“Dacă îl iubesc destul, se va schimba…”

De la gândirea magică din copilărie la dinamica relațiilor cu bărbați narcisici

Frecvent, în sesiunile mele de coaching, aud întrebarea: „Cum pot să-l fac să se schimbe?” De obicei, vine de la femei implicate în relații dificile, dezechilibrate, adesea marcate de confuzie, distanță emoțională și un joc constant între apropiere intensă și retragere. Ele nu întreabă din slăbiciune, ci dintr-o formă profundă de speranță – una care, de cele mai multe ori, își are rădăcinile în copilărie.

Această speranță nu este întâmplătoare. Este o formă de gândire care se construiește devreme, când copilul învață că iubirea trebuie câștigată, că dacă va fi suficient de bun, atent, liniștit va primi iubire. Poartă numele de gândire magică și este un mecanism de supraviețuire afectivă specific copilului care nu se simte în siguranță emoțional. Problema apare atunci când acest tip de gândire persistă și în viața adultă, mai ales în relațiile de cuplu.

Gândirea magică în relațiile toxice

În relațiile marcate de suferință și dezechilibru emoțional, gândirea magică poate deveni un tipar periculos: femeia crede că, prin iubirea ei, prin înțelegere, răbdare sau sacrificiu, poate schimba comportamentul partenerului. În mod special, atunci când bărbatul are trăsături narcisice, acest mecanism se activează cu forță. În primele etape ale relației, bărbatul oferă exact ce lipsea: validare, atenție, prezență, adorație. Se creează senzația că, în sfârșit, cineva o vede și o alege complet.

Dar această conexiune inițială intensă este urmată de o retragere bruscă, de tăceri, de răceală, de manipulări subtile sau chiar de dispreț. Femeia ajunge să se simtă vinovată, confuză, neînsemnată, dar păstrează vie speranța că, dacă ar fi altfel – mai calmă, mai atentă, mai puțin critică –, lucrurile s-ar schimba. Este fix același mecanism din copilărie: „dacă eu mă schimb, el va deveni un om diferit.”

De ce rămânem, chiar dacă știm că ne face rău?

Răspunsul este rar logic, dar este profund uman: pentru că acea relație activează o rană veche. Este o încercare inconștientă de a repara trecutul printr-o relație prezentă. Dacă reușesc să „vindec” acest bărbat, dacă reușesc să-l fac să mă iubească, atunci – într-un fel simbolic – îmi voi dovedi că merit iubirea pe care nu am primit-o atunci când aveam cea mai mare nevoie.

Din păcate, acest plan interior este sortit eșecului. Bărbații cu trăsături narcisice nu pot fi salvați prin iubire, pentru că nu funcționează în aceiași parametri afectivi. Nu vor relații în care să dăruiască reciprocitate, ci în care să primească validare, atenție și control. Oricât de mult ai dărui, nu va fi suficient pentru cineva care nu este dispus să își asume responsabilitatea pentru propria vindecare.

Femeia care încearcă să salveze

Rolul de salvatoare este adesea purtat cu mândrie de femei inteligente, empatice, sensibile. Ele au fost învățate că iubirea este despre sacrificiu, despre răbdare, despre a-l înțelege pe celălalt, chiar și când doare. Dar, în realitate, acest rol este distructiv, pentru că în spatele lui se ascunde un adevăr simplu: atunci când tu încerci să-l salvezi pe el, te pierzi pe tine.

Iubirea sănătoasă nu cere eforturi imposibile. Nu cere să devii mai puțin din cine ești, nu te obligă să trăiești într-o stare constantă de nesiguranță. O relație matură nu te face să te simți mică, insuficientă sau confuză. Dimpotrivă, te sprijină să crești, să respiri, să fii exact așa cum ești – și să fii iubită pentru asta.

Ce poți face când simți că nu mai poți?

Recuperarea începe cu adevăr. Nu neapărat cu acțiuni radicale, dar cu o asumare interioară: „Nu mai pot continua așa.” Din acel moment, totul se poate transforma. Ai voie să spui „nu”, ai voie să ieși din rolul de salvatoare, ai voie să te oprești din a mai spera că el se va transforma dacă tu mai aștepți puțin.

Iată câteva direcții care pot sprijini acest proces:

• Observă-ți tiparele relaționale, fără rușine, fără vinovăție. Ce parte din tine este atrasă de acest tip de relație?
• Începe să construiești granițe clare – nu ca pedeapsă, ci ca formă de protecție și auto-respect.
• Renunță la ideea că iubirea vindecă totul. Iubirea sănătoasă vindecă, da. Dar iubirea unilaterală, în relații dezechilibrate, doar consumă.
• Caută sprijin – fie în terapie, în coaching, fie într-un spațiu sigur în care să-ți spui povestea și să-ți înțelegi rănile.

Poate nu este ceea vrei să citesti dar este ceea ce ai nevoie să auzi:

Nu-l poți schimba pe celălalt. Nu poți iubi în locul lui, nu poți vindeca pentru el, nu poți construi o relație sănătoasă singură. Dar poți alege să te întorci către tine. Poți decide că durerea nu e prețul pe care ești dispusă să-l mai plătești pentru a primi fărâme de afecțiune.

Poți renunța la gândirea magică care ți-a fost de folos cândva, dar care azi te ține captivă într-un cerc de speranță și dezamăgire. Și poți începe să construiești o viață în care relațiile sunt surse de echilibru, nu de epuizare.

Pe lângă coaching individual, susțin ateliere, programe online și creez conținut pentru femeile care sunt gata să nu se mai piardă în relații, ci să se regăsească în ele.