Etapele noastre profesionale

La inceputul drumului profesional, varsta este cea care isi cere drepturile asupra placerilor si dorintelor, motiv pentru care o hotarare si ambitie nemasurate sunt ingrediente pe care le intalnim mai rar in randul tinerilor.

Cand simti ca timpul este in intregime la dispozitia ta si nu vrei sa ratezi momentele unei libertati pe care treptat o vei pierde in compromisuri, drumul devine alunecos. Prioritatile se vor amesteca, idealul va fi amanat in favoarea tergiversarilor, iar timpul va trece.

Avand in vedere competitia cu care avem de-a face in prezent pe piata muncii, evolutia tehnologiei si ritmul alert al schimbarilor, orice pas inapoi de pe drumul urmat te poate aseza mai aproape de coada candidatilor.

Este perioada energiei debordante, a intereselor multiple si a multi-tasking-urilor. Cu toate acestea, nu odata am intalnit persoane tinere cu un potential extraordinar, exploatat foarte putin spre… deloc.

Predispozitia personala spre lupta si reusita sau spre depresie si abandon isi va pune mereu amprenta asupra traseului urmat. Astfel, cineva cu o inteligenta peste medie si sanse mari de reusita se poate sabota intr-atat, incat sa nu realizeze nimic la nivel profesional.

„Bobi s-a pierdut pe drum, pur si simplu. Nici macar nu stim de ce a ajuns aici, dar cert este ca nu mai avem resurse sa il ajutam. Nu mai munceste de patru ani, singura lui preocupare este calculatorul, pe care se joaca, nu mai are nici macar prieteni.

A urmat Facultatea de Management, dar nu si-a dat licenta. Era foarte talentat la IT, dar nu a fost niciodata perseverent in ceea ce a facut. Dezinteresul sau fata de propria persoana este major.

Cu toate acestea, ne invinovateste pe noi, cei din familie, ca nu l-am ajutat. Da, nu avem o situatie materiala buna, dar asta sa fie problema? In curand implineste 39 de ani“, povesteste Ruxandra, invatatoare, despre fiul ei, un copil adeseori laudat pentru intelectul pe care il are.

Totusi, povestea despre capacitatea intelectuala pe care o avem si care, fara determinare, paleste in fata ambitiei puternice, secondata de un intelect moderat, este binecunoscuta deja.

Gandirea pe termen scurt

Exista, poate si momentul cand ajungem in situatia in care nu mai avem tot timpul la dispozitie, si zarurile au cam fost aruncate. Este o situatie trista, aceea in care lasam viata si ocaziile sa treaca pe langa noi, alegand mereu o placere imediata sau comoditatea.

Frustrarea ramane ingredientul de baza al existentei, amplificata de succesele altora de-o varsta cu noi sau de cei mai tineri, amintindu-ne de noi, odata.

Atitudinea gen „lasa-ma sa te las“ are efecte pe termen lung si este incompatibila cu demersurile necesare pentru obtinerea unei stabilitati profesionale.

Prioritatile unei asemenea tipologii sunt rezultatele imediate, placerile de moment si partea facila a vietii, cea lipsita de responsabilitati si planuri pe termen lung. Cel putin lipsita de planuri serioase privind cariera. A investi constant energie in acest aspect al vietii tine de structura persoanei, de motivatie si de nevoile reale, care, uneori, nu sunt cele afirmate.

Femei si barbati

„Am ratat cateva ocazii de a persevera in cariera pe care o urmam, din cauza remunerarii insuficiente, a rutinei, la care nu ma adaptez foarte bine si, ulterior, din cauza altor prioritati, precum familia. Am ales sa fiu mama si am decis ca e mai important sa imi dedic majoritatea timpului familiei, cariera ramanand in plan secund.

Acum muncesc pentru a putea sa contribui la stabilitatea financiara a familiei, nu neaparat pentru realizarea mea profesionala. Nu regret drumul ales, dar anumite decizii, cum ar fi cea de a renunta la anumite ambitii personale, le-as schimba daca as putea“, afirma Alina, 47 ani, profesoara.

Cu ceva timp in urma, o doamna psiholog, cu un nume respectat in bransa, s-a confesat cu sinceritate, spunandu-mi ca este imposibil sa ai si o familie sanatoasa, si o cariera de succes, ca femeie. Fie renunti la una, fie iti asumi esecurile ce vor urma, de-o parte sau de alta.

Practic, cele doua nu se exclud reciproc, dar, daca vorbim in termeni de performanta, meseria implica energie si dedicare pe care le furi de la propria familie. Reciproca este valabila. Un echilibru poate exista, dar cu limite.

In privinta barbatilor: intrucat rolul de parinte este adeseori preluat de mama, lor le revine responsabilitatea de a fi sprijinul financiar al familiei, intarindu-si astfel motivatia. Un barbat la 40 de ani poate fi un om cu cariera, chiar daca prezenta sa in viata familiei este redusa.

Chiar si atunci, exista acele cazuri in care el stie sa echilibreze balanta, oferind timp de calitate familiei sale, revansandu-se astfel pentru timpul dedicat afacerilor sau profesiei.

„La 45 de ani, pot spune ca deja am creat o dinamica a afacerilor pe care le am. Asta nu inseamna ca ele nu ma solicita in continuare foarte mult, dar exista un mecanism care functioneaza, iar rolul meu este de dirijor si de gestionar al unor noi oportunitati.

Imi place la fel de mult ceea ce fac, mai ales pentru ca eu am creat acest business, care s-a extins in timp. In privinta familiei, nu pot spune ca sunt prezent fizic foarte mult in mijlocul ei, dar nu sunt absent din viata copiilor mei, iar atunci cand sunt solicitat, imi stiu prioritatile.

In plus, am gasit mereu timp de petrecut alaturi de ei si activitati comune, care sa ne apropie. Da, acum, pentru ei muncesc si pentru linistea mea ulterioara. In egala masura, stiu ca mai am de explorat in acest domeniu si am, in continuare, un oarecare entuziasm“, se confeseaza Paul, antreprenor.