă o zi, ci că poți spune „mulțumesc”. Că ai existat, ai simțit, ai construit, ai iubit.

Abonează-te la Psychologies și primește revista direct acasă — un ritual de lectură pentru minte și suflet.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top