Iulia Udrea: HR-ul trebuie să înţeleagă businessul, nu doar oamenii

După ani petrecuţi în corporaţii, în roluri în care a învăţat să privească organizaţiile dincolo de organigrame și proceduri, Iulia Udrea a ales antreprenoriatul fără să simtă că face o ruptură.

Astăzi construiește consultanţă de HR pornind de la realitatea businessului, cu soluţii „croite” pentru fiecare companie, și pregătește lansarea HRescu, un proiect care își propune să adapteze practicile de HR la specificul pieţei românești.

Vorbim despre leadership, performanţă, adaptabilitate și despre motivul pentru care oamenii și cifrele trebuie să stea la aceeași masă.

Psychologies: Ce ai învăţat despre oameni și organizaţii în anii petrecuţi în corporaţie și cum folosești astăzi această experienţă în consultanţa de HR?

Iulia Udrea: Am învăţat că organizaţiile funcţionează exact ca un sport de echipă. Ca să faci performanţă, ai nevoie de un strop de talent, de consecvenţă și de multă muncă, dar, mai presus de orice, ai nevoie de o direcţie, de un plan și de o echipă unită.

Un sportiv nu se antrenează la întâmplare. Dacă urmează un concurs, își calculează antrenamentele ca să atingă forma maximă exact atunci. La fel e și în organizaţii: când deschizi o linie de business, când construiești bugetul anului, ai nevoie de focus și de formă maximă. Nu se întâmplă din inerţie.
Pentru clienţii mei sunt, practic, antrenor. Și, mai presus de orice, facem echipă.

Care a fost momentul în care ai simţit că este timpul să părăsești corporaţia și să construiești ceva al tău?

I.U.: Nu am simţit niciodată că lucrez „în corporaţie”. Adevărul e că, în multe dintre roluri, funcţionam deja ca un mic antreprenor: cu autonomie reală, cu responsabilitate directă și cu bugete serioase de administrat.
Momentul a fost când am înţeles că funcţionam deja ca un antreprenor, doar că într-o structură care nu era a mea. De acolo, pasul următor a fost mai degrabă o formalitate decât o decizie. Eu nu am plecat dintr-o supărare.

Relaţia cu ultima companie în care am lucrat era foarte bună, atât de bună, încât a devenit primul meu client și lucrăm împreună și astăzi. Așa că trecerea nu a fost o ruptură, ci o continuare firească. Am pornit pe cont propriu, dar nu de la zero.

Ce probleme din companii ai observat și simţi că încă sunt tratate prea superficial?

I.U.: Nu poţi fi performant dacă nu înţelegi businessul. Iar businessul nu se învaţă din rapoarte, ci din operaţional. În curierat, de exemplu, nu ai cum să construiești o organigramă sau fișe de post corecte dacă nu cobori în depozit să vezi cu ochii tăi cum intră și cum se distribuie coletele. Altfel scrii documente frumoase care nu au legătură cu realitatea. Fac același lucru cu clienţii mei: întâi le înţeleg businessul, abia apoi ofer consultanţă. Nu invers.

Presupunerea că orice om poate face orice job. Dacă nu se simte în largul lui cineva vorbind la telefon, dar e un analist excelent, nu îl pui la front desk. Va face treaba, dar niciodată la potenţial maxim. Iar în momentul în care apare o ocazie mai bună, va pleca. Costul acestei greșeli se vede târziu, în turnover, și aproape nimeni nu o leagă de decizia iniţială.

Cum arată, din perspectiva ta, o cultură organizaţională în care oamenii pot performa fără să își piardă energia, identitatea și sensul?

I.U.: O cultură în care direcţia se comunică permanent. Oamenilor nu le place elementul-surpriză.
Și momentele grele trebuie explicate. Dacă spui doar „e greu, hai să facem un efort”, ai o echipă care merge în orb. Dacă spui „am pierdut un contract important, va fi greu vreun an, poate reducem din beneficii, iar când aducem clienţi noi revenim”, le-ai dat un orizont. Nu e confortabil, dar e previzibil, iar previzibilitatea aduce liniște.

Ce fel de consultant de HR alegi să fii și prin ce vrei să se diferenţieze modul tău de lucru?

