Stimularea armonioasă favorizează dezvoltarea creierului
În ultimii zece ani educația la nivel de învățământ primar și preșolar a suferit modificari majore iar la nivel de integrare și programe adaptate în ceea ce privește copiii neurodivergenți afirm că în sfârsit ne putem adresa tuturor copiilor/parinților cu solutii și metode inovative care duc la progresul și dezvoltarea corectă a micilor învățăcei. Resursa de integrare pe toate ariile de dezvoltare a copiilor este jocul. Modalitatea prin care copilul face achiziții cel mai bine este să învețe zâmbind iar terapia prin joc pentru copiii neurodivergenți se desfășoară unu la unu în funcție de necesitățile acestora pe palierele de dezvoltare. Așa se întâmplă lucrurile în Centrul ASPERA, iar terapia prin joc este principala activitate a copiilor.
Mai jos am să relatez puțin despre ceea ce înseamnă o altfel de abordare, educație- educația făcută prin joc și cu blândețe.
Terapia prin joc sau terapia Floortime este terapia bazată pe dezvoltare, diferențe individuale și pe relații, o abordare terapeutică unică în România care vizează toate ariile de stimulare și dezvoltare ale copilului neurodivergent.
Atunci când copilul este reglat emoțional, el este calm dar alert. Un copil cu un reglaj emoțional exacerbat, hiperactiv, s-ar putea „cățăra pe pereți”, în vreme ce un copil cu un reglaj emoțional prea scăzut, ar putea sta retras și apatic. Un copil reglat emoțional este pregătit pentru a învăța. Când un copil este implicat, are o sclipire, o scânteie în ochi și începe a împărtăși bucuria cu ceilalți… Joaca. Dezvoltarea aceastei capacități cruciale le permite copiilor să devină interesați de partenerii lor de comunicare și să se conecteze cu aceștia. Când un copil comunică cu intenție, el deschide și închide cicluri de comunicare. În această fază, copiii pot participa în mod activ și pot realiza până la 10 „schimburi de mingi”, pase de interacțiune, de la o persoană către cealaltă, fie prin comunicare verbală, fie non-verbală. Un copil cu abilități incipiente în comunicarea complexă începe să participe în mod susținut la interacțiuni de la o persoană la cealaltă, cu un flux continuu mai mare de 50 de cicluri de comunicare. Când un copil se implică în interacțiuni sub formă de joc, care presupun și folosirea imaginației, acesta începe a-și imagina și verbaliza și alte lucruri decât cele din realitatea concretă, pe care o au în fața lor. Un copil care gândește logic, face conexiuni pentru a-și explica lumea din jurul său. Acesta dobândește o mai bună conștientizare a sinelui, dezvoltând o curiozitate sporită și o empatie mai profundă față de alte persoane. Cateva aspecte pe care le urmărim și le încurajăm în procesul de recuperare sunt relevante și de urmat în ceea ce privește copiii neurodivergenți.
A urmări copiii nu înseamnă că „îi lăsăm să facă orice își doresc ei“, ci înseamnă să observăm ceea ce ei constată, să stabilim limite sigure, să le împărtășim bucuria jucandu-ne, să conștientizăm nevoile lor, să le respectăm opiniile și să îi încurajăm, să le dăm putere în a ne juca ÎMPREUNĂ. Ne alăturăm copilului, la nivelul său de dezvoltare, în functie de capacitatea sa și construim pe interesele sale naturale, firești. Prin intermediul propriilor noastre sentimente afective și acțiuni, ademenim copilul să se implice alături de noi/terapeuți (urmărind să scoatem la suprafață acea sclipire de bucurie din ochii copilului). Învățăm zambind.
Deschidem și închidem cicluri de comunicare (de ex. clădim/dezvoltăm pe interesul copilului, iar apoi, la schimb, inspirăm copilul să dezvolte pe ceea ce am spus sau am făcut împreună). Am creat un mediu de joacă cu jucării zornăitoare, mingiuțe, păpuși, figurine eroi de acțiune, mașini, camioane, trasee, etc. care vor reprezenta un vehicul pentru interesele firești/naturale ale copilului și vor facilita deschiderea și închiderea ciclurilor de comunicare (spre exemplu, unii copii se descurcă mai bine doar cu câteva jucării atent selecționate, pe când alții interacționează mai mult și mai bine dacă au mai multe jucării în jurul lor). Jocurile mult prea structurate diminuează interacțiunea creativă.
Am extins ciclurile de comunicare. Interacționăm în mod constructiv, pentru a ajuta copilul să își atingă obiectivele (de exemplu, ridicam în sus camionul pe care copilul și-l dorește, pentru ca acesta să se întindă după el și să îl apuce).Interacționam în mod jucăuș, dar totodată obstructiv, dacă este nevoie (atunci când copilul evită interacționarea, ne interpunem între copil și ceea ce își dorește acesta să facă pentru a încuraja interacțiunea cu persoana- spre exemplu ascundem mașinuța copilului în mâna, astfel încât acesta să fie nevoit să o caute, ridicăm un gard cu mâinile noastre în jurul copilului, astfel încât acesta să trebuiască să se aplece să se strecoare pe dedesubt, să ne împingă mâinile în sus sau să spună “vreau să ies de aici“, pentru a se putea mișca din nou în voie în mediul în care se face integrarea/conectarea, învățarea.
Mai jos atașez o piramidă care poate exemplifica și care derivă din munca noastră și a terapiei prin joc, care evidențiază etapele care îi fac pe copii să fie prezenți și conectați în funcție de nevoile fiecăruia.
Este esențial să ne îndreptăm către nevoie si împlinirea ei. Acest aspect duce la armonie și favorizează în același timp dezvoltarea creierului.
