Ada & Tony Galeș: MASTERCLASS-ul de FERICIRE

Mamă și fiică, dar și două prietene extrem de apropiate, cu o relație de comunicare la care mulți râvnesc, Ada și Tony Galeș și-au unit anii de studiu, de informații în direcția dezvoltării personale, de lucru cu oamenii, într-un masterclass care vorbește pe limba tuturor despre fericire. Mai concret, despre cum o antrenăm, despre cum putem fi mai bine cu noi chiar și când nu ne e ușor, într-un dialog efervescent, amuzant, care conține și multe exerciții practice. ”Ada este cel mai bun ghid al acestui masterclass. Modul în care reușește să deschidă subiecte și să pună cele mai bune întrebări face din tot cursul acesta o ocazie minunată de a povesti despre subiecte esențiale într-o manieră amuzantă și antrenantă”, spune Tony Galeș.

Descoperim împreună, într-un interviu la dublu, cum se antrenează fericirea și ce putem face concret chiar și atunci când simțim că suntem depășiți de situații.

De unde și de când a încolțit ideea unui curs făcut împreună? A venit ea după participarea la America Express?

Tony: De la momentul la care am pornit blogul, dorința mea a fost să vorbesc cu onestitate despre lucruri care ar putea determina tinerele femei, în special pe Ada și prietenele ei, să devină puțin mai bine și puțin mai repede bine cu ele însele, decât generația mea de femei. Cred că asta a fost și dorința mamelor noastre, mai înainte de ele sunt sigură că și bunicile noastre tot ceva de genul acesta au avut în vedere. Ca mame, ne punem amprenta pe ceea ce transmitem următoarelor generații. Poate că viețile mamelor noastre și greutățile lor n-au fost tocmai un exemplu, dar iubirea pe care ne-au insuflat-o ne-ar putea călăuzi.

Poate că rezultatul vieții ar fi mai împlinitor dacă am căuta mai mult să facem ceea ce contează cu adevărat pentru noi și pentru cei din jur, dacă am căuta să aflăm ce e binele și cum îl putem răspândi în lume. Ada mi-a fost învățătoare în parcursul devenirii mele. Eu mă consideram realistă și pragmatică, dar am descoperit o mulțime de adevăruri simple pe măsură ce creșteam alături de ea. Aveam doar 21 de ani când am devenit mamă.

Ada este cel mai bun ghid al acestui masterclass. Modul în care reușește să deschidă subiecte și să pună cele mai bune întrebări face din tot cursul acesta o ocazie minunată de a povesti despre subiecte esențiale într-o manieră amuzantă și antrenantă.

Ada: De când eram în liceu, iar prietenii mele îmi lăudau relația cu mama, apoi mai târziu, la facultate, sau chiar în anii de după, când oamenii îmi spuneau că le-ar plăcea să aibă pe cineva apropiat cum e Tony, le ziceam să-și rezerve o oră cu mama mea. Cred sincer că i-ar face bine oricui să fie în preajma ei și mult mai concret, să beneficieze de o ședință cu mama.

Relația armonioasă care s-a văzut în America Express și zecile de mesaje de laudă despre ea nu vorbesc despre o minune pe care noi am descoperit-o și alții nu o pot avea.

Relația sănătoasă și funcțională dintre noi înseamnă peste 10 ani de muncă individuală și relațională. Putem avea relații sănătoase atât cu noi înșine, cât și cu cei din jur. Dacă suntem dispuși să investim în asta.

Noi am decis că a venit momentul să oferim lucrurile pe care le-am înțeles, studiat și aplicat astfel încât să putem fi alături de oamenii care își doresc să-și antreneze starea de bine.

”Fericirea devine o deprindere antrenabilă, un fel de a înțelege cum putem să trecem prin viață, prin momentele noastre grele, având resurse să le putem integra și depăși” – Ada Galeș

Cum de ați ales tema fericirii și nu o alta, când avem atât de multe stări cu care ne confruntăm, ne punem probleme diverse, suntem stresați, anxioși, debusolați?

