CItesti acum
Placeri alimentare fara risc de excese

Placeri alimentare fara risc de excese

Cătălina Cristescu

Asculta mesajele corpului tau si poti opri excesele, asta fara a renunta la savurarea alimentelor care iti plac. Iata cum.

 

 

Restrictia, mama rautatilor?

De ce nu? – mai ales ca acest tip de comportament isi gaseste sursa in copilarie, in general. Atitudinea parintilor, mai ales a mamei, fata de nevoile copilului permite determinarea unui comportament alimentar regulat, care va continua pana la varsta adulta. Daca mama il observa cu atentie pe cel mic si il asculta, va intelege repede ca nu toate plangerile sunt manifestarea foamei.

Adaptandu-se ritmului sau si raspunzand intr-o maniera potrivita cererilor sale (un biberon daca ii este foame, o imbratisare daca este trist, un schimb de haine daca este murdar), mama isi va invata copilul sa recunoasca satietatea si sa fie stapan pe situatie.

Daca totul s-a petrecut corect in primele luni de viata, nu este imposibil ca atitudinea fata de alimentatie sa se deterioreze mai tarziu, de exemplu, prin clasica consolare a copilului cu o bomboana sau o bucata de ciocolata, care, in viitor, va crea comportamentul dependent de dulce in situatii din gama emotiilor negative.

Unii psihologi sustin ca sursa haosului alimentar este restrictia constienta, un mecanism psihologic care consta in decizia de a manca mai putin.

Motivele sunt variate, dar in cazul doamnelor (si, din ce in ce mai des, si al domnilor) de vina este imaginea nemultumitoare din oglinda, jeansii care nu se mai inchid, hainele stramte.

Intentia limitarii, insa, provoaca frustrare, fara a elimina dorintele si nevoile; de aceea, de multe ori, salatele ori mancarea dietetica din timpul zilei ajunge sa fie inlocuita seara tarziu de ciocolate intregi sau fripturi uriase, cu cartofi prajiti si sosuri. Aceste derapaje pot fi evitate daca ne ascultam poftele si gustam putin (dar putin!) din alimentul mult visat, exact atunci cand „ne ploua in gura“.

 

Imblanzirea foamei

Convinsi ca interzicerea anumitor alimente are efectul invers celui cautat, multi specialisti lucreaza la reconcilierea pacientilor cu senzatiile lor. Prima etapa: invatarea recunoasterii foamei. Desi este recomandat de toti nutritionistii, in acest caz, micul dejun poate fi o proba importanta de trecut. Or, mai bine-zis, omiterea lui.

Cei care nu mananca dimineata, vor avea primele semnale ale organismului in jurul pranzului, prin „vociferari“ zgomotoase ale stomacului. Si de data aceasta, angoasa manifestata prin nodul in stomac nu va mai fi confundata cu foamea.

Odata foamea identificata si imblanzita in timpul mesei, ramane de facut pasul cel mai greu: sa constientizezi cand ai mancat destul si sa te opresti. Procesul de indestulare nu este chiar usor de reperat, dar intre semnele clare se afla pierderea savorii alimentului, care la inceputul mesei era delicios, si diminuarea dorintei de a manca.

Cand placerea dispare, cu siguranta este timpul sa te opresti. Pana la urmatoarea masa, este posibil ca foamea sa dea din nou tarcoale, iar o gustare sanatoasa nu este un pacat capital. In plus, se spune ca, atunci cand mananci pentru ca iti este cu adevarat foame, nu te ingrasi.

 

Citeste si

Degusta cu toate simturile

Atunci cand ne fortam sa punem limite, sa restrictionam consumul de anumite alimente, sfarsim prin a pierde gustul mancarii, ai observat asta? De aceea, in Occident, unii nutritionisti practica in cabinetul lor momente de „degustare“. Mai precis, pacientul aduce un aliment pe care-l apreciaza in mod special si il mananca cu nutritionistul intr-un anumit ritual.

Obiectivul: participarea tuturor simturilor. Vederea, in primul rand. Pacientul descrie alimentul, ambalajul (daca exista), culoarea, forma. Un experiment realizat de psihologii elvetieni a demonstrat ca vederea joaca un rol esential in reglarea poftei de mancare si stabilirea produselor alimentare admise.

Apoi, atingerea. Cum este textura: moale, dura? Dar mirosul? Un simt primordial pentru nutritionisti, intrucat memoria olfactiva permite trezirea emotiilor legate de copilarie si de apropiatii nostri, lucru care spune multe despre motivele pentru care o ciocolata devine un refugiu.

In final, gustul. Pacientul este invitat sa muste din alimentul respectiv, sa-l mestece usor, indelung, pentru a-i simti toata savoarea. Iar, de multe ori, pacientii descopera ca alimentul nu are acelasi gust de fiecare data. Degustand, savurand, constientizeaza ceea ce mananca.

Rezultatul: de cele mai multe ori, nu ajung sa termine alimentul ori masa respectiva. Regasirea senzatiilor alimentare inseamna ascultarea mesajelor corpului, reamintirea faptului ca a manca este o necesitate biologica pe care spiritul nostru nu o poate controla, sub povara estomparii mesajelor.Consumul cu placere, dar responsabil? O perspectiva mult mai imbucuratoare decat a te priva de tot.

 

Foto: 123rf.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top