Confesiuni
Salutare! Incep aceasta poveste putin cam derutata caci ma simt singura in a-mi pune ideile in ordine, desi o am pe mama mea care imi da mai mereu sfaturi in ceea ce o intreb. Imi place sa cer parerea ei dar uneori ma simt putin cam incomada sa o intreb mereu acelasi lucruri si sa ma exteriorizez mereu, uneori prefer sa tin in mine… Desi sunt constienta ca nu fac bine…
Buna ziua. Numele meu este Raluca, am 28 ani, sunt din Iasi. In urma cu doi ani an inceput o frumoasa poveste de dragoste cu un baiat, Narcis. Desi el este cu doi ani mai mic ca mine acest lucru nu a contatat pentru noi. Am locuit impreuna la el acasa pana acum, a fost o relatie normala si cu certuri si cu momente frumoase.
Am o fetita de 4 ani care m-a intrebat de ce nu are bunica din partea mea. I-am povestit ca are, doar ca este undeva, acolo, sus si are grija de noi sa fim fericite. Reactia ei a fost : „Pai si atunci tu de ce nu esti fericita?”. N-am stiut cum sa reactionez, am ezitat putin si am intrebat-o de unde stie ea ca eu nu sunt fericita. Iar ea mea raspuns: „Pentru ca esti tot timpul obosita.”.
Realitate, fictiune – traim la granita dintre acestea doua, intr-un perpetuu borderline. Pe internet poti fi cine vrei, in orice caz mai altfel decat in realitate. Traim tot mai mult flexati asupra tastaturii, ne virtualizam tot mai tare?
Te urasc: deloc! Dar niciodata putin de ajuns pentru ca „deloc” e inca prea mult! Vreau bratele tale in jurul meu, dar niciodata nu imi vor ajunge, nici daca m-ai imbratisa mereu!
Sa zburam ca fluturii si sa ne bucuram de efemer, Sa plangem de fericire, iar lacrimile sa ude trandafirii Doamne, Doamne cat de frumos au inflorit ! Sa stam sub lumina cerului de Azi, niciodata in umbra zilei de Ieri si sa plutim intr-un suflu de vant catre Maine.
Am fost casatorita in Romania. Am doua fetite care sunt tot ce am mai de pret pe lume, dar soarta a vrut sa nu ma pot bucura de zambetul lor in fiecare zi, deoarece in 2001 am hotarit sa plec in necunoscut fiind fortata de lipsuri si neinpliniri.
Am realizat niste lucruri azi.Cu putin ajutor, ce-i drept. Increderea de sine nu pica niciodata din inertie sau din cauza persoanei care o detine. Pica din cauza persoanelor din jur si a lipsei de feedback pe care o ai.
M-am hotarat sa-mi scriu povestea vietii pentru a mai descarca o parte din vina si regretele enorme ce ma apasa acum, la varsta de 32 de ani. Chiar daca unele femei, la aceasta varsta, abia isi incep viata, isi intemeiaza o familie sau se indragostesc cu adevarat, eu sunt deja batrana, mai batrana decat isi poate imagina oricine imi priveste doar exteriorul…
Cu trecerea anilor, am observat ca frumusetea, ca si fericirea este frecventa, dar depinde numai de noi sa ne aflam in imbratisarea ei. Frumusetea se poarta. ….frumustea naturala, frumusetea prefabricata, orice tip de frumusete. Societatea in care traim indeamna catre o modelare continua a frumusetii.
M-am indragostetit de un barbat cu 15 ani mai mare ca mine. Eram o liceanca frumoasa, iar el un profesor non-conformist. Ne-am intalnit inainte de ziua lui de nastere si am vorbit ore-n sir despre viata. Aveam aceleasi idei, ne placeau aceleasi carti, intalnisem amandoi un suflet pereche, la fel, dar diferit.
Exista in aceasta intreaga lume doi ochi negri, profunzi si oblici. Nu sint decit doi. Ce ciudat! Sint alti ochi mai frumosi, mai negri, mai profunzi. Dar toti acestia nu ma privesc.
Asa pe zi ce trecea prietenia noastra se construia si se consolida in timp ce din partea apropiatilor nostrii, familii si chiar prieteni, incepusem sa avem reprosuri si probleme. Asa au trecut 4 ani. In toamna lui 1998 ne-am luat inima in dinti si ne-am mutat impreuna, cu chirie, departe de ceilalti, si chiar impotriva vointei acestora.
Azi… Am trecut intr-o etapa in care am inteles ca razboaiele interioare nu se dau decat pentru cauze marete si am incheiat armistitiu cu sufletul meu, alegand sa dau trecutului ce e al trecutului, nu inainte insa de a trage invatamintele de rigoare.
Rareori imi amintesc anii Ceilalti, cei a caror valtoare o resimt si astazi, dar care si-au pierdut continutul datorita trecerii timpului, ramanand doar niste contururi, cateodata luand chip de fantasme. In orice caz, acei ani au fost de departe cei mai buni din viata mea.
Odata cu inceputul liceului am hotarat sa ma schimb, dar din pacate fara sa-mi dau seama m-am schimbat in rau, ajunsesem asa cum am jurat ca nu voi fi niciodata: m-am apucat de fumat, droguri, bautura, am ramas corigenta la mai multe materii si media la purtare scazuta. In tot acest timp nu am mai pus suflet pentru nimeni.