Tony: Dacă acceptăm că fericirea este, de fapt, ceea ce ne dorim de la viață și învățăm să-i relativizăm definiția, observăm că atingem toate aceste subiecte pe care le-ai pomenit. Noi am schimbat abordarea și am pornit de la realitatea lumii în care trăim; înțelegem că există o mulțime de provocări, de disfuncționalități, de răutăți, fac parte din viață, e ceva ce trebuie să acceptăm că există. Noi am vrut să antrenăm capacitatea celor care ne urmăresc de a verifica în ce mod se poziționează față de ceea ce se întâmplă în jurul lor, cum acceptă că pot controla doar ceea ce le stă în putere, propriile cuvinte și propriile fapte, și cum aleg să-și asume responsabilitatea pentru ele. Poate că cea mai valoroasă experiență cu care vor rămâne după ce vor parcurge masterclass-ul va fi aceea că vor reuși să se întrebe CE POT FACE ÎN CONDIȚIILE DATE în loc de DE CE MI SE ÎNTÂMPLĂ MIE ASTA.

Cea de-a doua întrebare este și ea legitimă, doar că ajută numai în cazul în care este urmată de întrebarea CE POT ÎNVĂȚA DIN CEEA CE S-A ÎNTÂMPLAT.

Ada: Uneori mi se pare că suntem atât de copleșiți de lucrurile cu care ne confruntăm că ducem conceptul de fericire în derizoriu. Cumva, a devenit intangibil și în același timp am bagatelizat fericirea, că nici nu mai intră în discuție. Ni se pare fie că e ceva trivial, fie că e de neatins. Apoi, tindem să rezolvăm simptomatologic lucrurile. Ne uităm la anxietate, perfecționism, sindromul impostorului, procrastinare, stres etc. și uităm să le integrăm într-un concept mai amplu al stării de bine.

Pentru noi, prin cursul ăsta, fericirea devine o deprindere antrenabilă, un fel de a înțelege cum putem să trecem prin viață, prin momentele noastre grele (care cu siguranță vor exista la fiecare din noi), având resurse să le putem integra și depăși.

Care ar fi 3 pași simpli pe care să-i putem oricând parcurge pentru o stare de mai bine, într-o zi când pare că nimic nu se aliniază cum ne-am dori?

Tony: E firesc să avem dorințe. E firesc să vrem să fie soare, dar nu pârjol, cald, dar nu caniculă, vânt, dar nu furtună. Poate că ne-am dori să plouă doar noaptea, ca să avem noi timp să ne plimbăm ziua. E firesc. Devine o capcană în momentul în care dorința asta se transformă într-o pretenție. Am dat exemplul cu vremea de afară pentru că e cel mai simplu și ușor de înțeles, dar e la fel de valabil și în legătură cu întâmplările sau oamenii din viața mea. Voi repeta, libertatea mea de a acționa e și libertatea mea de control. Doar acțiunile mele sunt în puterile mele.

Capacitatea de a observa ține de mine. Poate că într-o zi cu ploaie aș putea observa frumusețea norilor, așa cum se oglindesc ei în băltoace. Poate că am o zi foarte grea. Uneori împrejurările pot fi chiar copleșitoare. În zilele acelea deosebit de grele, poate că singurele lucruri pe care le pot face ar fi să mă port cu blândețe față de mine, cu compasiune și cu intenția clară de a-mi fi alături.

Presiunea constantă de a fi pozitiv tot timpul e obositoare și foarte îndepărtată de modul în care vedem noi lucrurile. Noi susținem mai degrabă o poziționare prin care resursele pe care le avem să ne fie din ce în ce mai accesibile, chiar și atunci când trecem prin perioade dificile.

Ada: Respiră, bea o cafea bună (ceai, ceva care îți face plăcere) și observă că îți face plăcere, dă-ți seama că toate trec (și alea bune și alea rele) și ai încredere că vei găsi o soluție sau vei ști să ceri sprijin să găsești o soluție. Avem mai multe exerciții în masterclass, la fiecare modul în parte, care pot să te ajute în momentele în care simți că nu știi cum să te mai aduni. Suntem alături de tine.

