Test: Ai un ego prea mare?

Dorinta ta inconstienta de a fi mereu centrul atentiei este coplesitoare. Ea se manifesta in mod negativ printr-o comunicare dominanta, o folosire intensiva a propozitiilor care incep cu „eu...“, seductia manipularii, individualism, privilegii si drepturi in abundenta, refuzul criticii si uneori agresivitate sau confruntare atunci cand esti contrazis/a. Dintr-o perspectiva pozitiva, ai avea carisma unui leader, curaj, entuziasm in fata provocarilor, o mare vitalitate si perseverenta in eforturi. La baza acestui ego pot sta doua cauze: lipsa atentiei din partea parintilor sau, din contra, supraevaluarea din partea acestora. In primul caz, copilul, al carui narcisism a fost neglijat, se simte invizibil, neinteresant pentru parinti decat atunci cand inregistreaza un succes, o reusita. De aici tendinta de a fi mereu in competitie, de a atinge performante pentru a primi atentie si dragoste. In cea de-a doua situatie este vorba de hipervalorizare. Copilul este apreciat exagerat de catre parinti: superb, exceptional, perfect... Devine prelungirea lor narcisista („este mult mai grozav decat noi“) si instrumentul lor in remedierea realitatii („va fi tot ceea ce noi nu am reusit sa fim“). Echilibrul apare atunci cand iti vei accepta limitele (accept sa nu stiu totul, stiu pana unde pot merge) si integrarea notiunii de variabilitate (azi am fost bun/a, maine cine stie?). Un exercitiu pentru atingerea echilibrului este sa tii un jurnal in care sa te evaluezi cu note de la 1 la 10 (de exemplu, sapte la comunicarea cu parintii, cinci pentru organizare etc). Scopul este de a face diferenta intre actiune si capacitati, si de a-ti nuanta perspectiva pe care o ai despre tine.

Dorinta ta inconstienta este aceea de a te iubi cu calitati si defecte. Ai o mare capacitate de a te evalua, de a rezista presiunilor si manipularii, de a contrazice atunci cand este cazul in mod direct, fara agresivitate, si usurinta de a face si primi critici, complimente, cu simtul umorului. Nu folosesti in exces „eu“, iti recunosti cu usurinta limitele si stii sa te scuzi fara condescendenta sau umilinta. Stii sa te aperi daca esti atacat/a, iar parerea ta despre tine este stabila, cu respect atat pentru sine cat si pentru cei din jur. Ai parinti  care se accepta si se apreciaza pe sine asa cum sunt.  Nu ai fost nici neglijat/a, nici transformat/a intr-un instrument, ci lasat/a sa iti traiesti propriile experiente intr-un mediu stabil si sigur, cu o educatie alternand intre binevoitoare si exigenta. Pentru a-ti pastra echilibrul trebuie sa continui sa evaluezi situatiile, relatiile si propriile fapte, practicand o introspectie sanatoasa cu regularitate. Cateva intrebari pe care sa ti le repeti ar fi „Ma apreciez corespunzator?“, „Sunt corect in aceasta relatie?“, „Am facut cat am putut de bine?“, „As putea imbunatati?“

Dorinta ta inconstienta este de a fi in acelasi timp invizibil/a si apreciat/a. Acest lucru se traduce in primul rand prin indecizie, autodevalorizare, o lipsa de curaj atat in actiune cat si in conversatie, o inhibare a agresivitatii care poate ajunge la somatizare sau la rabufniri nepotrivite (cu persoane sau in momente nepotrivite), resentimente, dificultate in a primi (cadouri sau complimente) si uneori tendinta de a invidia, de a fi gelos/geloasa... In mod pozitiv, un astfel de ego se manifesta prin discretie, modestie, perfectionism (nimic nu este niciodata suficient de bine), moderatie, constanta, spirit de echipa. La baza, un astfel de ego are o hipotrofie care se poate explica printr-o insuficienta hrana afectiva „primara“, respectiv prezenta, atentie, protectie atat fizica cat si verbala. Parintele a fost ca si absent, iar relatia aproape mecanica, de unde valoarea personala scazuta. O alta ipoteza este aceea a parintilor prea exigenti, considerati adevarate valori si modele de succes, care cer prea mult de la copil, sau al caror nivel pare inaccesibil pentru copil, putand astfel sa impiedice propria dezvoltare a increderii si stimei de sine. Pentru a echilibra un astfel de ego, poti incerca sa devii propriul tau parinte iubitor. Scrie pe o lista tot ceea ce te face sa te simti neimportant/a sau ca nu ai fi la inaltime: actiuni, limite si defecte. Apoi, citeste-le pe rand, din perspectiva unui parinte binevoitor (dar nu orb) care nuanteaza, contrazice si argumenteaza aducand probe in favoarea ta. Scopul este acela de a-ti restabili stima de sine pe baze obiective.