Spirala sacrificiului. Prizoniere sau arhitecte ale propriului destin?
Personaje adesea percepute secundare într-un tablou social impregnat de norme rigide, stereotipuri și prejudecăți, pentru femei, navigarea prin viață și carieră încă rămâne o provocare destul de dificilă. Chiar dacă peisajul s-a schimbat și orizonturile s-au lărgit, traseul lor încă este presărat cu trepte abrupte, stânci alunecoase și intersecții complicate.
Da, privind retrospectiv, recunoaștem: transformările au fost semnificative! Dar mai sunt lupte de dus, mentalități și comportamente de modelat, preconcepții de demontat. Egalitatea de gen este, în esență, o călătorie continuă, în care contribuția fiecărei femei, fiecărei generații este importantă, mai ales că dincolo de linia orizontului se întrevăd în permanență noi și noi provocări.
”Există o spirală a sacrificiului feminin care traversează istoria”, spune Roxana Dumitrache, feministă și activistă pentru drepturile omului. O spirală din care, crede ea, generațiile viitoare ar trebui să se desprindă. De aceea i se pare esențial ca noi, acum, să depunem toate eforturile posibile, să facem toate demersurile necesare pentru a ne asigura că fiicele noastre se eliberează din captivitatea obiceiurilor și prejudecăților, având astfel libertatea deplină de a-și modela propriul destin.
Roxana Dumitrache a studiat științele politice la London School of Economics and Political Science și la SNSPA București. A condus, vreme de un an, misiunea Institutului Cultural Român de la Londra. A lucrat la Comisia Europeană pe politici care prioritizează egalitatea de gen, echitatea socială, incluziunea socială, precum și în comunicare politică. De 8 ani este coordonator de programe culturale la ICR.
Scrie și are apariții constante în spațiul public pe teme feministe (reprezentarea femeilor în politică, diplomație sau în business, canoane estetice, educație, inegalitatea de gen, discriminare). Urmează un doctorat în epistemologie feministă și este câștigătoarea premiului de debut al editurii Polirom. Curatoriază proiecte de artă independente.
O voce care rupe vraja
Pe Roxana am descoperit-o într-o vreme în care cercetam intens femeia lider și evoluția leadershipului, concentrându-mă pe acea imperativă nevoie de schimbare în atitudine și abordare, pe dorința crescândă a mediului de business de a insufla actului de conducere mai multe tușe feminine. Am descoperit o voce distinctă, care reușea de fiecare dată să imprime un altfel de ritm și sens discuțiilor, o opinie clară, ce surprindea prin excepționalul echilibru între sensibilitate, forță interioară și curajul de a destrăma iluzii, de a spune adevăruri, inclusiv incomode, crunte ori dureroase. Un stil direct și autentic de exprimare în care fiecare cuvânt era ales cu grijă și încărcat cu semnificații.
Așadar, astăzi, nu o să vă ofer o poveste, ci vă propun un dialog. Vom coborî de pe tocuri, vom renunța la mănuși și vom vorbi franc despre femeia secolului XXI, despre modul în care își conturează și percepe propria identitate, dar și cum această identitate este oglindită și interpretată de societate. De asemenea, ne vom apleca și asupra felului în care femeilor le sunt atribuite sau își asumă diverse roluri, subliniind nuanțele acestei lupte (doar aparent delicate și tăcute) pentru egalitatea de gen. O discuție pe care o vom plasa în cadrul favorabil al secolului și părții de lume în care trăim, deci într-o perioadă, o țară și un continent unde politicile sociale recunosc și legitimează egalitatea între sexe.
Citește articolul integral pe Revista Cariere
Autor Cati Lupașcu