Ada, despre mama ta știm că ține constant cursuri, în special la Brașov, pe teme de dezvoltare personală. Cât de aproape ți-e ție această arie? Cum se împletește ea cu actoria? (Dar cu antreprenoriatul?)

Ada: Actoria e o meserie în care se întreabă foarte mult ce e în spatele a ceea ce facem, de ce facem, cum facem, când facem, de ce spunem ceva și așa mai departe. E o meserie în care e important să fii curios în legătură cu natura umană. Mi-a venit foarte ușor pentru că am fost mereu fascinată de a înțelege felul în care funcționăm și nu de a judeca. Mai mult decât atât, mi se pare foarte important impactul pe care jocul de rol îl poate avea asupra psihicului nostru, am scris o lucrare de disertație legată de felul în care un comportament (străin) repetat ar putea impacta comportamentul uzual și cred că din actorie înțeleg foarte bine cum să mă uit la ce gândesc, fără să mă identific sau cât de importante sunt relațiile pe care le avem și sensul pe care i-l dăm vieții.

Am lucrat cu adolescenți și cu grupuri de adulți, întâi în ateliere de teatru, ulterior de dezvoltare personală, și cumva lucrurile au ajuns să se împletească natural.

Ca adolescenți, tindem să ne blamăm părinții și deseori ne luptăm să facem lucrurile altfel decât au făcut-o ei. Până și eu am avut perioada asta. Datorită lucrului una cu cealaltă, am înțeles și m-am împăcat cu ideea că multe dintre înclinările, pasiunile sau curiozitățile mele sunt datorită mamei mele. Am fost de mică curioasă să înțeleg ce înseamnă emoțiile pe care le simt și așa cum a zis Tony la început, ea a fost curioasă să mă înțeleagă pe mine. De aici au pornit ani în care ne-am întrebat, am căutat și ne-am observat una pe cealaltă cum încercăm să aducem claritate în ceea ce înseamnă felul în care mintea noastră funcționează.

Ne admirăm reciproc și cred că împreună putem să le fim un ghid bun oamenilor pe drumul către ei înșiși.

”Toți anii de studii și de formare, pentru că m-a preocupat de ani buni subiectul, i-am transformat împreună în niște conversații și provocări pe care oricine să le înțeleagă” – Tony Galeș

Care a fost cea mai mare provocare atunci când v-ați decis să lansați un astfel de curs?

Tony: Să transformăm cunoașterea în informație relevantă care să fie livrată într-o formă agreabilă și antrenantă. Toți anii de studii și de formare, pentru că m-a preocupat de ani buni subiectul, i-am transformat împreună în niște conversații și provocări pe care oricine să le înțeleagă.

Am completat informația și cu un suport de curs cu multe detalii, exerciții și provocări. Sunt 80 de pagini în pdf-ul care însoțește materialul video.

Ada: Să nu mai facem încă un curs plictisitor cu informații pe care le știm sau nu, dar care ne îndepărtează de munca cu noi înșine. Pentru că asta e tendința pe care eu am observat-o și am trăit-o la unele cursuri urmate. Am vrut să facem un produs care să fie cum ne-ar plăcea nouă să ne vorbească cineva. Să simtă oamenii că sunt cu noi acolo.

Ce structură are el și cât de ușor v-a fost să alegeți subiectele? Apropo de asta, prin ce teme treceți, ce pot descoperi oamenii?

Tony: Am pornit de la cunoașterea de sine, fără de care orice demers de dezvoltare e complet distorsionat. Am încercat să explicăm și faptul că transformarea este un proces continuu, care nu se termină, e nevoie să fim în permanență atenți la noi înșine, să ne observăm și să reușim să luăm decizii mai bune. Sigur că avem fiecare dintre noi o istorie de viață, dar aceea nu mai poate fi schimbată, ceea ce s-a întâmplat aparține trecutului. Noi putem interveni doar asupra capacității de a învăța ceva util din ceea ce s-a petrecut, cu toată înțelegerea și compasiunea față de noi înșine și față de cei din jur.

