În colecția de miniaturi folosită în terapia Sandplay există o categorie de obiecte pe care terapeuții învață, în timp, să le privească cu o atenție aparte: figurinele reprezentând hrana.

O pâine, un bol cu fructe, o ceașcă de ceai, o prăjitură, o masă festivă, cineva care gătește sau cineva care oferă de mâncare.

La prima vedere, par detalii obișnuite.

În realitate, atunci când mâncarea apare într-o scenă Sandplay, ea anunță adesea un moment important al procesului terapeutic. Este unul dintre acele simboluri care spun, fără cuvinte, că psihicul încearcă să hrănească ceva ce este pe cale să se nască, să crească sau să se vindece.

În limbajul simbolurilor, hrana înseamnă mult mai mult decât aliment.

Ea înseamnă viață.

Prima experiență a hrănirii

Primul nostru contact cu lumea nu este prin cuvinte.

Este prin experiența de a fi ținuți în brațe, hrăniți, liniștiți și protejați.

Bebelușul nu primește doar lapte. Primește o experiență completă de reglare: căldura corpului mamei, ritmul respirației, privirea, vocea și sentimentul că cineva îi răspunde atunci când are nevoie.

În psihologia analitică, toate aceste experiențe sunt reunite simbolic în arhetipul Marii Mame.

Marea Mamă nu este mama biologică și nici imaginea unei mame perfecte. Ea este funcția psihică ce face posibilă viața: cea care hrănește, conține, protejează, oferă siguranță și creează spațiul în care dezvoltarea poate avea loc.

Ori de câte ori psihicul are nevoie să crească, va caută această funcție. Uneori în relațiile apropiate. Alteori în natură. În creație. În spiritualitate. Sau în relația terapeutică.

 

Când apare mâncarea în lădița cu nisip

În Sandplay ne spunem adesea: „Dacă apare mâncarea într-o scenă, oprește-te și privește cu atenție creatia pacientului tau.”

Pentru că rareori este întâmplător.

Ce parte a psihicului are nevoie de hrană? Ce aspect al personalității are nevoie de energie pentru a continua să se dezvolte? Poate că o nouă atitudine începe să se contureze. Poate că o calitate uitată își găsește, în sfârșit, locul în conștiință. Poate că o parte vulnerabilă, exilată ani întregi, îndrăznește să revină. Sau poate că relația terapeutică a devenit suficient de sigură pentru ca psihicul să permită apropierea de propriile răni. 

În toate aceste situații, simbolul hranei vorbește despre același lucru: există ceva viu care are nevoie să fie susținut.

Cine hrănește și cine primește?

Atunci când privim o scenă Sandplay, nu observăm doar faptul că există mâncare.

Privim întreaga relație creată în jurul ei. Cine gătește? Cine oferă? Cine primește? Hrana este împărțită sau ascunsă? Există suficient pentru toată lumea? Masa este caldă și primitoare sau rece și abandonată? Lipsește complet hrana?

Toate aceste imagini descriu felul în care persoana trăiește experiența hrănirii psihice.

Pentru că, simbolic, hrănirea nu înseamnă doar a primi calorii. Înseamnă a primi atenție. A primi timp. A primi prezență. A primi iubire.

Mâncatul emoțional – când corpul încearcă să aline ceea ce sufletul nu poate spune

Privit astfel, mâncatul emoțional capătă o altă semnificație.

Nu mai este doar un comportament care trebuie controlat.

Poate deveni încercarea psihicului de a activa funcția hrănitoare a Marii Mame atunci când aceasta nu este suficient disponibilă în viața persoanei.

O bucată de ciocolată calmează. O masă bogată liniștește pentru câteva momente.

Mâncatul compulsiv produce, pentru scurt timp, senzația de plin.

Însă ceea ce încearcă să umple nu este stomacul.

Este adesea un gol relațional. Este lipsa unei experiențe de siguranță. Este oboseala de a purta singur prea multe. Este nevoia de a fi conținut.

Corpul încearcă să ofere ceea ce psihicul nu găsește în altă parte.

De aceea, simpla luptă cu simptomul rareori rezolvă problema.

Dacă nu înțelegem ce încearcă să hrănească acel comportament, psihicul va căuta o altă formă prin care să exprime aceeași nevoie.

Creșterea are nevoie de hrană

In procesul terapeutic, atunci când oamenii cresc psihic au nevoie de mai multă susținere. Nu mai puțină!

Orice transformare consumă energie. O despărțire. Nașterea unui copil. Schimbarea profesiei. Boala. Vindecarea unei traume. Toate cer resurse.

În astfel de momente, simbolul hranei apare frecvent în Sandplay.

Ca și cum psihicul ar spune: „Nu grăbi transformarea. Hrănește-o.”

Această hrană poate veni printr-o relație suficient de sigură, prin prieteni, prin comunitate, prin creativitate, prin odihnă, prin natură sau prin relația terapeutică.

Toate acestea sunt expresii ale funcției Marii Mame.

Dincolo de mâncare

Poate că întrebarea cea mai importantă nu este: „De ce mănânc atunci când sunt trist?” Ci: „Ce parte din mine are nevoie, de fapt, să fie hrănită?”

Poate in trecutul meu nu am cunoscut suficientă siguranță, exact ceea ce as avea acum nevoie pentru perioada prin care trec? Poate este creativitatea care a fost prea mult timp sacrificată? Poate este curajul de a deveni cine suntem?

În Sandplay, hrana ne amintește că dezvoltarea psihică nu este posibilă fără relații care hrănesc viața.

Iar arhetipul Marii Mame ne spune că fiecare dintre noi poartă în interior posibilitatea de a cultiva această funcție: de a deveni, treptat, un spațiu în care propriul suflet poate fi primit, susținut și hrănit.

Adevarata stare de bine începe atunci când nu mai încercăm doar să umplem golul, ci începem să descoperim ce anume îi lipsește sufletului pentru a se simți viu si sa lucram in aceasta directie.