Now Reading
Maria Marica: O fată simplă, înzestrată cu un dar deosebit

Maria Marica: O fată simplă, înzestrată cu un dar deosebit

Avatar photo
Maria Marica: O fată simplă, înzestrată cu un dar deosebit

Maria Marica a câștigat anul trecut finala Concursului Enescu de vioară, la numai 24 de ani. Este frumoasă, pasionată, cuceritoare, modestă și emană o bucurie de a cânta și de a trăi care este molipsitoare. Maria a răspuns la câteva întrebări pentru Psychologies și recunosc că m-am delectat cu fiecare răspuns al ei.

Psychologies: Cine este Maria Marica? Care a fost parcursul tău personal și profesional până în prezent?

Maria Marica: Maria e o fată simplă care însă a fost înzestrată cu un dar deosebit, pe care se străduiește să îl fructifice cu înțelepciune pentru că știe că într-un final va da socoteală pentru cum l-a folosit. Am crescut într-o familie de muzicieni, fiind cea mai mică din patru copii, toți instrumentiști, și chiar dacă tata ar fi vrut să evite să mă facă și pe mine muzician, la insistențele mamei am ajuns și eu elevă a școlii de muzică. Am învățat de la o vârstă fragedă ce înseamnă disciplina și datoria morală față de darul pe care l-am primit, iar pentru asta nu le pot fi suficient de recunoscătoare părinților mei. Iar apoi, împletită cu această disciplină a studiului zilnic la vioară a venit o libertate de exprimare pe care am resimțit-o mereu pe scenă și care cred că m-a inspirat mereu să merg mai departe și să continui să lucrez. Am studiat în orașul meu natal, Cluj-Napoca, și am avut parte de experiențe minunate în România. Iar în urmă cu trei ani am ajuns studentă în Germania, la clasa extraordinarului violonist francez David Grimal, iar de atunci încoace toată viața mea pare să fi devenit o aventură la care nici nu cred că aș fi îndrăznit vreodată să visez. Am avut ocazia să cunosc pe câțiva din cei mai mari muzicieni în viață și ceea ce mă fascinează și mă copleșește este că fiecare mare lecție de muzică pe care o învăț pare să vină la pachet cu o lecție de viață. Cred că ăsta e miracolul muzicii, că ne obligă să rămânem smeriți și să privim mereu dincolo de propria persoană, spre sufletele de lângă noi și spre tot ceea ce se află mult deasupra noastră.

Psychologies: Te-ai născut într-o familie de muzicieni. Cum este să crești înconjurată de muzică? Cum este copilăria cuiva obișnuit de mic cu studiul și disciplina strictă?

M. M.: Așa este, am crescut înconjurată de muzică, auzindu-i mereu pe frații mei și pe tatăl meu studiind și mergând în fiecare vineri seara la concertele Filarmonicii din Cluj încă din copilărie. Cred că mi s-a părut natural ca și eu să învăț muzică, deși îmi amintesc foarte bine ce mult îmi displăcea faptul că trebuie să studiez. Am avut însă șansa de a fi pe scenă încă de la începutul parcursului meu muzical și cred că asta m-a motivat de fapt. M-am simțit întotdeauna ca acasă pe scenă și am înțeles destul de repede că dacă vreau să fiu pe scenă, trebuie să studiez. Această disciplină am învățat-o de la tatăl meu, care a insistat mereu că perseverența și calitatea muncii sunt chiar mai importante decât cantitatea, dar care în același timp a încercat să îmi transmită pasiunea lui pentru instrument și ideea că a cânta la instrument trebuie să fie ca o joacă, astfel încât orele de studiu să devină mai degrabă o plăcere decât o obligație.

Psychologies: Ești foarte tânără și, dacă ne luăm după palmaresul tău, foarte talentată. Ai câștigat anul trecut secțiunea de vioară a Concursului Enescu. Cum te pregătești pentru astfel de “examene”? Cum îți alegi piesele?

M. M.: Pregătirea pentru concursul Enescu e o perioadă de care îmi amintesc cu mare drag pentru că e o perioadă în care am crescut mult și am aprofundat nu doar un repertoriu important, ci și cunoștințele mele violonistice. Am ales lucrări care să mă reprezinte cât mai bine. Recunosc totuși că riscul pe care mi l-am asumat a fost tocmai sonata a treia de George Enescu, pe care nu o mai cântasem niciodată și pe care am învățat-o într-un timp relativ scurt, dar a fost o experiență pe care nu o voi uita niciodată, să pot cânta tocmai această lucrare în sala Ateneului Român.

 

Citește continuarea articolului în ediția dublă iulie-august 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top