Telomerii și arta longevității: povestea timpului scris în celule

are, de fapt, rădăcini adânci în biologie: în felul în care celulele noastre îmbătrânesc și se regenerează. Iar la capătul fiecărui cromozom, ca niște noduri protectoare ale vieții, se află telomerii – mici segmente de ADN care păstrează integritatea materialului nostru genetic.

Pe măsură ce trec anii, telomerii se scurtează, asemenea marginilor unei panglici care se destramă încet. Această scurtare face parte din povestea firească a îmbătrânirii. Dar ceea ce poate nu știm este că ritmul cu care se consumă acești „paznici ai timpului” depinde mult de felul în care alegem să trăim.

Povestea ascunsă în celule

De fiecare dată când o celulă se divide, telomerii pierd câte un mic fragment. Când ajung prea scurți, celula nu mai poate continua să se multiplice și intră într-o stare de senescență. Este felul prin care natura a stabilit o limită, protejându-ne de erori și de transformări nedorite.

Citește materialul integral în ediția de toamnă a revistei Psychologies, disponibilă la standurile de presă din toată țara.

Abonează-te la Psychologies și primește revista direct acasă — un ritual de lectură pentru minte și suflet.