Anxietatea la pacientele diagnosticate cu cancer

O tulburare de natură psihologică, des întâlnită la pacientele cu diagnosticul de cancer este anxietatea.

Anxietatea însă nu se manifestă întotdeauna direct, ea poate apărea sub forma unor simptome psihologice marcate, găsindu-şi expresia în irascibilitate, instabilitate, refuzul tratamentului, insomnie, acuze somatice.

La bolnava de cancer, anxietatea poate fi acută şi este cauzată de simptomele bolii şi de tratament sau cronică, adică poate preexista dinaintea diagnosticului de cancer şi este exacerbată de boala actuală.

Anxietatea acută apare în anumite circumstanţe:

• în timp ce se aşteaptă diagnosticul;
• când se aşteaptă procedurile şi testele de confirmare a diagnosticului (puncţie lombară, biopsie, examen histopatologic);
• înainte de tratamente majore (chirurgie, chimioterapie, radioterapie);
• când se aşteaptă rezultatele testelor;
• odată cu schimbarea tratamentului;
• după ce se învaţă că poate exista recidive;
• la aniversarea bolii etc.

Durerea, hipoxia, tulburările endocrine, retragerea unor medicamente sau a medicaţiei pot produce, de asemenea, simptome de anxietate. Starea de anxietate cronică poate cauza probleme în timpul bolii ca atare, incluzând tulburări de anxietate generalizată, simple fobii (claustrofobia din timpul diagnosticului – tomografie computerizată), teamă de înţepături de ace, panică provocată de evenimente stresante.

Anxietatea diferă de teama propriu-zisă, aceasta din urmă are un obiect precis, care o declanşează şi o întreţine.

Pacientele  cu cancer au temeri comune, denumite în practica medicală „cei 6 D”:

• drum spre moarte;
• dependenţă de familie, soţ/soţie, doctor, personal de îngrijire;
• desfigurare, schimbare în imaginea corporală şi în imaginea de sine; pierderea sau schimbarea în funcţia sexuală;
• deprecierea capacităţii de a avea succes în muncă, şcoală sau activităţi libere;
• distrugerea (întreruperea) relaţiilor personale;
• disconfort sau durere în stadiile terminale ale bolii.

Abilitatea pacientului de a face faţă acestor temeri depinde de echipa medicală, de ajutorul psihologic şi de aspectele sociale, incluzând următoarele:

• boala în sine (localizare, simptome, aspecte clinice, tipul de tratament necesar);
• nivelul anterior psihologic şi social, în special cel dinaintea bolii;
• ameninţarea că boala pune în pericol atingerea ţintelor şi scopurilor specifice vârstei;
• atitudini culturale şi religioase;
• prezenţa unei persoane suportive emoţional în apropierea pacientului;
• potenţialul pe care îl are pacientul în ceea ce priveşte refacerea fizică şi psihică;
• personalitatea pacientului şi modul în care acesta face faţă situaţiilor grele.

Concluzie:

Cancerul înseamnă adesea pentru pacient ca şi pentru rude un mister şi o pedeapsă din cauza durerilor pe care le provoacă şi are o natură insidioasă, implicând inevitabil moartea. Există tendinţa periculoasă ca pacienţii să devină izolaţi, chiar stigmatizaţi, în loc să primească ajutorul şi atenţia cuvenite.

BIBLIOGRAFIE

1.Andrews, G., Creamer, M., Crino, R., Hunt, C., Lamoe, L., Page, A. (2007), Psihoterapia tulburărilor anxioase. Ghid practic pentru terapeuţi şi pacienţi, Editura Polirom, Iaşi

2,Ghilezan,N. (1992), Oncologie generală, Editura Medicală, Bucureşti.