Fundația Dacia pentru România: câți copii sunt considerați „slabi la învățătură”, când de fapt le lipsește doar sprijinul potrivit

În multe școli din România, un copil care nu ține pasul primește repede o etichetă: „slab la învățătură” sau, formal, „elev cu cerințe educaționale speciale”. În realitate, cei mai mulți dintre acești copii au acumulat, an după an, lacune pe care nimeni nu le-a observat și remediat. Au fost avansați dintr-o clasă în alta fără să știe să scrie, să citească sau să facă un calcul simplu, până când eșecul a ajuns să facă parte din felul în care se privesc pe ei înșiși. Nu le lipsește inteligența, nici potențialul, ci sprijinul potrivit, la momentul potrivit.

Din 2023, Legea educației 198/2023 prevede că fiecare școală trebuie să pună la dispoziție un spațiu dedicat pentru copiii cu nevoi speciale, în care aceștia să lucreze suplimentar cu specialiști. Pe hârtie, cadrul acesta există. În practică, aceste spații și echipe multidisciplinare întârzie să apară în școlile publice, iar copiii care ar avea cea mai mare nevoie de sprijin rămân, în continuare, pe loc.

Prin programul de granturi „Mobilitatea contează”, Fundația Dacia pentru România a susținut proiectul „Educație remedială pentru copii din mici comunități din Ilfov”, implementat de Asociația The Story of Autism, și a transformat o prevedere rămasă pe hârtie într-un model funcțional, testat direct în școli.

„Un copil etichetat drept «slab la învățătură» nu are nevoie de încă o etichetă, ci de cineva care să creadă în potențialul lui și să-l ajute să îl deblocheze. Despre asta este mobilitatea socială”, spune Cătălina Murariu, Director Executiv Fundația Dacia pentru România.

Copiii pe care sistemul doar îi trece clasa

În 2024, echipa The Story of Autism a derulat în mai multe sate din Ilfov un proiect pentru copiii cu cerințe educaționale speciale (CES). Deși se așteptau să lucreze cu 71 de copii cu CES, realitatea a fost cu totul alta. Aproape toți copiii înscriși în program erau tipici, sănătoși clinic, dar cu nevoi uriașe de educație remedială.

„Copiii ajunseseră în clasa a patra, a cincea, a șasea fără să știe să scrie și să citească, nu pentru că nu ar fi putut, ci pentru că nimeni nu se ocupase de ei remedial. Ne-am dat seama rapid că majoritatea acestor copii nu au nevoie de certificate CES, ci de sprijin la lecții, educație remedială serioasă și educație emoțională. Mulți sunt foarte nesiguri pe ei din cauză că se plasează mereu ultimii în clasele lor. În câteva luni de proiect am făcut progrese enorme, de la citire, înțelegerea textului la operare cu informații simple”, povestește Alexandra Dreghiciu, Președinte Asociația The Story of Autism.

În spatele decalajelor se ascunde, de cele mai multe ori, un context de viață dificil. O bună parte dintre acești copii proveneau din familii vulnerabile, cu unul sau ambii părinți plecați în străinătate, divorțați sau absenți, fiind crescuți de bunici ori de alte rude. Mulți nu primesc acasă nici sprijinul emoțional, nici resursele de bază de care au nevoie, iar școala devine, pentru ei, un loc asociat cu eșecul și cu rușinea, nu cu siguranța.

Ajutor la îndemână, în interiorul școlii

Răspunsul a fost unul concret și aliniat la ceea ce de altfel prevede și legea: cabinete de sprijin amenajate chiar în interiorul școlilor. Timp de douăsprezece luni, în opt școli din județul Ilfov, din Otopeni și sate precum Corbeanca, Tamași, Ghermănești, Grădiștea, Balotești, doi terapeuți au susținut aproximativ 1.000 de ore de educație remedială și dezvoltare emoțională pentru 156 de elevi, de la clasa pregătitoare până la clasa a VIII-a. Au lucrat în grupuri mici, în ritmul fiecărui copil, pornind de la o evaluare inițială a nivelului real.

Metodele au fost gândite astfel încât elevii să poată experimenta succesul, chiar și în pași mici. Sarcinile complexe au fost descompuse în etape accesibile, s-au folosit învățarea ghidată și metode adaptate stilului fiecăruia, de la exerciții de citit și scris până la „piramida învățării” pentru discipline ca istoria. Elevii din clasele a V-a, a VI-a și a VII-a au lucrat împreună cu cei de clasa a VIII-a, într-o formulă de învățare între colegi care a redus teama de performanță. Iar pentru cei din anii terminali au fost organizate sesiuni de pregătire pentru Evaluarea Națională, adaptate până la nivelul alfabetizării funcționale.