I.U.: Am terminat și Școala Populară de Artă, secţia Design Vestimentar, și cred că de acolo mi-a rămas o parte din felul în care lucrez. Așa cum un designer îţi croiește o haină pe stilul tău și pe conformaţia ta, eu ofer consultanţă de HR croită pe stilul și pe conformaţia companiei. Nu confecţie de serie, nu politici copiate dintr-un manual.

Prima diferenţă e de unde încep: identific zonele critice și pornesc îmbunătăţirile chiar de acolo. Dar dacă lași zona critică nerezolvată, se întoarce de fiecare dată, și mult mai scump.

A doua ţine de echipa cu care lucrez. Nu vin doar cu HR, ci cu oameni care acoperă și zona financiară, operaţională, logistica și achiziţiile. Dacă te uiţi doar cu ochi de HR, tratezi doar simptomul.

Cum îi ajuţi pe lideri să înţeleagă mai bine realitatea oamenilor din echipele lor?

I.U.: Liderii nu sunt rupţi de realitatea oamenilor lor, sunt doar foarte ocupaţi. Așa că le aduc realitatea aceea în cifre. Am condus și HR-ul, și controllingul, așa că știu să arăt cât costă un turnover ridicat: recrutare, training, productivitate pierdută, ore suplimentare. Încă nu am întâlnit un lider care să rămână indiferent în faţa unei sume.

Ce este HRescu, ce nevoie a pieţei va acoperi și ce îţi dorești să schimbe după lansarea din această toamnă?

I.U.: HRescu e partenerul de drum lung, adaptat realităţii românești. E bine că, odată cu epoca corporaţiilor, am importat în România și practicile de HR. Aveam nevoie de ele, dar consider că piaţa e acum suficient de matură cât să nu mai copiem, ci să șlefuim: să luăm ce funcţionează și să-l așezăm pe cultura noastră.

Ne adresăm celor care construiesc: IMM-uri și antreprenori, dar și oamenilor la început de carieră sau profesioniștilor cu experienţă. Fiecare are nevoie de soluţii adaptate realităţii lui, nu de reţete generale.

Până și numele vine dintr-un loc foarte concret. HRescu a fost inspirat de la una dintre fetele mele dintr-o corporaţie, doamna Escu. Dar mai multe detalii… la lansarea din toamnă.

Care sunt valorile pe care vrei să fie construit brandul Iulia Udrea și pentru ce ai vrea să fii recunoscută în următorii ani?

I.U.: Claritate și soluţii practice. Cea mai mare parte din munca mea înseamnă să iau o situaţie încâlcită și să o așez în ordine, astfel încât oamenii să vadă ce au de făcut. Nu livrez documente frumoase, ci lucruri care se pot aplica luni dimineaţă, cu oamenii și cu bugetul pe care compania le are acum.

• Onestitate. Un consultant care îţi spune doar ce vrei să auzi e scump și inutil.
• Calm. Am lucrat cu sindicate, cu corpuri de control și cu destule situaţii tensionate cât să știu că nimic nu se rezolvă în panică.
• Disponibilitate. Sunt de găsit. Sună banal, dar în consultanţă e jumătate din meserie: problemele nu se programează. Vin când vin, iar atunci omul are nevoie de cineva cu care să vorbească.

Iar peste ani mi-ar plăcea să fiu recunoscută pentru un lucru simplu: că am făcut HR-ul să conteze în conversaţia de business.

Ce conversaţie despre oameni, muncă și organizaţii vrei să deschizi prin vocea ta profesională?

I.U.: Acum ceva timp, am acordat un interviu într-un podcast. Una dintre întrebări a fost: ce calitate cauţi la un angajat? Am răspuns instant: adaptabilitatea.

Dacă aș fi întrebată azi, aș adăuga munca în echipă și învăţarea continuă. Iar prin învăţare continuă nu înţeleg să faci trei facultăţi, ci să ţii pasul cu noutăţile care vin ca un tăvălug.

Conversaţia pe care mi-ar plăcea să o deschid e despre reciprocitate. Cerem oamenilor să se adapteze repede, și e firesc. Dar adaptabilitatea funcţionează cel mai bine în ambele sensuri: companiile care se apleacă și ele spre realitatea angajaţilor ajung să îi fidelizeze.