Horatiu Malaele – Imi place umorul romanilor

Despre bunavointa si felul de a fi al romanilor, cu Horatiu Malaele.

 

Psychologies: Ce va enerveaza cel mai mult la romani?

Horatiu Malaele: Nu ma enerveaza nimic. Nu se intampla decat ceea ce trebuie sa se intample. Desi un film polisemic – tema principala a ultimului meu film, Funeralii fericite – analizeaza relatia dintre ambitiile noastre si natura noastra predestinata, concluzia fiind ca putin ii pasa vietii de cel care o traieste.

Am auzit totusi (pentru ca nu citesc, din prudenta, cronica de niciun fel), ca o galinacee, precum si un fundamentalist al noului val cinematografic – nu mai stiu, Gorzo sau Zorro, aici e dilema – au vazut in film niste oameni, un foc si niste caini care latra, asociindu-se galagios acestora din urma. Cred ca multi se uita, putini vad. Nu ma enerveaza, ma mira ca avem atat de multi romani si atat de putini oameni.

Ma mira disocierea si aruncarea oricarei realizari in cazanul bascaliei. Ca in nicio tara mai de Doamne-ajuta, in Romania, ma nelinisteste aceasta maioneza taiata, compartimentata pe gasti conduse de argumente politice, de criterii etnice sau optiuni sexuale. Cred ca un efort spre liniste, impacare si regasire a orgoliului nostru national ne-ar face mai buni, mai sanatosi si ne-ar ocupa in interes personal si aceasta mana pe care o tinem intinsa la mila strainatatii.

 

Dar ce va place cel mai mult la ei?

H. M.: Imi place umorul lor, generozitatea, inventivitatea si in special inteligenta lor. Spunea Petre Tutea: „Umbli in galop cateva ore prin Bucuresti si nu dai peste niciun prost“. Exagera putin. Dar si prostii nostri au ceva special, un amestec de blandete si naivitate, care-i face sociabili si practicabili. Si apoi, daca n-ar exista si ei, inteligentii ar disparea, din lipsa criteriilor de comparatie.

 

Care e caracteristica nationala a romanilor, din punctul dvs. de vedere?

H. M.: Cred ca intr-un mic conflict cu Biserica Ortodoxa – care propovaduieste umilinta ca stare de impacare cu sine si cu lumea – caracteristica romanului este mandria. Mandria de a fi „ajuns“, de a avea o familie, o amanta, de a avea o masina, de a fi castigat la loto, de a bea si manca peste puterea burtii, de a avea o slujba mai buna decat a prietenilor etc. Cred ca mandria este vehiculul cu care defileaza romanul in spatiul comunitar.

 

Cum ati folosi teatrul in scop terapeutic, avand ca pacient poporul roman?

H. M.: Teatrul nu este un sanatoriu al bolilor, cu sau fara leac. Teatrul este o forma vie, in care intra cei care, din curiozitate, cinism sau masochism, vor sa afle cine sunt. Si mai cred ca bolile temporare ale poporului roman nu-l vor adu¬ce niciodata in starea de pacient.

 

Faceti politica? De ce da, de ce nu?

H. M.: Nu, nu fac politica in sens propriu-zis, pentru ca nu ma intereseaza si cred ca nici nu ma pricep. Daca actul teatral este, cum spunea Shakespeare, „o forma de a tine lumii oglinda in fata“, iata un mod indirect de a face politica.

 

Pe 13 noiembrie, Psychologies serbeaza Kindness Day, la nivel international. E bine sa fii kind, binevoitor? Zaharelul sau biciul?

H. M.: Sartre spunea: „Nu mai cautati, alegeti! Nu exista decat doua formule de coexistenta: ori o libertate controlata, ori o dictatura liber consimtita“. Sa dam totusi o sansa acestei zile de 13, incercand sa fim, macar o zi, mai buni.