Ne construim în relație cu ceilalți și cu lumea, așa că am creat module adecvate pentru a fi mai bine cu cei din jur. Am vorbit și despre limite, dar și despre cum putem comunica mai bine.

Spre final, am dezvoltat și nevoia de sens pe care o avem în viață și cum ne putem raporta la ceea ce facem prin prisma valorilor pe care le avem.

Ada: A fost foarte important ca oamenii care urmăresc cursul să aibă și exemple concrete din viața noastră cu care să poată rezona și să găsească o grămadă de exerciții care sunt chiar antrenante și care îți pot oferi niște „aha-uri” importante. Să știi efectiv ce poți să faci tu în viața ta, concret și imediat.

”Pentru mine, fericirea este capacitatea de a mă bucura în fiecare zi de mine, de oamenii apropiați și de viața mea, și de a trece prin momentele grele cu calm, smerenie și încredere că mă voi descurca” – Ada Galeș

Ada și Tony, ce e fericirea pentru voi? cum v-o antrenați voi zi de zi?

Tony: Pentru mine, fericirea înseamnă senzația de împlinire față de trecut, mulțumire față de prezent și speranță față de viitor. Mă străduiesc să fiu cât mai conștientă și de ceea ce e bine în viața mea, să-mi trăiesc prezentul și să-mi aleg comportamentele. Și mie mi se poate întâmpla să am pretenția ca lucrurile să fie într-un anume fel sau ca eu să fiu într-un anume fel și nu în altul.

Ada: Pentru mine, fericirea este capacitatea de a mă bucura în fiecare zi de mine, de oamenii apropiați și de viața mea, și de a trece prin momentele grele cu calm, smerenie și încredere că mă voi descurca. Fericirea înseamnă antrenamentul pe care îl fac ca să am o viață bună, plăcută și cu sens. Și mai concret, uite, în ultima perioadă am fost mai degrabă obosită, am trecut printr-un deces al bunicii mele și am o condiție medicală căreia nu îi dau de cap. Observ, cu toate că mă confrunt cu lucrurile astea, că am o capacitate (învățată) de a mă poziționa față de ele, de a mă bucura de prezent, de a rămâne alături de mine și de a păstra o stare mentală generală foarte bună.

Este ceva ce ați învățat despre voi în urma acestui curs?

Tony: Munca enormă pe care am depus-o pentru a pregăti și înregistra acest curs ne-a apropiat și mai mult. Am descoperit încă o dată că funcționăm extraordinar de bine împreună, că ne completăm și că avem încredere una în cealaltă. Deja am primit mesaje de la primele persoane care au accesat masterclass-ul și cel mai mult ne bucură faptul că au reușit să aplice ceea ce au descoperit. M-a impresionat foarte tare feedback-ul primit de la o participantă care a zis că schimbările mici pe care a reușit să le facă: modul mai clar în care vorbește cu ceilalți și încrederea mărită în sine au produs efecte importante în viața ei.

Ada: Eu mi-am reamintit că fericirea este un antrenament care nu se oprește și un angajament conștient pe care îl fac eu cu mine, dar nu doar pentru mine, ci și pentru cei din jurul meu.

Am mai observat că trec mai ușor prin momentele grele și mă autosabotez mai puțin datorită informațiilor pe care le am.

Și am reînvățat cât de extraordinară e mama și cât de mult o admir pentru cine e și ce face.

Cu ce trebuie să rămână oamenii la finalul acestui interviu la dublu?

Cu imaginea a doua femei deschise, oneste, care au lansat un produs în care cred și că MASTERCLASS-ul de FERICIRE ar putea să vină în ajutorul lor.

Și dacă au întrebări, suntem la un click distanță de ei, gata să le răspundem.