„Am observat că, pe parcursul proiectului, copiii au început să se raporteze diferit la școală și la propriile lor capacități. Au devenit mai deschiși, mai implicați și mai încrezători, inclusiv în situațiile în care înainte preferau să nu participe de teama de a greși. Pentru noi, ca profesori, acest tip de intervenție este foarte important, deoarece completează activitatea de la clasă și oferă fiecărui copil sprijinul de care are nevoie pentru a progresa în ritmul său”, povestește Adriana Stolnicu, profesor învățător pentru învățământul primar la Liceul Teoretic Ioan Petruș.

O școală care oferă întâi siguranță emoțională, apoi face lecții

Pentru mulți dintre copii, recuperarea academică nu poate începe înainte de a se simți în siguranță. Așa că în prima parte a proiectului, echipa s-a concentrat pe componenta emoțională, prin activități și jocuri structurate care i-au ajutat pe elevi să își recunoască și să își exprime emoțiile și să construiască o relație de încredere cu adulții de lângă ei. Abia după ce s-au stabilizat emoțional, intervenția s-a extins treptat către partea academică. Organizarea în grupuri a avut un rol neașteptat de important: copiii au început să lege prietenii, să comunice deschis și să se simtă parte dintr-un colectiv în care nu erau judecați.

„Îmi place să vin aici pentru că mă simt înțeles și pot să învăț în ritmul meu. Am început să am mai multă încredere în mine și să nu mai spun de la început că nu pot”, povestește unul dintre elevii de la Liceul Teoretic Ioan Petruș.

20 dintre acești copii se aflau în vulnerabilitate severă, unii fiind abandonați de mamă. La început, refuzau pur și simplu să vorbească, ca formă de protecție după experiențe dureroase. Cu ei, progresul a fost lent, dar real: era al doilea an în care echipa lucra cu acești copii, iar abia acum au apărut primele semne de deschidere.

Schimbarea s-a văzut, treptat, la tot mai mulți dintre copii. Peste 70% au dat semne clare de evoluție: mai multă încredere în sine, participare la ore și curajul de a încerca, în loc să evite. Cel mai important, au început să înțeleagă că pot învăța, dacă primesc sprijinul potrivit.

„La finalul unui proiect, o fată a spus că ar vrea „să o ia pe terapeută în buzunar” ca să o aibă cu ea la ore. Pentru noi, asta definește siguranța pe care vrem să o aducem înăuntrul școlii”, mai spune Alexandra Dreghiciu, Președinte Asociația The Story of Autism.

Un model care ar putea ajuta toată țara

Proiectul a validat, de fapt, un model de intervenție scalabil în școli. A arătat că peste 90% dintre copii nu aveau nevoie de intervenții clinice, ci de educație remedială adaptată și sprijin emoțional constant. Este un model care poate fi prezentat inspectoratelor, centrelor de resurse și Ministerului Educației ca o cale practică de a pune în aplicare prevederile noii legi, în orice școală din țară.

Schimbarea s-a văzut și în jurul copiilor. Cadrele didactice au devenit mai implicate, iar o parte dintre părinți au început să ceară sprijin, lucru care nu se întâmpla înainte. Elevii de gimnaziu au participat la un atelier în care au fost încurajați să își construiască propriul ONG și să dezvolte idei de campanii de strângere de fonduri. Au învățat că platforme precum TikTok pot fi folosite și pentru a mobiliza o comunitate în jurul unei cauze.

Când „Mobilitatea contează”, România se mișcă!

Fundația Dacia pentru România (FDpR), organizație non-profit având ca scop să contribuie la o Românie care își recunoaște și valorifică potențialul uman, lansată în aprilie 2025, sprijină 35 de ONG-uri, timp de un an, în cadrul programului de granturi „Mobilitatea contează”, pentru a înlătura bariere de mobilitate fizică și socială în calea a trei tipuri de acces: la educație, la piața muncii și la cultură. Valoarea totală a granturilor este de 1 milion de euro, pentru 13.544 beneficiari la nivel național, în primul apel de finanțare.

Mesajul Programului „Mobilitatea contează” este amplificat prin campania națională „România se mișcă”, prin care Fundația Dacia pentru România își propune să crească gradul de conștientizare publică asupra mobilității fizice și sociale ca o necesitate pentru a construi un viitor, nu ca un privilegiu.